Mult prea cuvenitele urări

Plec la Paris a doua zi de Crăciun.

Nu ştiu cine şi ce m-a convins că de sărbători Oraşul luminilor oferă un spectacol de neuitat. Bine ar fi – zic în sinea mea – dacă ar oferi şi o sută de dolari pe gratis!

De vreo cîteva săptămîni peste România s-a abătut o năpastă cumplită:
Crăciuniada.

Tot ce mişcă sau mai degrabă puţinul care mai mişcă, după loviturile mortale postdecembriste, trimit direct şi fatal la Naşterea Domnului. Televiziunile se întrec în a difuza filme siropoase despre rolul Crăciunului în viaţa americanilor. De Ziua Naşterii Domnului, toate problemele se rezolvă ca prin miracol. Bărbatul se întoarce la consoartă, după un stagiu complet de perfecţionare sexuală în patul amantei. N-are importanţă că dînsa e balcîză, mereu transpirată, umblă în tîrlici şi capot, dar, mai ales, că nu o face decît o dată pe săptămînă, cum a sfătuit-o, la Poşta Redacţiei, una din marile reviste de femei. Bărbatul o lasă pe cea tînără şi focoasă, deoarece, umblînd pe stradă, a auzit un colind cîntat de guriţele nevinovate ale prichindeilor.

Şi astfel, seară de seară, sîntem încredinţaţi că Iisus s-a născut nu pentru a pătimi şi învia, ci pentru a-i aduce nevestei urăte virilul care începea să-i lipsească. Înaintea filmelor, sînt jurnalele de Actualităţi. Şi ele plesnind de colinde, de momente popeşti, de preşedinţi şi premieri aterizînd la căminele de bătrîni, de reportaje din locuri unde – zice-se – se mai păstrează splendidele tradiţii româneşti, tochituri mediatice, în care inşi vînjoşi se ţin de brăcinari şi leliţe parşive se miorlăie feciorelnic.

Crăciunul e peste tot.
Pe stradă, unde te agaţă puradei travestiţi în Pruncul sfînt, imaginat de mamele balaoacheşe ca un ţigănuş cu muci la nas şi ţuflica goală. Prin magazinele de tip bazar, unde colindele leşinate curg, ca apa chioară, peste halvaua amestecată cu chiloţii de damă, şi peste vînzătoarele răpănoase, care discută de azi dimineaţă telenovela de aseară. Prin bănci, prin instituţii de partid şi de stat, unde mahării s-au gîndit să-i amăgească pe fraieri plantînd prin holuri brazi încărcaţi de zăpadă sintetică şi de cadouri de mucava.

Aşa cum mă aşteptam, Crăciunizarea a ajuns şi la Aeroportul Otopeni, de unde mă îmbarc pentru Paris. Funcţionarii sunt mai binevoitori ca niciodată. Le surîd deja sarmalele, cîrnaţii şi ploştile de vin de diseară. Sînt sigur că, în timp ce-mi surîde, cel de la controlul antitero, vede în locul meu un caltaboş în sînge. Unii îşi îngăduie chiar glume. Nu cu toţi clienţii, ci doar cu unii, cunoscuţi, asemenea mie sau vizibil de treabă.
Glumele nu sunt nici scurte, şi nici bune. N-am încotro, trebuie să zîmbesc.
E Crăciunul!

De la iepuri pînă la puşcaşii marini americani, tot ce mişcă pe glob se cuvine a se înfrăţi lăcrimos. Aeroportul e aproape pustiu. Şi asta îi sporeşte familiaritatea. Puţină lume se aventurează să călătorească a doua zi de Crăciun, cînd pînă şi pisicile se trezesc cu greu din mahmureală. Sala de aşteptare se făleşte cu un brad falnic. Se putea să lipsească aşa ceva dintr-un loc aflat pe harta României prezidenţiale? Tocmai mă întrebam ce s-a întîmplat cu colindele, cînd din difuzoare, izbucneşte deja binecunoscutul lălăit.

Pînă aici, uşor de suportat procesul de Crăciunizare. Mai greu e însă cu urările. Fiecare funcţionar simte nevoia să-ţi spună, arătîndu-şi dinţii, „Crăciun fericit!“ La controlul bagajelor, la vamă, la chek-in, la frontieră, ţi se înapoiază actele împreună cu urarea de care te-ai săturat pînă-n gît. Ţi-a sărit în cale de pe micul ecran, din reclamele luminoase, din vitrinele buticurilor, de pe cutiile de chibrituri şi de pe tampoanele higienice. Cu această urare sunt reţinuţi în vederea arestării şi cei surprinşi la trecerea frauduloasă a frontierei. Nimic surprinzător. Chiar şi la bulău, Crăciunul e fericit.

Avionul de Paris s-a Crăciunizat prin terapia de şoc. Peretele dinspre cabină găzduieşte o coroană de brad ninsă imitativ. Din difuzoare se preling într-una, ca dintr-o ţeavă spartă, şuvoaie de colinde. Te aştepţi ca dintr-o clipă într-alta să fii anunţat că aeronava a fost deturnată de Moş Crăciun, deghizat în terorist. Slavă Domnului că pînă la urmă apare în capul salonului zburător bine cunoscuta stewardesă!

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Mult prea cuvenitele urări”