Comisia Europeană a solicitat modificarea Planului Național de Redresare și Reziliență a României. Au fost incluse proiecte pe care CE a spus din start că nu le finanțează

Mareșalul Ion Antonescu: „Este clasic românesc să începem un lucru fără a-l organiza”

Era sincer Sadoveanu?

Am ajuns cu lectura volumului 20 Publicistică de Sadoveanu la scrierile de după 23 august 1944. Pentru Istoria literaturii proletcultiste ar trebui să-mi pun întrebarea:
Era Sadoveanu sincer în pledoaria pentru colhozuri?

După venirea rușilor, scriitorul reia acum, dar cu mai multă putere, deplîngerea țărănimii pentru sărăcia în care se zbate. Înainte vreme scrisese mult despre asta și văzuse soluția în asocierea țăranilor, în înzestrarea lor cu mașini, în ridicarea nivelului lor cultural. Cel puțin în Lumina vine de la Răsărit, conferința crucială din martie 1945, primele pagini iau caracterul unor texte dramatice despre situația țărănimii. Acum, Sadoveanu prezintă soluția scoaterii țăranilor din mizerie ca fiind importul colhozurilor din URSS. De ce vine acum pentru țărani Lumina de la răsărit? Nu știa Sadoveanu de eșecul numit colhozuri? Imposibil să nu știe, citise în presa interbelică. Și dacă ar fi fost convins de soluția colhozurilor, de ce n-a oferit-o în scrierile anterioare, fie și măcar aluziv? Sau nu știa și se iluziona crezînd în colhozuri? Iată o întrebare asupra căreia nu cred să se fi aplecat cineva după 1989 sau mai înainte:
Era sincer Sadoveanu în tot ce făcea după 23 august 1944? Și dacă da, ce-l apucase de era atît de prosovietic? Nici oportunismul nu justifică excesele lui în materie de elogiere a rușilor.


Arghezi elogiază bacșișul

Din Publicistica lui Arghezi rețin un surprinzător elogiu adus bacșișului, văzut ca realitate axiomatică a României, din tableta Adevărul adevărat, în Adevărul, 13 august 1947:

„Multă vreme, considerînd viața cetății cu superficialitate, am detestat sperțul, comisionul și bacșișul ca niște calamități. Coruptibil, omul judecam că se degradează, moralitatea era mînjită, individul trebuia salvat din mocirlă: un ideal naiv. S-au instituit legi de represiune pe care cei dintîi le-au călcat dascălii și maeștrii de principii – și mita a crescut pe măsură cu interzicerilor riguroase.

După ce ai trăit viața cetății și ai văzut că nu se cunoaște încă om în stare să refuze ofranda, începînd cu plicul din biserici și continuată pretutindeni; după ce ai dat șperț și poate că l-ai și primit, mascat de un vocabular acceptabil, după ce ai cumpănit și scrutat, comparînd incapacitatea ipocriziei cu munca plătită prost – șperțul ți se prezintă, atît pentru plătitor, cît și pentru primitor, ca o binefacere socială, capătă și o semnificație clară. El nu-ți mai pare odios ca pe vremuri și parcă regreți că l-ai denunțat ca o introducere la putregai și demoralizare.”

Arghezi are din cînd în cînd astfel de plantări într-un picior a inteligenței normale, cum ar fi, de exemplu, punerea la îndoială a Medicinei în favoarea Tămăduirii, pledoaria pentru școala acasă. Sînt aparente paradoxuri de Gică Contra. În realitate, Arghezi dă cu cotul clișeelor de manual și de tată de familie.


Chiar așa a fost?

