Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Mesajul vulpii e complex și va fi descoperit treptat, bucată cu bucată

Îmi ieși în cale vulpea Micului Prinț. Pe o fâșie de iarbă cu tufe, între serpentinele care urcă spre Păltiniș. Nu departe de cabana Curmătura Ștezii. Slăbită după iarnă, dar cu o coadă în toată splendoarea firelor toamnei trecute. Parcă mai roșiatic- roșcată decât neamurile ei din East Anglia. Nu părea speriată la apariția noastră din cotul ascuțit al serpentinei. Am fi putut traversa fâșia de iarbă, așa cum făcusem mai sus, între alte curbe periculoase, să scurtăm drumul. Ne-am fi întâlnit atunci mai de aproape. Ceva îmi spunea, din felul în care m-a privit vulpea, din față, înainte de a-și arăta coada, degajat, nu în fugă, că ieșise din pădure, special să ne-ntâlnească. Nu cerea nimic. Era doar curioasă. După ce a trecut șoseaua și a ajuns în dreptul stâlpilor scunzi de piatră, cu rol de parapet, se mai opri pentru câteva secunde și mă privi din nou, apoi își șterse urma în pădurea abruptă. De ce cred că era chiar vulpea cu care s-a întâlnit și Micul Prinț? Pentru că mă cuprinse în întregime cu privirea. Nu în parte, nu pe bucată. Pentru că venise cu un mesaj și un gând bun, de recunoaștere si apreciere. Natura si animalele au ajuns mai fascinante decât omul contemporan, tras tot mai mult la xerox, format după șablon, mizerabil, trădător dintr-o condiție umană plină de noduri, întoarsă pe dos. Superficial, ipocrit. Cu câteva zile înainte de întâlnirea cu vulpea pe serpentinele șoselei care duce la Păltiniș, am primit alte semnale despre curiozitatea, în raport cu noi, a celor care nu cuvântă. În pădurea Dumbrava, aproape de Rășinari, în timp ce ne odihneam rezemați de un trunchi de arbore bătrân, cineva rupse tăcerea, mișcând gura unui mușuroi. O cârtiță dornică de prieteni, era pe cale să ridice capacul de pământ. Ne-a auzit cuvintele șoptite, a bucurie și surpriză. Mai împinse un pic, apoi deliberă: „să ies sau să nu ies?” Prudența, adică natură ei, birui și cârtița se dădu la fund.

Mesajul vulpii e complex și va fi descoperit treptat, bucată cu bucată. Prima verigă e despre gropi, diversitatea lor, la ce pot fi folosite și semnificațiile gropii. De pildă, zicala românească: cine sapă groapa altuia, cade singur în ea. În ziua aceea îmi ieșiseră în cale trei feluri de gropi. Groapa de dimineață, săpată cu toporul de bărbatul care a scos un trandafir, cu rădăcini cu tot, să-l ducă într-alt loc. Groapă astupată de el cu același pământ, bun de nimic, fără trandafirul lui. Apoi, Groapa de dimensiuni considerabile, descoperită la amiază, într-un luminiș ocultat de serpentine și tufe, unde ne-am oprit să mâncăm. Aproape de groapa cu așternut de frunze din romanele trecute. Ar fi putut fi o groapă folosită de animale, ca adăpost, sau unde li se aducea de mâncare, iarna. O groapă bună, a atenției și grijii, în slujba vieții și supraviețuirii. Ultima groapă, de după-amiază, obscură, urâtă, a distrugerii, tulbură seninătatea solară a platoului deschis, după ce s-au sfârșit serpentinele și urcușul. Platoul dinainte de intrarea pe arena Platos Păltiniș. În spatele unor vile-cabane, cineva începu să ardă, probabil cauciucuri, anvelope, materiale grele, după valurile groase de fum negru, capete de balauri mușcând din spinarea culmilor cu pășune. Pe urmele turmei de oi și a ciobanului lor, prins între două lumi certate între ele. Flacără nu se vedea, semn că se ardea pe înfundate, într-o groapă.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

6 comentarii pentru articolul „Mesajul vulpii e complex și va fi descoperit treptat, bucată cu bucată”

  • Yep!

    • Asta era un fel de interjectie afirmativo-vesela la replica lui Paul cu chinezii si BBB-ul. Ha, ha!

  • Îmi place cum te joci cu ideile, Monica. Si-mi place ca nu scrii despre pandemie si politicieni. 🙂 ?

  • @Monica,

    Apropo de mesajul vulpii și de „înțelepciunea” ei prin care reușește sa priceapă ce se întâmplă-n lume mai bine decât psihologii:

    Era odată un om tare leneș. Și avea leneșul o vie moștenită de la părinți. Când a venit primăvara, toți oamenii au ieșit la câmp. Leneșul a stat în casă.
    În via lui buruienile au crescut mari cât o pădure. În desișul s-a pripășit o vulpe cu puii ei.

    Într-o zi a venit leneșul la vie.
    – De tăiat și de legat via este târziu, dar am să prășesc chiar de mâine.
    Un pui de vulpe a auzit vorbele leneșului și i-a spus vulpii:
    – Mamă, mamă, a venit stăpânul viei și a spus că are să sape via chiar de mâine.
    Vulpea i-a spus:
    – Îl știu eu pe stăpân. Nu vă fie teamă!
    Într-o bună zi veni leneșul la vie și zise:
    – De tăiat n-am tăiat-o, de legat n-am legat-o, de prășit n-am prășit-o, mâine am să cosesc iarba.

    Puiul iar a alergat neliniștit la mama lui. Aceasta din nou l-a liniștit.
    După o vreme a venit leneșul iar și a văzut buruienile și mai mari.
    – Sărmana vie! Am să dau foc buruienilor, ca să le stârpesc.
    – De data asta leneșul va face ce-a zis, le-a spus vulpea puilor și au fugit degrabă.
    Leneșul a dat foc buruienilor și a rămas el fără vie.

    Cam asta-i lumea în care trăim cu „politicianul” / „boss”-ul plin de promisiuni dar care, din păcate, nu știe sa facă altceva decât sa distrugă și ce era bun…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *