Mă bucur pentru reuşita preşedintelui Zelensky în ţara Licuriciului cel Mare, dar…

Aseară, am urmărit şi eu, ca tot omul, conferinţa de presă susţinută de preşedinţii Joe Biden şi Volodimir Zelensky în marja turneului liderului de la Kiev în Ţara Licuriciului cel Mare. Şi, sincer vorbind, m-a încercat un sentiment de satisfacţie constatând că distinsul oaspete se va întoarce acasă cu tolba plină. La fel de sincer, însă, trebuie să recunosc şi faptul că bucuria mea ar fi fost mult mai mare dacă, în acelaşi interval de timp, aş fi primit şi nişte veşti bune despre modul în care noua Lege a minorităţilor naţionale, adoptată de Rada Superioară a Ucrainei, răspunde aşteptărilor şi aspiraţiilor comunităţii româneşti din această ţară de a-şi păstra tradiţiile, istoria şi limba, adică identitatea.

Din păcate, nici această nouă lege nu este prea nouă, fiindcă, aşa după cum demonstrează, într-o aplicată şi temeinică analiză, Aurica Bojescu, preşedinta Centrului Bucovinean Independent de Cercetări Actuale din Chişinău, aceste legitime deziderate nu sunt respectate. Motiv pentru care domnia sa, în deplin consens cu mai multe entităţi şi personalităţi reprezentative ale conaţionalilor noştri, cere ,,la dreptul constituţional de a avea învăţământ public integral în limba maternă’’. Iar, în cazul în care acest drept constituţional al românilor din Ucraina nu va fi respectat şi asigurat prin lege, există un crescând pericol ca îngrijorătoarea predicţie a publicistului Marin Gherasim să se adeverească. Citez: „Limba română va fi tot mai puţin vorbită în Ucraina’’.

Curios lucru, deşi nici prin această nouă Lege a minorităţilor naţionale nu sunt oferite comunităţii româneşti din Ucraina drepturile care autorităţile în exerciţiul funcţiunii de la Bucureşti s-au făcut că le negociază cu omologii lor din Ucraina, nici până la această oră nu avem dovezi că există semnale clare de nemulţumire şi de protest. Ba, să nu uit, domnul prof.univ.dr. Cristian Pârvulescu, politolog de amplă deschidere către orizonturile modernităţii, ne-a prevenit că să nu credem că ar fi „o lege împotriva românilor’’, pentru că (ţineţi-vă bine!) „este o lege dată în război’’.

Iar dacă, totuşi, ne-ar trece prin cap să avem obiecţii şi chiar să contestăm această lege, atunci să ştim că vom da dovadă de ,,o atitudine care-i ajută pe ruşi’’.

Două secunde atenţie mărită, vă rog! Unde am mai auzit noi expresia asta:,,a da dovadă de o atitudine care îi ajută pe etc, etc, etc”? Păi haideţi să ne amintim sloganul de epocă: ,,a face jocul tigrilor de hârtie de la Beijing înhămaţi la carul de război al imperialismului yankeu’’. Punct!

Aceasta ar fi, prin urmare, singura ieşire publică din Ţara Fabulei despre Toporul şi Pădurea referitoare la încălcarea sistematică a drepturilor românilor din Ucraina pe care o continuă şi o consolidează recenta Lege a minorităţilor naţionale din ţara al cărui preşedinte tocmai a mai făcut un pas înainte către Occident.

În această ordine de idei, consider că este de datoria mea să salut şi să susţin ferma şi demna luare de atitudine pe care o reprezintă mesajul transmis de către ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, şefului diplomaţiei ucrainene şi, desigur, mai sus, în care se aduc severe şi temeinice obiecţii legii despre care discutăm, reafirmând disponibilitatea părţii române de a colabora pentru a se ajunge la soluţii reale şi de durată. În mod cu totul deosebit, vreau să remarc faptul că în acest document i se reaminteşte preşedintelui Volodimir Zelensky că în declaraţiile făcute pe 4 aprilie în faţa Parlamentului României a făcut câteva promisiuni pentru respectarea drepturilor etnicilor români din Ucraina, care, din păcate, au rămas doar… la stadiul de promisiuni. Aviz amatorilor, aşadar!

Cât despre tăcerea pe care preşedintele Klaus Iohannis o păstrează, teamă îmi este că adevărata cheie ne-o dă Ion Cristoiu. Cel care este ferm convins că s-ar prea putea să fie vorba despre ,,negoţ între Klaus Iohannis şi Puterile Europene’’, în condiţiile în care România face tot ce-i spune Zelensky în schimbul admiterii în Schengen’’. Când anume se va petrece treaba asta? În martie 2023, zice Ion Cristoiu; probabil, când se va încheia războiul din Ucraina, zic eu.
Termen la care, dacă operăm în logica domnului prof.univ dr. Cristian Pârvulescu, vom putea aduce şi noi oarecari observaţii critice la Legea minorităţilor naţionale din Ucraina.