În Sentinela din 1942 descopăr articolul Cum a fost înmormîntat Stalin. Se descrie pe larg inițiativa sătenilor din Brăhășești, județul Tecuci, de a organiza de Anul Nou înmormîntarea momîiei lui Stalin, incendiată în final. A fost o inițiativă a sătenilor sau una a oficialităților? Au mai scris și alte gazete despre asta? Citesc articolul cu scepticismul cu care citesc toate inițiativele și avînturile verbale din anii Războiului Sfînt. Ceremonia simbolic batjocoritoare se înscrie în campania propagandistică de ridiculizare a lui Stalin, curmată de Mareșal după Stalingrad. O citesc întrebîndu-mă: Cei din Brăhășești știau că 1942 va fi anul Cotiturii de la Stalingrad? I-a trecut prin minte măcar unuia dintre ei că peste trei ani, în 1945, vor avea drept stăpîni pe oamenii Mumiei? Și mai ales mă întreb: Ce li s-o fi întîmplat inițiatorilor după 23 august 1944? Nu cumva s-au ridicat tot unii din sat cu mare huiet zicînd:
Aha, vă mai amintiți cum v-ați bătut joc de Tovarășul Stalin? Fasciștilor, la pușcărie cu voi!


Manelism jurnalistic

Înainte de a-i găsi un loc pe lumea asta care e biblioteca mea de acasă, supun minimei verificări cartea Les derniers jours des dictateurs, scoasă de Perrin la Paris în 2012, sub direcția lui Diane Ducret Emmanuel Hecht. Din cîte țin eu minte, am cumpărat-o de la librăria de cărți franțuzești de lîngă Piața Amzei. Firește, citesc în viteză paginile despre moartea Ceaușeștilor. Sînt plasate sub titlul comercial (ca de altfel toate titlurile din carte, de exemplu, Lunga moarte a lui Mao, calchiere gazetărească tipică după Lungul marș al lui Mao) Crăciunul de sînge al Ceaușeștilor. Autorii sînt Marion Guyonvarch și Eric Pelletier. Ea e prezentată corespondenta în România a săptămînalului LʼExpress, iar el, grand reporter au service Enqutes de LʼExpress. Prezentările pompoase nu reușesc să contracareze cel puțin pentru mine sentimentul de ciorbă jurnalistică tipic occidentală pentru cititorul mic burghez din fotoliu, care trebuie fericit la gîndul că în Franța republicană nu se poate întîmpla așa ceva. Presă pentru colonialiștii din Capitală despre babuinii din colonii. Despre atmosfera din elicopterele care merg să-l asasineze pe Nicolae Ceaușescu, autorii scriu cam așa:

„În interior inimile bat în ritmul elicelor: Apocalypse now, crampa de spaimă din stomac. Ora ultimei judecăți se apropie.”

Ce mai încolo și încoace!
Manelism jurnalistic cu pretenții!


Nărav

Rețin din volumul Război și propagandă de Mioara Anton perfecta surprindere de către Mareșalul Antonescu a năravului cancerigen a neamului nostru:

„Este clasic românesc să începem un lucru fără a-l organiza pentru a-i da putința să funcționeze pentru a-și atinge scopul urmărit. Risipă de idei, bani, energie fără folos.”

Autoarea pescuiește citatul ăsta dintr-un discurs ținut de Ion Antonescu în 1942, la ședința la care s-a discutat stadiul propagandei românești în teritoriile dezrobite. Despre propaganda noastră Conducătorul era nevoit să recunoască nu fără amărăciune:

„Se constată cu tristețe că rușii cîștigă mai mult într-un an de zile, decît noi în aproape doi ani de zile. Dacă rușii sînt cunoscuți ca buni propagandiști, noi ne dovedim inexistenți în multe regiuni.”


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

6 comentarii pentru articolul „Mareșalul Ion Antonescu: „Este clasic românesc să începem un lucru fără a-l organiza””

  • se zice ca mai intai e Cauza si abia apoi Efectul.
    asa face si neamul nostru,… vede la urma ce-a iesit!:))))

    daca Efectul ar fi fost primul si abia dupaia Cauza, ce tare ar fi fost!:)))

    in Univers Cauzalitatea e imposibila.
    de fapt s-a si spus: Eu sint Alfa si Omega, Cauza si Efectul. deci la final ajungem de unde am plecat!:)))
    din starea Alfa se ajunge in starea Omega pentru ca s-a manifestat starea Omega, deci Omega e ‘cauza’, adica Efectul e ‘cauza’
    prin urmare ‘miscarea’ in Univers a inceput cu un Efect, nu cu o Cauza,
    deci mai intai e Efectul si abia dupaia Cauza. :))))

    cea care ‘misca’ e Antiteza,
    insa in Final nu ajungem la manifestarea Antitezei, adica la manifestarea unui Omega…diferit de Alfa!:)), ci tot la…Alfa!:))), pentru ca Teza Absoluta, adica Alfa…nu pica niciodata!
    deci Omega e…Alfa, Sinteza e chiar Teza, iar Iubirea ( prezenta in Alfa ) nu pica niciodata:)

    sau, mai altfel, orice antiteza nascuta in minte se finalizeaza tot in minte, insa de data asta mintea sta intr o pozitie chiar deosebita:))), ca e tolanita n Bratele inimii:))))

