Marocul dă înapoi, se teme de Frontul Polisario

Ministrul marocan de externe Nasser Bourita a cerut, duminică, Spaniei să evite o „putrefacție” a crizei generate din cauza primirii lui Brahim Ghali, liderul Frontului Polisario, și să restabilească parteneriatul strategic dintre cele două țări, în special în ceea ce privește cooperarea în domeniul migrației. Rabatul susține că liderul mișcării de independență sahrawi, susținută de Alger, a călătorit în mod fraudulos, cu un pașaport falsificat, și cere o anchetă transparentă asupra condițiilor de sosire a acestuia, pe care Madridul le-a justificat prin motive umanitare. Chestiunea a degenerat într-o criză, la începutul acestei săptămâni, atunci când forțele marocane au relaxat controalele la frontieră, permițând trecerea a 10.000 de marocani care visau să emigreze în Europa, în enclava spaniolă Ceuta. „A-i permite domnului Ghali să se întoarcă acasă, ocolind justiția spaniolă și ignorând victimele, ar fi un apel la putrefacție”, a subliniat Bourita într-un interviu acordat AFP.

Potrivit acestuia, evitarea problemei necesită o anchetă transparentă asupra examinării plângerilor împotriva lui Ghali pentru tortură, încălcarea drepturilor omului, dispariție forțată. Acesta este un test pentru parteneriatul strategic dintre cele două țări, în special în ceea ce privește lupta împotriva migrației ilegale. Buna vecinătate nu este o stradă cu sens unic, Marocul nu este obligat să protejeze frontierele, dar face acest lucru în cadrul acestui parteneriat. Din anul 2017, regatul a destructurat mai mult de 4.000 de rețele și a blocat 14.000 de încercări neregulamentare, în timp ce contrapartida financiară a Europei, o medie de 300 de milioane de euro pe an, nu reprezintă nici 20% din ceea ce se angajează. Justiția spaniolă a redeschis, săptămâna aceasta, un dosar împotriva lui Ghali pentru crime împotriva umanității, după o plângere veche depusă de o asociație sahrawi care îl acuză de încălcări ale drepturilor omului asupra disidenților din taberele de la Tindouf (vestul Algeriei). Oficialul, în vârstă de 75 de ani, care a fost spitalizat în aprilie la Logroño (nord) după ce a contractat Covid-19, fusese deja convocat la data de 1 iunie pentru o plângere de tortură depusă de un disident Polisario naturalizat spaniol.

Polisario militează pentru independența Saharei Occidentale, o fostă colonie spaniolă controlată în cea mai mare parte de Maroc, care propune o autonomie sub suveranitatea sa. După aproape 30 de ani de încetare a focului, ostilitățile au fost reluate la jumătatea lunii noiembrie, după ce trupele marocane au fost desfășurate într-o zonă tampon în sudul extrem al teritoriului pentru a alunga luptătorii pro-independență care blochează singura rută spre Africa de Vest. Frontul Polisario, abrevierea Frontului Popular pentru Eliberarea Saguia el-Hamra și Río de Oro, în spaniolă Frente Popular para la Liberación de Saguia el-Hamra y Río de Oro, este o organizație politico-militară care luptă pentru a pune capăt controlului marocan asupra fostului teritoriu spaniol Sahara Occidentală, în nord-vestul Africii, și pentru a obține independența acestei regiuni. Frontul Polisario este compus în mare parte din locuitorii indigeni nomazi din regiunea Saharei Occidentale, numiți sahrawi. Frontul Polisario a început, în mai 1973, ca o insurgență (cu sediul în Mauritania vecină) împotriva controlului spaniol asupra Saharei Occidentale. După ce Spania s-a retras, iar Marocul și Mauritania au împărțit între ele Sahara Occidentală, în anul 1976, Frontul Polisario s-a mutat în Algeria, care, de atunci, a oferit organizației baze și ajutor militar. Mauritania a încheiat pacea cu Frontul Polisario în 1979, dar Marocul a anexat unilateral porțiunea mauritană din Sahara Occidentală. În anii 1980, gherilele Frontului Polisario, care numărau aproximativ 15.000 de soldați motorizați și bine înarmați, au hărțuit și atacat avanposturile și apărarea marocană din Sahara Occidentală. Marocul a răspuns prin construirea unei berme, sau a unei bariere de pământ, cu o lungime de aproximativ 2.000 km, care a fost finalizată până în 1987. La sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor ’90, Frontul Polisario a suferit o serie de dezertări la nivel înalt și probleme interne în taberele sale de refugiați. În plus, deși sprijinul diplomatic algerian a continuat, sprijinul militar a fost redus în anii ’90. În pofida acestor provocări, nivelul general de legitimitate al Frontului Polisario în rândul sahrawi și în comunitatea politică globală părea în mare parte nediminuat. În 1991, Frontul Polisario a inaugurat o nouă constituție, mai democratică, pentru Republica Arabă Sahrawi Democratică (RASD; declarată de Frontul Polisario la o zi după retragerea spaniolă din 1976). În același an, a acceptat un plan de pace al Organizației Națiunilor Unite (ONU) pentru Sahara Occidentală, care prevedea un referendum de autodeterminare. Din cauza disputelor privind eligibilitatea alegătorilor, referendumul programat pentru începutul anului 1992 a fost amânat și au avut loc o serie de discuții, sponsorizate de ONU, între Maroc și Frontul Polisario. Cu toate acestea, încercările de a determina parametrii referendumului au eșuat în mare parte, iar în 2000 Consiliul de Securitate al ONU a cerut să fie luate în considerare alternative la referendum, proces care a rămas în impas la începutul secolului XXI. Discuțiile sponsorizate de ONU între Frontul Polisario și guvernul marocan au avut loc în 2007 și 2008, pe fondul avertismentelor Frontului Polisario cu privire la o revenire la ostilități armate. Discuțiile au fost reluate încă o dată la sfârșitul anului 2018, după ce Statele Unite au făcut presiuni pentru ca prezența continuă a forțelor de menținere a păcii ale ONU în regiune să fie condiționată de progresele înregistrate în vederea soluționării disputei. Două runde de discuții s-au încheiat fără progrese semnificative, iar misiunea de menținere a păcii a ONU a fost reînnoită. Tensiunile cu Marocul au escaladat în a doua jumătate a anului 2020, după ce Frontul Polisario a început să obstrucționeze o rută comercială cheie între Maroc și Mauritania. În noiembrie, după ce Marocul a lansat o operațiune militară pentru a face față blocajului, Frontul Polisario a anunțat că nu va mai respecta planul de pace din 1991.

Foto – middleeasteye