Moartea este singurul fapt real din Ucraina. Modă cățărată pe cadavrul unei țări

1.Deși urât și plin de moarte ca orice război, cel din Ucraina a avut, în mod paradoxal, încă din februarie, un aer de neseriozitate. De scenariu cu tușe groase. Vedete în plimbare la Kiev, concerte la metrou, știri despre eroi inventați, o atmosferă de serial fantasy peste care tronează, răgușit și nedormit, Zelensky. Când vezi imagini cu șirurile nesfârșite de morminte, mintea, relaxată de concertul lui Bono de la metroul kievean sau de discursul lui Zelensky la Cannes, îți joacă feste- aștepți să iasă figuranții din morminte, înviați precum Fantoma din Kiev, să strige „slava”. Nu iese nimeni. Moartea este singurul fapt real din Ucraina. În această notă suprarealistă, zilele trecute, președintele Zelensky a realizat cu succes un shooting pentru revista Vogue. Vogue..fashion. Împreună cu soția, frumoasă și fotogenică de altfel, un cuplu fashion îmbrăcat în haine de brand. Modă cățărată pe cadavrul unei țări. Ulterior, Eroul-fotomodel și-a făcut timp pentru a primi premiul ‘Churchill ‘ de la Boris Johnson. Aceasta este epoca, acesta este arhetipul eroului, nefirească pare mai degrabă o analiză serioasă a schimbărilor pe care le trăim.
2. Poate prezentarea de la punctul 1 v-a lăsat impresia unui Zelensky inofensiv și bonom. Nu este. A „reușit” pierderea unei suprafețe importante din Ucraina și, cel mai probabil, sub conducerea sa, Ucraina va înceta să funcționeze în interiorul granițelelor recunoscute la 24 februarie, distrugerea a 80% din totalul forțelor militare profesioniste, anihilarea completă a opoziției și confiscarea sediilor acestor partide. Paranteză: pentru naivi, interzicerea oricărei vieți democratice în Ucraina, chiar și mimată, a început în iunie 2021, drept urmare nu are legătură cu războiul. Ce a mai reușit Zelensky? Companiile Cargill, DuPont și Monsanto au cumpărat 17 milioane hectare teren agricol, adică peste 60% din terenul agricol al Ucrainei, deși promisese că vânzarea terenului către străini se va face numai aprobată prin referendum. A reușit cu brio să exercite cenzura, să folosească SBU ca pe un instrument personal pentru înlăturarea opozanților, o veritabilă poliție politică-răpiri, torturi, ziariști morți. Recentele demiteri/suspendări ale Procurorului general și ale șefului SBU, alături de cele peste 600 de dosare instrumentate pentru trădare (colabatorare cu Rusia ), sunt parte a unei lupte pentru putere de la Kiev, nefiind nici măcar tangențial legate de binele Ucrainei. Pare că Eroul își pregătește scuza pentru înfrângere- trădătorii. Oricine, dar nu el.
3. Interesant, aproape ca o coincidență, deși marele joc nu le admite, după 5 luni în care declarațiile Rusiei privind înlăturarea lui Zelensky au fost rezervate sau au negat această dorință, săptămâna aceasta Lavrov a făcut vorbire de două ori despre necesitatea eliberării poporului ucrainean de regimul Zelensky. Simultan, SUA reînvie lupta împotriva corupției în Ucraina, „sfatul” fiind în direcția alegerii unui procuror general credibil. Washington-ul este nemulțumit de Erou? Sincronizarea este interesantă. Știm că nu ştim, dar cu siguranță se intră într-o etapă nouă. Mirarea o reprezintă întârzierea cu care Rusia își propune înlăturarea lui Zelensky. Poate că acum a devenit clar că acesta nu va semna o pace cu Moscova, legitimând noile granițe (micșorate) ale Ucrainei sau poate altele sunt resorturile ascunse ale declarațiilor. Un exemplu: pe 15 iulie, directorul CIA, Burns, sosește în Armenia. El s-a întâlnit cu prim-ministrul armean Nikol Pashinian. În timpul vizitei directorului CIA, s-a hotărât înființarea unei Agenții de Informații Externe (un fel de SIE). Pe 18 iulie, la Erevan sosește Serghei Naryshkin, șeful Serviciului de Informații Externe al Rusiei și se întâlnește cu prim-ministrul armean. Tigran Grigorian, un analist politic armean, a declarat pentru RFE/RL pe 15 iulie că „experți” în securitate din SUA și Rusia au sosit în ultimele zile la Erevan pentru discuții confidențiale axate pe războiul din Ucraina. După Erevan, Naryshkin zboară la Baku, Azerbaidjan. De ce Azerbaidjan? Miza este normalizarea relațiilor dintre Armenia și Azerbaidjan pentru a permite funcționarea coridoarelor de transport din zona Caspică. În vizita lui Naryshkin la Baku s-a semnat un acord între Rusia și Azerbaidjan conform căruia Azerbaidjan va pune informațiile la comun inclusiv cu Armenia, deci cu noua agenție înființată la vizita șefului CIA…Interesant, nu-i așa? În plus, așa cum am mai scris, pe 21 iulie la Moscova aterizează ministrul de Externe maghiar, Szijjarto. Nu de la Budapesta, ci de la Washington. Căsuțe poștale umane. Pură întâmplare, după 5 luni de emisiuni/articole halucinante, Burns anunță că Putin este sănătos tun.