    Rezumat: mai intai este Efectul si abia dupaia aflam ca Iubirea nu pica niciodata, ajungand in Alfa, care…e Vesnica.

    Alfa e o stare egala cu sine insasi, ea isi e suficienta!
    ea e lipsita de Dorinta! ( tocmai daia o are pe toata! )
    in starea Alfa Definitia lui Omega nu exista! ca daca nu exista Dorinta, daia. daca ar fi existat Dorinta, ar fi existat si Efect…spre care sa te ndrepti, insa nu exista Dorinta.

    deci mai intai este Efectul, care pune la indoiala starea Alfa, care devine, astfel, Cauza.
    deci mai intai e fectul si dupaia Cauza, daia am zis ca in! Univers Cauzalitatea e imposibila.

    deci in! Univers.
    ca in afara lui mai intai e Cauza. si abia apoi Cauza!:))) :))))( asta fiind definitia Nemiscarii, …care e si ea o ‘miscare’, insa a Sinelui Oului Absolut, aceasta miscare fiind chiar spectaculoasa!:))), pentru ca e…. o plenara daruire de sine!
    adica…o perpetua daruire de sine, adica .’urmatorul pas’, cum s-ar spune..’omega’, adica ‘efectul’, e egal plenar cu precedentul!:))), nu exista nicio pierdere de energie acolo!:))), starea se conserva plenar, ca…daca daruirea de sine e plenara…, daia! :)))

    asta e chiar povestea Perpetuumum Mobile, care are doua superpozitii:
    -Nemurirea
    -Vesnicia

    pe cind Nemurirea vrea ca orice Alfa sa fie egal cu Omega ( care devine Referinta )
    Vesnicia e …egala cu ea insasi, orice Omega fiind chiar Alfa, ca daca daruirea Sinelui lui Alfa e plenara, orice Omega arata…ca Alfa!:))))

    deci Maestre, ce-a fost mai intai, Oul sau Gaina?!:))))
    ( hint: raspunsul…e doua, ca e cuperpozitii!:))), si e asa pentru ca…la Paste ciocnim un ou cu un alt ou…pentru a afla, la final, ca Oul Absolut nu se sparge niciodata!:))), pentru ca Crapatuta prin care a aparut Universul e…In Sinele Oului Absolut! )
    :)))

    am si uitat ce-av vrut sa zic, of…:)))

    asa. deci:
    noi, neamul, tre sa fim egali cu noi insine, iar cei care ‘pun la indoiala’ neamul se aseamana cu cei care punla indoiala Natura, daca ‘noi insine’ santem chiar Natura:)))
    daia ziceam io, da’ nu mai zic, ca pare a fi de bun-simt manifestarea in armonie cu politica Creatiei, adica un ‘partid-natura’ si un ‘partid-civilizatie’ 🙂

  • Sarbatori Fericite , Domnule Cristoiu !

  • Va doresc un Craciun fericit si multa sanatate. Cea mai buna sanatate este cea normala, fara vaccinare. Acum urmaresc 2 papagali, la Institutul Cantacuzino, care explica avantajul vaccinarii. Persoana de la MS, este in plus, asculta ce spune col. Gheorgita deci este primul papagal. Al doilea, col Gheorhita, repeta un test promo, in calitate de coordinator al campaniei de vaccinare. Intrebare : in ce calitate conform legii, referire la LEGEA 152/2020 coordinarea o face ministerul apararii.?

  • Sărbători luminate domnule Cristoiu dar să știți că ne lipșește doamna Adriana Vitan Balint

  • Sărbători fericite, maestre!