Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă

Mihai Munteanu, vânătorul care scrie poeme

Încep să scriu aceste rânduri în 9 noiembrie, Ziua Mondială a Calității. Prin urmare, pentru a fi în ton, vreau să vă ofer un subiect de calitate. Nu stau prea mult să mă gândesc deoarece invitatul meu de astăzi, Mihai Munteanu, este un om răspunde cu prisosință acestei cerințe.

Poate vor fi cititori care se vor întreba, pentru ce m-am oprit la Mihai Munteanu? Răspunsul este simplu. Deoarece este primul vânător întâlnit care scrie poeme.

Este născut în Botoșani, la 17 august 1970. În prezent, locuiește tot la Botoșani. Chiar l-am căutat la telefon și am descoperit un interlocutor fermecător. În plus, toate cuvintele erau rostite savuros, în dulcele grai moldovenesc. Deocamdată am ocolit, cu grație, aventurile sale vânătorești și am făcut un salt spectaculos în lumea minunată a rimelor poetice.

L-am rugat să ne ofere, pentru astăzi, un poem, dar și câteva fotografii. Iată ce am obținut. Prima dată poemul, iar la final ilustrațiile.

Viața

Ce e o viață?
Un fir de ață!
Mai fac un nod,
Mai trec un pod,
Mai fac o punte,
Și vieții luntre.
Vâslesc prin ea,
Cât e de grea,
Și-al sorții val,
Ce bate-n mal,
E un talaz,
Nu fac popas,
Merg mai departe,
Pe-ntinse ape.
Trec văi și dealuri,
Râuri, coclauri,
Trec multe, nevrute,
Și-a muntelui frunte.
Păduri colind,
La viață strig,
Ca un strigoi,
Mă tot perind,
În miez de noapte,
Rostind vagi șoapte,
Mai trec un ceas,
Și ce-a rămas,
O zi, o lună, un an,
Cumva voi da,
Eu de liman.
Viața, ca un eter,
Un mare mister,
Ceva ancestral,
Nu am habar,
Doar o trăiesc,
Și viețuiesc.
Anii s-au dus,
Precum caierul pe fus,
S-au dus frumos,
Dar fără rost,
Și ce-a rămas?
Un mic popas,
Nimic mai mult,
Părul cărunt,
Chiar de am vrut,
Sau nu am vrut,
Ea a trecut…
În cătunul vieții,
Lacrima tristeții,
A spus către mine:
Că va fi și bine.
În pas de melc,
O să aștept,
Și nu-i promis,
Dar las deschis,
Sufletul meu,
Să știu, doar eu.

Concluzia? Mihai Munteanu, din Botoșani-România, se pricepe la rime, nu numai la vânătoare.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *