Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Marketingul mânturirii

Printre numeroasele cuvinte care lipsesc din DEX și DOOM (3) deși sunt foarte frecvente în uz sau utile în exprimarea coerentă se numără și „deontolog”. E o curiozitate și nu prea… Cuvântul e folosit preponderent de persoane care nu cunosc însemnătatea originală a termenului „deontologie” (în greaca veche, literalmente „ceea ce trebuie să fie”, de unde și încadrarea ca ramură a eticii), ci se rezumă doar la sensul recent, acela de cod normativ al unei discipline. Prin urmare, putem scuza faptul că ignoră inexistența cuvântului. Presupusul stăpânitor al problematicii normelor se numește „etician”, nu „deontolog”, din simplul motiv că deontologia e un buzunar prea mic pentru amatorii de ruminații morale. Dar hai să trecem peste legitimitatea accepțiunii termenului. Dureros pentru specie nu e faptul că „deontologii” cu care defilează jurnaliștii sunt necalificați pentru vreo critică a rațiunii practice, ci acela că majoritatea covârșitoare a celor calificați (filosofii în general și cei „profesioniști” din mediul academic în special) se luptă cu ce nu intră noaptea-n sat, preocupare pe cât de plăcută la gura sobei, pe atât de inutilă pentru supraviețuirea speciei în epoca tehnoplutocrației bezmetice pe care o traversăm.

Există multe poienițe pe care justiția le vizitează rar și de care morala n-are nicio șansă să se apropie. Asta în principal pentru că nu s-a inventat încă fapta pe care banii să n-o poată spăla măcar un timp, până când gogoașa devine suficient de mare ca să câștigi serios din „eradicarea” ei. Și totuși, în numele cui salvează planeta de apocalipse ipotetice misiții îmbogățiți în ultimele trei decenii cu girul cârmacilor din umbră? În numele cui și cu ce scop dezvoltă „cercetătorii” marilor puteri arme biologice? (Întrebarea „Cu ce scop?” ar putea părea puerilă, dar asta doar până când ne gândim că, odată obținute, armele respective ar trebui să aibă și o țință, fie ea doar ipotetică.) În numele cui sunt modificate genetic toate plantele, și în special cele cu care ne hrănim? (Cine crede că e vorba de eradicarea foametei e rugat să deschidă ochii.) În numele cui s-a decis că mașinile electrice sunt mai puțin nocive decât cele care consumă combustibili fosili? Și putem coborî puțin miza, întrebându-ne, de pildă, de ce ne cer să facem economie marii îmbogățiți de pe urma trotinetelor electrice, telefoanelor, aspiratoarelor, frigiderelor și puzderiei de aparate „inteligente” cu care orice occidental își umple casa? Și lista se poate lungi mult, dar avem de cercetat lucruri mult mai importante decât legitimitatea acestor cruciade. De pildă, șansele de reușită și consecințele.

Din fericire, distanța dintre inteligența vieții și cea a speciei umane e la fel de mare ca cea dintre ultima și inteligența artificială. Și nu e prima oară când acest mic amănunt ne salvează. Spre norocul nostru, particulele eliberate în natură nu se poartă ca cele din laborator, iar planeta nu se lasă prea ușor impresionată de producțiile și dejecțiile noastre. Nu e însă o dovadă de prea mare înțelepciune să stai mereu la mâna norocului, fiindcă s-ar putea ca la un moment dat să nu mai fie atât de util. Bunăoară, când demența progresului științific stârpește orice orice urmă de genă naturală din alimente, ori atunci când sminteala colectivă trece un anumit prag. Care e acel prag e destul de greu de stabilit, dar semnele ar trebui să fie evidente pentru oricine, iar cel dintâi o să fie acela că norocul o să devină strict individual, iar deviza salvatoare a fiecărui individ o să fie „scapă cine poate”. Lucru cam dificil, de altfel, pentru că am ajuns unde suntem azi tocmai în pofida ei, alegând colectivitatea și unirea puterilor și resurselor.

Revenind însă la etică, ar trebui să fim mai atenți pe mâinile cui lăsăm judecățile practice care ne privesc pe toți, fie și mijlocit. Principiile eticii sunt foarte diferite de ale marketingului, nu în ultimul rând deoarece valoarea extrasă aduce beneficii tuturor, nu doar celui care o promovează. Or, când campaniile împotriva foametei, bolilor, războaielor sau inamicilor planetei au ca principal rezultat transferuri masive de valori sau resurse naturale, ar trebui să ne fie limpede că „mântuitorii” sunt doar niște foarte potenți agenți de marketing și s-ar putea să nu fie chiar așa de interesați de binele pe care și-l scriu în frunte. E suficient ca fiecare să gândească puțin înainte de a cădea în plasele soioase ale marketingului mântuirii, și i-ar prinde foarte bine s-o facă înainte, nu după ce pune umărul. Pentru că au apus vremurile în care o făceau alții pentru noi, cu bună-credință.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *