Mâna lungă a sultanului

Jurnalistul Phelan Chatterjee, de la The British Broadcasting Corporation (una dintre cele mai mari companii de televiziune din lume și cea mai importantă companie de televiziune britanică, finanțată din bani publici, de altfel), a scris un material destul de curajos, în cadrul căruia ne prezintă anumite „persoane cheie” pe care factorii de decizie din Turcia le doresc „înapoi acasă”, iar asta cât de curând. „Sultanul” Erdoğan s-a lăudat că suedezii i-au promis că-i vor înmâna 73 de persoane, pe care cel dintâi le-a ales personal. Să vedem până unde va merge ipocrizia occidentalilor și dacă aceștia vor juca pe Türk halk müziği, după cum le cântă Bostanji sultanului. Să nu uităm, toate aceste persoane sunt considerate fie teroriști, fie oameni cu legături dubioase cu celule teroriste, organizații teroriste și teroriști, pe scurt, oameni care contribuie la existența și propagarea fenomenului terorist, asta după părerea turcilor, bineînțeles.

Haideți să luăm un singur exemplu aleatoriu, ca să vedem cam despre cine este vorba:
Bulent Kenes: Jurnalist

A fost ani de zile redactor-șef al Today’s Zaman, un important cotidian în limbă engleză din Turcia, înainte de a fi închis în 2016. În prezent, el trăiește în exil la Stockholm. Autoritățile turce îl acuză că face parte din mișcarea Gulen, sau din ceea ce ei numesc: Organizația teroristă Fethullah (Feto). Aceasta este cunoscută pentru rețeaua sa de școli și nu este considerată un grup terorist în UE, Marea Britanie sau SUA. În 2015, Kenes a fost condamnat la închisoare cu suspendare pentru „insultarea președintelui”, într-un Tweet în care spunea că regretatei mame a d-lui Erdogan i-ar fi fost rușine cu el. Insultarea președintelui Erdogan rămâne o acuzație frecventă și în prezent, 17 jurnaliști și caricaturiști fiind judecați în primele trei luni ale anului 2022, potrivit organizației turce independente Bianet. El nu se teme în mod deosebit de faptul că va fi extrădat, deoarece aceasta ar fi o „trădare a propriilor valori ale Suediei” de democrație și de protecție a disidenților. „Acesta nu este un test pentru regimul Erdogan… este un test pentru autoritățile suedeze”, a declarat el.

Rămâne de văzut dacă „Lumea Liberă” o să rămână liberă. În fond, în cazul în care cererile Turciei sunt respinse, factorii de decizie din Turcia și-ar putea retrage sprijinul pentru aderarea națiunilor nordice la NATO. Iar dacă țările nordice vor împlini toate dorințele sultanului, este mai mult ca sigur că vor avea loc proteste mari și violente. Totuși, nici comunitatea kurdă nu este de neglijat, deoarece exercită o influență însemnată în țările nordice. Hm, nu știu zău, dar nicicum nu este bine cu „rușii ăștia”, oricum ai da-o, tot nu cade bine. Fiecare alegere are consecințe, așa că să nu uităm de celulele de criză ale rușilor, cu o experiență vastă de altfel, în care „se coc” diverse scenarii și intrigi, care dau roade, mai mult sau mai puțin bogate. Apropo, activitatea de spionaj în Elveția este în plină expansiune, pe măsură ce agenții ruși își sporesc prezența în țara neutră, după un val de expulzări din statele europene vecine. Iar „muscalii” nu sunt acolo doar ca să mănânce ciocolată, să cumpere ceasuri scumpe sau să-și facă de cap. Dacă nu mă credeți pe mine, uitați-vă prin presă ca să vedeți ce consideră șeful serviciilor de informații elvețiene, Christian Dussey. Sau uitați-vă prin rapoartele publice ale Agenției FIS, unde s-a declarat clar faptul că Geneva oferă „mediul ideal de operare” pentru spioni ruși sau pro-ruși. Viitorul aparține oamenilor bine informați. Somn ușor celor ce mint pe la televizor!