Raport ONU: Foametea la nivel mondial s-a accentuat din nou anul trecut, iar amploarea acesteia ar putea fi fără precedent în 2022 (news.ro)

Me Too. Dar nu ca pipăită pe fund, ci ca servitoare

Două întâmplări petrecute recent mă determină să scriu acest text. Scriu tot cu „of” și „vai”, pentru că mi-e avariată partea dreaptă, dar țin neapărat să consemnez acum, la nervi. Bine, sunt furioasă și la gândul, care mi-a trecut prin cap când m-am blocat, că asta ar putea pune cruce capacității de a scrie. Și, cum eu nu am bolit niciodată, convinsă că dacă mă pun să zac acolo rămân, nici asta nu o las de capul ei.

Să trec la subiect că, pot, nu pot scrie, îmi place să lungesc prefața cu tot felul de amănunte neesențiale.
Zilele trecute, un tip care s-a dus să se angajeze ca șofer a dat în presă că angajatorul l-ar pune să facă și alte treburi, adică să care ceva de la mașină. Și că, vezi Doamne, el se simte abuzat.

Ieri, adică marți, 21 iunie, Muhammad Murad, un om care mi-e drag, a scris guvernului că țara are nevoie de 300 000 de muncitori: „Astăzi mediul de afaceri din România se confruntă cu o problemă majoră – cea a lipsei de forță de muncă. Economia noastră are nevoie urgentă de 300 000 de angajați care pot fi aduși doar din afara țării. Conducerea Inspectoratului General pentru Imigrari este depășită de această problemă”.

Domnule Murad, vă invit să veniți cu mine într-o zi prin București și găsim, dintr-un foc, 5000 de oameni care ar putea munci. Bănuiesc că aveți nevoie de oameni care să care tava, să debaraseze, să dea cu mopul, să curețe camerele. Am spus „ar putea munci”. Dacă ar vrea. Chiar nu înțeleg de ce ar fi mai specializați unii din Asia și Africa. Deci, cu tot dragul, și de dragul economiei, ar trebui să somați guvernul să-i facă pe oameni să muncească, nu să le dea vouchere, să rupă băncile prin parcuri. Că pe ăia tot voi, cei care mai mișcați ceva în economie, îi plătiți. Desigur, acum va sări lumea că Murad și toți ceilalți nu plătesc bine, de-aia nu se duc românii la muncă. Îmi amintesc de o afirmație a unui magnat, nu mai știu cine: „Nu-mi plătesc bine angajații pentru că sunt bogat, sunt bogat pentru că-mi plătesc bine angajații”. Asta ar putea fi valabil și aici dacă ambele părți ar fi de bună credință. Domnul Murad nu poate merge în fiecare cameră să vadă dacă este curățenie. Și nu e de multe ori. Și camerista, care-și dosește săpunul și șamponul în sutien, spune că nu face, că nu o plătește domnul Murad. Și vine turistul, care o beștelește pe cameristă și-l bagă în aia mă-sii pe Murad și jură că nu mai calcă pe acolo. E doar un exemplu, dar îl puteți extinde și la restaurant, dar și în alte domenii.

Deci, domnule Murad, haideți să vedem ce facem cu românii, că tot dvs. îi cărați în spate, nu domnul Ciucă. El doar semnează pentru vouchere. Văd prin oraș o mulțime de africani și asiatici pe biciclete care lucrează pentru Glovo și alții. Puțin mai încolo, văd români în putere care stau pe bancă, sparg semințe și se plâng unii altora că e grea viața.

Acum urmează un text pe care l-am ținut pentru Memorii, dacă le voi scrie cândva. Îl aveam în vedere, dar nici măcar nu l-am scris. Noroc cu revolta de acum.
În 2017, când am venit în București, am devenit, dintr-o persoană care în Târgu Mureș se bucura de o oarecare recunoaștere publică, o ilustră necunoscută, dar altele erau prioritățile atunci, nu să jelesc că nu calc pe covor roșu. Chestiuni personale, legate de familie asupra cărora nu dau detalii. Pe scurt, am venit să-i fiu de folos fiicei mele, nu să-i fiu povară.

În presă nu prea era loc. Îmi amintesc că un amic destul de bine poziționat mi-a spus că ei au nevoie de agregatori de știri, nu de jurnaliști pregătiți. Am avut două tentative să lucrez în ministere, dar, din fericire, au eșuat.