4. La punctul 3 am menționat zona Caspică. Sigur, analiștii invitați în studiouri ,ocupați cu
bolile terminale de care suferă Dictatorul și cu victoriile inexistente ale Ucrainei, nu și-au găsit răgazul să vorbească.
-pe 29 iunie,la Ashgabat are loc Summit-ul Caspic. Prezenți au fost președinții celor 5 state riverane:Kazahstan, Iran, Turkmenistan, Azerbaidjan și Rusia. Liderii s-au concentrat pe comunicațiile de transport din Marea Caspică și au convenit că regiunea ar putea deveni un hub pentru coridoarele Est-Vest și Nord-Sud.
-Summitul Caspic a avut loc la doar 5 săptămâni după ce forțele ruse au câștigat controlul orașului-port Mariupol (21 mai) și au dobândit supremația totală a Rusiei asupra Mării Azov și asupra strâmtorii Kerci din estul Crimeei. Strâmtoarea Kerci are un rol strategic în politicile rusești, fiind punctul maritim care leagă Marea Neagră prin Marea Azov de principalele căi navigabile ale Rusiei, inclusiv Don și Volga. Strâmtoarea Kerci asigură tranzitul maritim de la Marea Neagră până la Moscova și Sankt Petersburg, ca să nu mai vorbim de ruta maritimă strategică dintre Marea Caspică (prin Canalul Volga-Don) până la Marea Neagră și Mediterana.
-imaginea de ansamblu: râul Volga leagă și Marea Caspică de Marea Baltică, precum și Ruta Mării Nordului (prin calea navigabilă Volga-Baltică). Este suficient să spunem că Rusia a câștigat controlul asupra unui sistem integrat de căi navigabile, care leagă Marea Neagră și Marea Caspică de Marea Baltică și Ruta Mării Nordului (care este o bandă de navigație lungă de 4800 km care leagă Atlanticul de Oceanul Pacific).
-primul moment esențial a fost în 2014 , ocuparea Crimeei. Al doilea, la începutul Operațiunii Speciale când toată lumea aplauda rezistența Kievului, rușii ocupau Hersonul. Încă din data de 2 martie. Capturarea acestui oraș s-a dovedit extrem de strategică. Dar cine să gândească dincolo de declarațiile Eroului și de fanteziile nițeluș prostești cu gospodine șefe pe borcanul cu murături anti-drone? Capturarea Hersonului la începutul lunii martie a însemnat eșecul planului NATO de a-și extinde prezența militară în bazinul Mării Negre. Astăzi, jocul s-a încheiat practic pentru SUA și NATO, odată ce Rusia a preluat controlul asupra întregului bazin al Mării Azov. Rusia controlează acum de facto accesul Niprului către și dinspre Marea Neagră. Iar Nipru se întâmplă să fie principala cale fluvială pentru legăturile de transport ale Ucrainei către piața mondială.
-controlul strâmtorii Kerci asigură Rusiei un avantaj în ceea ce privește rutele de transport care leagă Europa de Vest și de Est de bazinul Mării Caspice, Kazahstan și China. Iată de ce SUA și-a recalibrat strategia în zona Caucazului și a Asiei Centrale. Acesta este și motivul pentru care Azerbaidjan a devenit punctul de interes. Ursula von der Leyen a mers la Baku și a semnat o înțelegere pentru cooperare energetică, iar la Bruxelles, Charles Michel, președintele Consiliului European,a organizat o întâlnire între președintele Azerbaidjanului Aliyev și prim-ministrul armean Nikol Pashinyan. Luni, Blinken a vorbit cu președintele Azerbaidjanului Aliyev pentru a sublinia oferta în așteptare a Washington-ului „pentru a facilita deschiderea legăturilor regionale de transport și comunicații”.
