Neamțul zburătăcirii iluziilor de grandomanie

Președintele României a plecat deja … în uitare. Istoria i-a rătăcit numele. Președinta României face deja băi de mulțime. Președintele s-a făcut uitat, trăiască președinta!

Cu ceva vreme în urmă am primit o plângere de la comunitatea muștelor țețe:

-A venit unul care ne adoarme, cu afacere prosperă cu tot, doar știi că lucrăm pentru Big-Pharma.

-Și voi? Bă, nu mai e nimic sfânt pe lumea asta?

-Noi lucrăm în partizanat.

-Partizanat sau artizanat?

-Ce-i asta, vrăjeală comunistă?

-Vă plângeați de capitalism…

-Ne plângeam, dar am crezut că vine președintele din țara celor care ne deșteaptă pe toți și când colo i-a adormit până și pe traficanții de fildeș, aia era treaba noastră!

-Sper că l-ați ținut departe de școli, e profesor de adoarme-fizică.

În cazul în care comunitatea muștelor țețe ar fi întrebat la Radio Erevan dacă președintelui României i-a dat cineva deșteptarea, răspunsul ar fi fost: inteligenței sintetice îi cântă cucul din cip, nu din cirip.

Mulți dintre domnitorii României și aproape toți președinții au fost propulsați în funcții de cancelariile și de serviciile secrete. Din întuneric nu poți să vinzi lumina, căci întunericul se ocupă în general de vânzări. De tranzacții. Domnitorii au căzut și ei pradă tentațiilor, șarpele furniza material de șantaj. Președinții însă, nici nu mai vorbesc de prim-miniștrii, au fost, într-o mai mică sau mai mare măsură, și niște canalii. Altfel nu ar fi ajuns în funcții. Toate războaiele lumii s-au purtat între părți fără imunitate la tentație, fiind provocate de terți care au avut cel mai mult de câștigat. Combatanții s-au ucis între ei, au violat, au torturat, au prădat, intriganții s-au îmbogățit și au câștigat în putere. Președintele deja uitat al României nu a fost doar o canalie, ci o canalie puturoasă. Nu a avut decât un singur program, anemic și pe jumătate schilod, inspirat probabil de orele de diriginție ale nevesti-sii, în privința educației și până și pe acela l-a dat altora să-l pună în practică. Se spune că a fost sărac, atunci de unde atâtea aere de cârnățar maidanez? A transformat instituția prezidențială într-o armată de servitori. Nu este un ciocoi de tip nou, ci un cioclu de buget de stat.

Lecția africană mă face să sper că cel mai bine râd popoarele și nu cei ce s-au cocoțat la putere. Umorul africanilor mi s-a părut de-a dreptul remarcabil. Africanii nu au aruncat în apă cuplul căruia nu i-a păsat de țară, de săraci, de copii, de școli, de spitale pentru că ar fi murdărit apa. I-au aruncat tablourile, în amintirea lui Ceaușescu probabil, cel care a ajutat țările Africii cu burse de școlarizare, strategie economică: împrumutându-le ingineri, constructori, bani, deși portretul lui Ceaușescu era la mare cinste, pe pereți. Tablourile cuplului prezidențial s-au făcut de caricatură. Un cuplu prezidențial care a luat în piept sărăcia periată de Vest a Africii, dar nu s-a obosit să se înglodeze prin satele României. Cel care merita cu adevărat onoruri în Africa e de fapt Gigi Becali, care le-a făcut, din ce-a avut și el și nu de la bugetul de stat, biserici și școli.

Africanii își cam râd de îngâmfații planetei, ceea ce mă face să cred că nici dictaturile nu mai au multe zile. De scriitorul nigerian Chinua Achebe v-am mai povestit. Cartea sa Cele știute se destramă / Things Fall Apart este o radiografie a colonizării la nivel economic, religios și de administrație. O poveste tragi-comică, unde comicul este atât de fin încât fețele albe îl pot trece ușor cu vederea. În carte își găsește rostul și o veche poveste africană, povestea broscului țestos:

Într-o zi, toate păsările au fost invitate la un ospăț în cer. Invitația venea după un sezon secetos, așa că toată ciripimea s-a pregătit cu entuziasm. Broscul țestos era o canalie, o canalie flămândă. Le-a cerut păsărilor să-i doneze câte o pană, ca să poată participa și el la ospăț. Păsările îl știau de escroc, dar, miloase, i-au dat câte o pană, ca să nu moară de foame. În timpul zborului, la clasa pană-lux, broscul țestos le-a îndemnat pe zburătoare să-și schimbe numele, că deh, se făcuseră demne de regal ceresc! Păsările, deși reluctante, au participat la joc. Broscul țestos și-a spus Voi toate. Odată ajunse în cer, mesele au fost întinse și acoperite cu bunătăți de neînchipuit. Broscul țestos, după metoda brevetată de Ulise, a întrebat gazdele pentru cine erau toate acele bunătăți. Gazdele au răspuns: “Pentru voi toate”. Broscul țestos le-a adus aminte păsărilor că numai unul își putea spune Voi toate. Păsărilor nu le-a rămas decât să privească cum țestosul înfuleca tot ce era mai bun, în timp ce ele abia de aveau ce ciuguli de pe oasele căzute pe jos. La plecare, păsările, tot flămânde, și-au luat penele pe care i le donaseră înapoi. Broscul țestos a început atunci să se smiorcăie, ca măcar una dintre ele să-i dea de veste nevesti-sii să scoată afară ce era mai moale prin casă: plapume, perne, pături, saltele, pentru ca atunci când va cădea de sus să cadă pe moale. Păsările au refuzat să-I asculte, numai papagalul i-a promis ajutor. Ajuns la nevasta țestosului, i-a spus aceleia că bărbatu-său o ruga să scoată afară tot ce era mai ascuțit și mai greu prin casă: cuțite, săgeți, ceaune, pietre, tăblii, chiar și tunul. Când a căzut, toată carapacea țestosului s-a făcut bucăți și doar mila unui bătrân tămăduitor din sat l-a mai putut lecui de mândrie.

Dus în Duba, fără i. Despre cine vorbeam?

P.S. Se duce Arafat la pușcărie sau cade pușcăria și pe Arafat?