Într-un final, singura opțiune rămasă a fost să fiu secretară la ziarul unde m-am lansat în 1993. Îi mulțumesc prietenei mele, Mimi Lascu, predecesoarea mea, că m-a instruit. Sincer, experiența asta mi-a folosit, am învățat să fac și alte lucruri. Mai puțin cafele, pentru că trebuie să recunosc, foștii mei colegi preferau să-și facă singuri. Erau și chestii de redacție și administrative, m-am descurcat. Nu am făcut tam-tam cu asta, că nu aveam de ce și nici nu eram într-o dispoziție prea bună. Eram slabă de nu stătea nimic pe mine. Singura persoană din afară care știa care este statutul meu era prietena mea Gilda Lazăr. Și nu am scăzut în ochii ei, dimpotrivă.

Lucram o zi și o zi eram liberă. În decembrie, când se apropiau sărbătorile, Fiscul mi-a blocat contul. Într-o împrejurare, asupra căreia nu insist, mi-a căzut pleașcă un job: să fac curat în două case mari de oameni bogați. Titulara se îmbolnăvise și era o chestiune de viață și de moarte pentru oamenii ăia să fie curat de sărbători. Era vorba de o doamnă în vârstă, soție de fost nomenclaturist, și o familie de îmbogățiți subit după 1990. Ambele case, la Domenii, unde stăteam și eu pe atunci.

Cu doamna nu am prea avut discuții, era foarte acră și părea că îi este totul indiferent, pentru ca, peste doar 5 minute, să fie nemulțumită. Soțul îi murise și cred că nici cu copiii nu se prea înțelegea. Am dedus asta, că tot boscorodea prin casă: „Ăștia abia așteaptă să mor, să-mi ia casa”. Îmi plăcea că era dichisită. Când ajungeam dimineața și-mi deschidea, parcă era pregătită să meargă la Operă. Nu umbla niciodată fără ciorapi fini și fără pantofi. Și citea mult. Mi-ar fi plăcut să discut cu ea, dar nu era chip. Era distantă, dar nu avea aere de superioritate. M-a întrebat, la început, doar dacă sunt profesionistă, că ea nu vrea să fie cobai. Am asigurat-o că am moștenit din familie meseria, că și mama și bunica au făcut asta, doar nu era să-i spun că în Târgu Mureș o aveam pe doamna Ilonka, ajutor la curățenie. La prânz, îmi lăsa mâncarea în bucătărie, mă chema și ea ieșea. Am trecut pe acolo acum ceva timp și aș fi vrut să sun, să văd ce mai face. Dar ce să-i spun? Poate că într-o zi voi merge și îi voi spune povestea, dar nu prea cred că este interesată.

În a doua casă, am cunoscut parvenitismul în toată splendoarea lui. Nu intru în detalii, dar amintesc un singur episod. Aveau o bibliotecă foarte frumoasă. Și corpul, din lemn masiv, dar și cărțile. Într-o zi, i-am spus doamnei că au o bibliotecă frumoasă, bănuiesc că și prețioasă. „Nu știu, dragă, bărbatul meu e cu prostiile astea. Auzi, dar de când sunt servitoarele așa interesate de cărți? S-a întors lumea cu fundu-n sus”, a zis ea și a râs din ovare.

Ea avea și bucătăreasă, o doamnă tare cumsecade. Într-o zi, în timp ce mâncam, mi-a zis: „Dvs. nu sunteți femeie de serviciu, așa-i?”. Puteam să mint, dar nu știu de ce i-am spus: „Sunt nevoită să fac asta”. Stătea pe cealaltă parte a mesei, a întins mâinile, le-a cuprins pe ale mele: „Va fi bine!”. Nici nu vă puteți imagina ce efect poate avea un astfel de gest. De multe ori îmi vin în minte și cuvintele, dar și privirea ei.
Aventura mea ca servitoare s-a terminat înainte de Crăciun. Și chiar mi-a prins bine.

La ziar, lucrurile mergeau tot așa, doar că primisem și misiunea să scriu știri de coloană la Politic. Umplutură, cum ar veni. Șeful departamentului, un tânăr căruia nu-i găsesc nicio vină, m-a dăscălit cum e cu partidele. Desigur, puteam să-i spun că atunci când veneau în Târgu Mureș personaje grele (Năstase, Dragnea, Orban, Iliescu, Constantinescu, Geoană, Băsescu etc) liderii locali mă arătau cu degetul și le spuneau: „Aveți grijă, blonda e cea mai a dracului”. Dar nu i-am spus. Însă, când mi-a zis că vrea să-mi explice cum e cu UDMR, am ripostat: „Pe ăștia îi știu cam de când s-au înființat, chiar mă descurc”. Repet, pentru a nu se ivi discuții: nu am niciun fel de resentimente, nici urmă.