-în concluzie, Azerbaidjanul este curtat de toată lumea. SUA/NATO dorește să înlocuiască prezența Turciei/Rusiei în această zonă vitală pentru marile coridoare de transport. Acesta este jocul și explicația vizitelor la Erevan și Baku. Lupta pentru supremație în zonă nu exclude posibilitatea (probabilitatea) unor negocieri secrete între SUA și Rusia în privința Ucrainei. Promovarea în discursul lui Viktor Orban de la Tușnad a soluției obținerii păcii prin negocieri directe ruso-americane nu este întâmplătoare,ci linia acestor evoluții.
5. Între 24 ianuarie și 1 iulie, volumul asistenței internaționale acordate Ucrainei a depășit 80,7 miliarde de euro. Pentru înțelegerea contextului, PIB-ul Ucrainei era, înainte de război,de 100 mld. În ciuda acestui ajutor, Ucraina are probleme financiare majore.Oleg Ustenko, consilierul economic al președintelui Ucrainei, a declarat că acum sunt necesare 9 miliarde de dolari pe lună de la sponsorii occidentali pentru a acoperi deficitul bugetar uriaș. Înalți oficiali ucraineni au cerut creditorilor să anuleze datoriile externe ale Ucrainei. Anul acesta, Ucraina trebuie să plătească aproximativ 60% din veniturile bugetare, sau mai mult de 21 de miliarde de dolari,datoria externă totală a Ucrainei fiind de peste 57 de miliarde de dolari. Cu toate acestea, nimeni nu se grăbește să anuleze datoriile față de Ucraina, deși acest lucru s-a întâmplat în practica FMI. Reprezentantul FMI, Jerry Rice, se așteaptă ca Ucraina să continue să-și plătească datoriile față de fond (8,6 mld dolari în 2022). Deci,vedeți, e minunat să strigi ‘slava’, dar datoriile trebuie plătite. Companiei ucrainene de gaze Naftogaz i s-a refuzat o amânare a plății datoriilor. Cine a luat decizia? O firmă rusească? Nu, o firma de avocatură londoneză. Astăzi Naftogaz a intrat în incapacitate de plată. În mai 2022,țările UE au promis Ucrainei un ajutor de 9 mld dd euro. În iulie, Germania și-a exprimat îndoieli și suma a fost redusă de la 9 mld la 1 mld,iar pe măsură ce criza lovește Europa, ajutorul pentru Ucraina va însemna foarte multe încurajări. Și atât. Mai ales, în lipsa lui Boris Johnson și a lui Mario Draghi. Sigur, există premierul României, dar domnia sa este specializat pe ajutorul refugiaților. Number one suntem!
Un război scump. Cine va continua să îl susțină? Rusia si-a dovedit pragmatismul și rezistența. Occidentul, nu. Putin merge la Teheran, pune piloni puternici noii ordini non-dolarizate ( Iran-india-Rusia).Turcia si Arabia Saudită își exprimā dorința de a se alătura BRICS. Acordul de la Odesa permite exportul de cereale rusești în Africa-turneul lui Lavrov este un succes. Discuțiile despre Nord Stream 2 s-au redeschis. Sau de ce credeți că s-a dus Schroder la Moscova? Lumea se schimbă. România,deși feritā de problemele cu energia și dependența de Rusia, se simte solidarā. Avem și noi ‘Zelensky’ noștri. Mai mici, mai urâți, mai puțin belicoși,dar la fel de străini de interesul țării.
De fiecare dată când scriu despre Zelensky găsesc uimitoare capacitatea oamenilor de a admira un astfel de personaj. Găunos, toxic, dar māiastru în a pune o țară la pământ. Între două poze pentru Vogue a semnat și anularea cetățeniei ucrainene pentru creatorul său, Kolomoiski. Normal, credeați că îl lasă să pice sub incidența legilor de la Kiev. Kolomoiski e cetățean israelian. Când își extrădeazā Israel cetățenii? Niciodată! Când devenise mai interesant, cu înregistrări vocale ale lui Biden amenințându-l pe Poroshenko pentru niște împrumuturi FMI rulate prin banca lui Kolomoiski.
Jocul e prea mare pentru a fi complet decriptat, dar va asigur că ultima preocupare este independența, suveranitatea și democrația Ucrainei. (Ana Iordănescu)