Mersul la terase pare a fi o misiune imposibilă

De la 1 iunie se deschid terasele, însă normele, publicate deja în Monitorul Oficial, fac din asta o misiune imposibilă.

În primul rând, nu este permis accesul clienţilor cu simptome respiratorii. Asta presupune că patronii vor trebui să angajeze și un cadru medical. Sau, în două zile, le instruiesc pe fetele acelea care îmbie clienții să intre să-i depisteze pe cei care au astfel de afecțiuni. Cu stetoscop, cu o simplă privire, nu se știe. Să presupunem că ai o rinită alergică. Îți poți lua adio de la terasă. Sau, stai cu mască și-ți lași mucii să curgă în voie, că nu vede nimeni.

Înscrierea la terasă este o aventură în sine. Trebuie să-ți faci rezervare. La intrare, va trebui să prezinți actul de identitate, să coincidă numele cu rezervarea. Pentru asta va trebui să completezi acordul GDPR, că-i dai voie persoanei care te controlează, care la rândul ei trebuie să prezinte garanții că îți poate prelucra datele personale, să-ți noteze nume, adresă, poate și CNP. Vei figura într-un registru, iar dacă ai ghinionul să stai pe terasă cu o persoană care, ulterior, se va constata că este infectată, se va face o anchetă epidemiologică. Bănuiesc, extinsă. Prin urmare, ai toate șansele ca tu și întreaga familie să ajungeți într-un spital Covid.

Patronii de terase trebuie să reorganizeze circuitele de producţie şi livrare, nu mai umblă ospătarii ca bezmeticii între bucătărie, bar și terasă. În afară de faptul că trebuie să vadă de starea de sănătate a clienților, sunt nevoiți să monitorizeze și starea de sănătate a angajaților. Va fi ca la spital.

La rândul lor, angajații trebuie să respecte distanța. Dacă spre drumul către bucătărie se intersectează doi, unul o rupe la fugă în altă parte. Unde dă de un coleg care merge la bar. Va fi o veselie, toți se vor feri unii de alții ca de ciumă. Guvernanții sugerează măsuri suplimentare de protecţie, cum ar fi reducerea numărului de angajaţi şi lucrul în ture, folosirea de echipament de protecţie. Pentru ultimul aspect, ar fi binevenite combinezoanele alea de cosmonauți. Sigur a importat o firmă de partid mai multe și ar fi păcat să rămână cu ele pe stoc.

Curăţenia şi dezinfectarea cu produse biocide a spaţiilor, echipamentelor şi ustensilelor trebuie făcute mai frecvent.

O idee ar fi ca, din când în când, să pulverizeze cu clor și au rezolvat problema. Fug și angajații și clienții. Doar nu opresc procesul de servire să se apuce de șmotru. Sau, umblă doamna care face curățenie cu dezinfectantul și șterge în neștire tot ce-i iese în cale.

Solnițele, olivierele și meniurile trebuie dezinfectate după fiecare client. S-a terminat și cu obiceiul, care te mai ajuta să socializezi, de a cere vecinului sarea. Oricum, vecinul e mult prea departe, de apropiat nu are voie, doar dacă ți-o aruncă. S-a rezolvat și cu asta. Folosești ce ai pe masă.

Acum vine partea cea mai grea. La o masă pot sta maxim patru persoane, cu respectarea distanţei de 1,5 metri între persoane, cu excepţia membrilor aceleiași familii, care locuiesc împreună. Trebuie să dovedești că stai împreună cu cineva, chiar dacă ești din aceeași familie.

Într-o familie, se poate întâmpla ca soții să aibă în buletin domicilii diferite, dar ei locuiesc împreună. Nu pot sta la aceeași masă. Probabil trebuie să aducă martori, că din documente nu reiese.

Sau, sunt iubiți, locuiesc împreună, dar au adrese diferite. Aici e durere. Trebuie să stea unul de altul la un metru și jumătate. Cum își vorbesc? Strigă, că altă soluție nu e.

Între scaunele de la mese alăturate trebuie să existe o distanţă de minim doi metri. Câtă terasă poți să ai, în lungime și-n lățime?

Acum se explică și treaba cu reducerea personalului. Pentru 3 mese, trei oameni sunt suficienți. Restul sunt cei care monitorizează starea de sănătate a clienților și angajaților.

Personalul de servire trebuie să poarte mască şi mănuşi, iar mănuşile folosite la servire nu vor fi utilizate la pregătirea mesei.

Adică, ospătarul face mezanplasul, se duce și-și aruncă mănușile și își ia altele să aducă ciorba. Pentru cei care mai verificau temperatura ciorbei cu degetul, s-a terminat distracția. Ca să nu mai vorbim că dacă un client scapă tacâmul pe jos, ospătarul iar trebuie să-și schimbe de două ori mănușile.

Majoritatea specialiștilor spun că purtarea mănușilor dă un fals sentiment de siguranță și că este mult mai sigur spălatul pe mâini. Ai noștri o țin cu mănușile, probabil tot din motiv de stoc.

Un singur lucru nu a precizat Ordinul lui Nelu Tătaru. Ce se întâmplă dacă plouă? Din senin și nu ai umbrelă să-ți acoperi mâncarea și băutura și nici terasa nu e prevăzută cu umbrele? Ce faci atunci?