În Târgu Mureș, eram mare realizatoare de emisiuni. Și am fost pusă să fac și știri. Și nu știam ce-i beta, vox, sincron. O tânără, Zsuzsi, m-a ajutat. A stat lângă mine până am învățat.
Apropo de televiziune. Să mai câștig un ban în ziua liberă m-am dus la un post tv, editor. Am rezistat 3 luni. Au fost umilitoare. Deși șeful știa cam cât valorez, nu m-am dus să mă plâng. Am plecat pur și simplu, știam că nu pot schimba și nici să-mi pun un departament în cap, cu tot cu unele vedete, care nu se sfiau să-mi arate profundul lor dispreț, nu puteam și nu avea rost.
Apoi am ajuns șefă la Departamentul Politic la ziarul care m-a lansat, că plecase tânărul.

Și, în sfârșit, datorită (da, da datorită) pandemiei și radioului public, unde l-am reîntâlnit pe Maestrul meu, domnul Ion Cristoiu, am ajuns aici.
Și, credeți-mă, atunci când domnul Cristoiu îmi spune că dacă trăiam în perioada interbelică eram cel mai bun cronicar, chiar nu mai contează nici că am fost secretară, nici că am fost servitoare.

Bun. Acum vă veți întreba dacă am scris acest text pentru aplauze, să plângem împreună de mila mea, să mă dau mare sau cine știe ce.
Nu, am scris acest text deoarece în țara care are drept laitmotiv „toată lumea fură”, ar trebui să existe și o mișcare de tip Me Too pentru muncă. Că aia cu mângâiatul pe fund nu ar merge, au încercat niște actrițe. Și nici nu putem aștepta până îmbătrânim să apară unul celebru și să ne amintim că în tinerețe ne-a pus mâna pe fund. Și-apoi, dacă e celebru, nu-i sigur că are bani. Și-apoi, câtă lume ar putea trăi din asta?
Pe când, dacă ne-am apuca să muncim, nu să urlăm că trebuie să vină imigranții să o facă în locul nostru, poate că am reuși să mai salvăm ceva.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

29 comentarii pentru articolul „Me Too. Dar nu ca pipăită pe fund, ci ca servitoare”

  • @cib,

    Problema e ca acum nu pot plati nici cei care vor… 🙂

    Nu cunosc detaliile. Posibil sa nu existe nici o solutie viabila. Dar mie mi-ar placea sa existe.

  • @Cora,

    Personal nu cred ca e ok ca voi sa munciti gratuit pentru noi, cititorii. Pe vremuri plateam ziarul la taraba, acum il „deschidem” gratuit?…Nu e fair-play. Poate e timpul sa va ganditi la o forma de finantare a blogului.

    • @Paul
      Da,Foarte Corect si pana la urma aici se va ajunge.E asa de simplu,trimiti un sms si obtii acces 0 luna pentru 40 lei sa spunem sau 10 lei pentru 5 zile…o aplicatie din asta costa mai nimic…se poate face si mai simplu in diferite moduri…ex….acces doar niste ip-uri…adica abonati…sunt foarte multe metode….deja sunt multe ziare in sua…washington post new york times wall street journal….doar pay per view mi se pare….adica te lasa sa vezi header…titlul dar nu poti citi toata stirea……vor „crapa” multe site-uri in perioada urmatoare,,,netflix da afara oameni….o sa fie „distractie mare”….
      scanteia in 1975…40 bani….adevarul….1989 26 decembrie….50 bani…..adevarul 2010….38 lei pe luna….DA….Cineva a avut Curaj sa o spuna…..cine vrea sa Citeasca Plateste…..mai sunt inca niste surse Credibile de Informatii pe net…..
      Toate Bune!!!

    • Domnule Paul, ar fi un demers eșuat. Românii merg unde e gratuit, chiar dacă informația oferită este îndoielnică. În urmă cu câțiva ani am participat, la Viena, la Congresul European al Ziarelor. Toți editorii se mirau că în România, dar și în alte țări din Est, site-urile sunt gratuite. E o poveste întreagă, poate voi scrie odată despre asta. Mulțumim.

    • Da, cel putin pentru articolele si inregistrarile video ale dlui Ion Cristoiu am plati toti cei care il urmarim de multi ani.

    • Pai stai asa. Daca dezactivezi adblock-ul, sa vezi frumuste de reclame. Adica vrei sa-ti bage si reclame si sa platesti pentru vizionare? Uite, acum am dezactivat adblock-ul si vad frumusete de reclama la BMW electric. Aia nu aduce bani? Mai ai idei d-astea?

    • Sa-ti spun un secret pe care il stie si Azorica. In secunda doi dupa ce site-ul va cere bani de abonament pentru vizionare, va avea fix fo cinci urmaritori. Nu pentru ca oamenii n-ar avea bani. Nu da’ doar de-ai dreaq, de ce sa plateasca pentru ceva pe care il intuiesc si singuri. Ca doar nu-ti inchipui ca acest site e urmarit de TFL-isti. Nu, e urmarit de oameni care cred in aceleasi valori plus bajetii care au ca obligatie de serviciu. Deci, n-ar produce bani de nici o culoare. Intelegi cum vine chestia?

      • @cib
        ai atins un punct sensibil…..asa….i-ai speriat pe cei Cinci urmaritori….dar bajetzii din servicii cand ies pe strada……ca Mai Vad Si Eu…Una Alta….nu se cam simt si ei urmariti…nu-i cam ia cu paranoia…..ca nu sunt doar ei….si sunt vreo 7 servicii si cel putin 20-30 clanuri identificate de Mine in sna….mai sunt….politicieni……partide…..clanuri….triburi la nivel de judet sau oras…judecatori…procurori…militieni…jandarmi,,,.niste baietzi foarte rai….care par cuminti….mai sunt si niste puscarica…..plus firme….unele nationale altele straine….pisici….cele mai multe negre….sanitari…afgani…arabi…ucrainieni…licurici americani…fratuzi…rusi…chinezi…indieni…japonezi…si asta asa….doar o scurta enumerare….cum zicea ion ilici iliescu kgb…meandrele concretului problema e complexa osmoza paradiploza si marasm….asa ca mai pe burta ca pisica….cat despre din astea…vezi ca nu doar cei din servicii pot afla cine esti unde stai…..cu cine si ce vorbesti pe whatapp telegram si alte „criptari”….mult mai PROFI decat la institutul de tehnologii avansate directoratul de securitate cibernetica sts si alte prescurtari abrevieri si nume din astea….ps….intre timp ccr niste decizii cu ancom oug111 si sri….cam nasol moment dar coliva e dulce cand bomboanele sunt gustoase si lumanaricile stau ca pe tortul glazurat….
        Toate Bune!!!

        • Vezi mai jos!

        • Domnule Constantinescu, site-ul are 32 000 de abonați, iar canalul YouTube 51 000. Nu vă corectez, precizez doar pentru comentatorul cu care nu vreau să interacționez. Mulțumesc pentru comentarii.

      • Da, Cib, dar daca erau de la inceput toate cu plata, cum erau ziarele pe hartie, acum aveam mai multe alternative serioase din Romania la cristoiublog.ro si ioncristoiu.ro. Asa, majoritatea celorlalte ori au articole de publicitate mascata platita, ori sunt sponsorizate (sau „miluite”, cum se pune pe aici). Doar aici e safe ca nu o sa indrazneasca nimeni cu dl Cristoiu. Si chiar daca nu suntem de acord intotdeauna si toti de acord cu autorii, macar stim ca toti scriu din convingere, nu ne trezim ca tocmai am citit vreun articol publicitar cum se intampla destul de des cand mai citeam si pe altii din RO. Ar fi trebuit sa ne „educe” toata presa de la inceput sa platim o parte din articole si ar fi fost totul ok, are si ea, presa, cheltuieli ca orice alta activitate.

    • o superpozitie a blogului ar putea s-o finanteze si pe cealalta, care sa ramana asa cum…e.
      daca Istoria se manifesta prin supepozitii, atunci de ce n ar fi chiar ‘felul de a fi al Istoriei’ cel care defineste Superpozitiile Blogului ? :))

  • Mda. Si totusi, dl asta drag dvs nu se intreaba de ce nu gaseste lucratori? Da’ sincer!

    • @cib ATENTINUNE……COMANDA LA MINE…EXECUTAREA……
      acum……nu este despre voi…nu este intre voi…nu este cu voi….nu este pentru voi…….nu este dintre voi…….
      Domnul Ion Cristoiu e Scorpion…..Doamna Cora Muntean….Scorpie……SI EU…….UN PIC SCORPION……7 NOIEMBRIE……CHITINOSIII…..INSECTELE,,,,,,,REZISTENTIII LA RADIATIII……NU ISI FAC „PRIETENI”…….

      • Bre, am facut cumva armata impreuna, eu pe post de sluga si mata pe post de ta’major? Daca simti nevoia sa comanzi, comanda online!

        • @cib
          stati linistit sunt civil…era o gluma si vroiam sa spun altceva….Scorpionii sunt corozivi…veninosi….minti intunecate…patrunzatoare…nu prea sunt o companie…anturaj….placut….agreabil…e loc pentru toti in Jungla in Savana….
          Toate Bune!!!

          • Sa faci glume cu amicii matale. Nu cu mine. Ma cunosti de undeva?

          • @cib
            asta cu ma cunosti de undeva era parca o emisiune.am uitat tot nu stiu nimic nu s-a intamplat nimic….am vazut gradati activi si in rezerva cu „glumitze” din astea….cat despre am facut armata impreuna….am ciocnit valizele in gara….ne cunoastem de la dus….vrajeli din astea….nu „fumam” aceleasi tigari…asta cu armata….oricum e muzeu de istorie…uite..dl-tov…..am facut armata in 1999-2000 livret militar seria b2 nr 091575…um0865….din 20 aprilie 2000 sublocotenent in rezerva….neatins…fara modificari….asa am invatat de la Tata.
            Toate Bune!!!

          • Stimate, nu ma intereseaza ID lu’ matale de la armata. Ideea e ca nu faci glume de autobaza cu oameni pe care nu-i cunosti. Ma surprinde insa Paul, care a aruncat asa, tam -nisam o duma gen sa platim daca vrem sa citim diverse pe aici. Ma mir ca nu stie ca site-ul are tot felu de advertoriale, in varianta ne-block-ata. E in regula, asta ma face sa cred ca „nici noi nu mai stim cati suntem”. Asadar, Auf Wiedersehen, meine freunde! So long, so strong!

  • Stimata Doamna
    Munca nu e rusinoasa.Primul Meu loc de munca ca Absovent de Studii Superioare a fost ca Muncitor Necalificat N1/1 in Martie 1999 aveam brut minimul pe economie 480.700 lei,in mana insemnau vreo 30 $,aveam nevoie de bani pentru niste componente electronice pentru Proiectul De Diploma si a trebuit sa castig Cinstit acei bani,de fapt vreo 100$,de ce muncitor necalificat,terminasem un liceu teoretic si inca nu aveam o „diploma”.
    Toata Stima!!!

  • 🙂

    • cu ‘binele’…toata lumea se descurca

      mandria nu se masoara prin trecere de la dacie la mercedes, ci fix invers :)),
      insa cind…se arata ca asta se intampla…masoara-ti-o! :))), ce mai stai pe ganduri 🙂
      atunci cind in fata celor doua trasee zambesti cu egala consideratie pesemne ca fix atunci e unul dintre momentele cind…te recunosti pe tine insuti 🙂

      generalii care au… pielea fina… nu fac doua parale:))
      cei care au ceva de zis sint cei…plini de rani din minte pina in inima:)), insa astia, in general, vorbesc doar daca ii intrebi, deci daca ii recunosti,
      iar pe altii ii recunosti in masura in care te recunosti pe tine insuti 🙂

      oamenii nu sint diferiti!,
      ei sint…doar in Anotimpuri diferite 🙂
      cind peste tine vine vara, peste altul se asterne toamna,

      iar cind tu esti in primavara toamnei, altul e in toamna primaverii:)),
      insa peste fiecare om se vor perinda Anotimpurile cu egala consideratie 🙂

      cel pe care il privesti…ori a fost ca tine, ori va fi ca tine,
      insa si tu… ori ai fost ca el ori vei fi ca el

      …daia masura cu care il judeci pe altul e fix masura cu care te judeci pe tine :)))

      🙂

      • Universul ofera meniu ‘a la carte’ si atat :))
        se prea poate sa ne minunam… ‘gustind’ce am comandat :)))
        meniul care ti aduce Zambetul este Iertarea :), ‘facerea de Pace’ e…cu tine insuti 🙂

        Pace tie! :))))

  • Minunat articolul, sincer. Trăim vremuri blestemate pt țara noastră, incurajarea hoților și a hoției in scopul distrugerii a tot ce a fost pt a fi înființat altceva, aservit altcuiva, ne transforma în ceea ce nu am fost, turbandu ne destinele, aruncându-ne în situații absurde, contrare structurii și abilităților ființei noastre.Si toate astea pentru ce? Pentru a servi orgoliul de învingători al unora despre care nici nu am știut ca ne aflam în conflict cu ei, noi țara revoluției din 89….Și care sunt, în majoritatea lor ignoranți, lingăi, prosti, discriminatorii, imbecili..Dar, vorba doamnei bucătărese , vom ieși cumva și din rahatul ăsta. Hai România mea dragă!

  • poate 1997,
    1987.

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog