Majoritatea românilor consideră că situaţia generală a ţării este mai rea comparativ cu cea din urmă cu 30 de ani, potrivit rezultatelor unui sondaj INSCOP

Neorânduiala, abandonul, paragina sunt consecinţa acelei oboseli, a oamenilor și a naturii

Se vorbeşte tare, gălăgios, în mai toate birourile pe unde am fost. Colegii între ei, nu au nicio treabă că le aud clienţii poveştile. Poate e o plăcere în a epata, un exhibitionism la care clientul, care aşteaptă la coadă sau e servit de un angajat la ghişeu, e invitat să participe în mod pasiv, fie urmărind schimbul de replici, fie gândindu-se la altceva, retras în gândurile lui. Poate doar retras într-o absenţă, un gol existential, unde realitatea prezentului se şterge. Client şi angajat sunt prea puţin atenţi unul la altul, deşi angajatul îşi face treaba cu profesionalism tehnic. Oamenii de la ghişee şi din birouri nu spun nimic interesant, coerent, doar câte o propoziţie, o frază mai scurtă, prinsă la fileu de un coleg care enunţă sau întreabă ceva printr-o propoziţie la fel de lacunară, săracă-n conţinut sau în expresivitatea limbajului. Se comunică slab în interacţiunile sociale de tip profesional. Nu se face „small talk” cu clientul necunoscut, angajatul fiind concentrat pe aspectul tehnic, componentele, acţiunile muncii sale: tăiat, cântărit, ambalat, marcat, bifat, semnat. Eşti salutat la primire şi la plecare, eşti întrebat „ce doriţi, cu ce vă pot ajuta?”, uneori ţi se spune „să aveţi o zi bună”, alteori se folosesc diminutive, pe care nu le apreciez şi nu le-nţeleg rostul (bonuleţul, pacheţelul, drojdiuţa). Mi-e dor de un „hello luv”, „how are you today?”, „nice weather, in it!” O abordare mai colocvială, spontană cu clientul pe care nu-l cunoşti, nu ţi-e rudă, nici prieten. Dar poate la Sibiu nu ar da bine. Interacţiunile de prestări servicii sunt demarcate: un comportament degajat, familiar pentru relaţii şi prieteni, altul „stiff”, politicos-scorţos-rezervat pentru restul omenirii.

Şi nu simt energia care vine din plăcerea de a fi în acel loc, din prezenţa interacţiunilor: angajaţi -clienţi, clienţi unii cu alţii, colegi între ei. Chiar dacă ultimii vorbesc tare, cu importanţă, dând impresia că toţi sunt prieteni şi unii pentru alţii. Îşi dau sau nu seama că-n jur e un soi de oboseală – plictiseală? Mai toţi oamenii pe care i-am văzut de când am venit, bărbaţi şi femei, indiferent de vârstă, au o expresie pasivă-n priviri şi în trăsăturile feţei. Se disociază de realitatea din jur, de mediu – arhitectura oraşului, nu doar a caselor; natura care ar trebui în mod normal să însenineze, să dea o bucurie vizibilă omului. Poate mulţi se disociază, „switch off” şi de realitatea, atmosfera familiei. Poate şi din pricina acestor „deconectări” ale atenţiei de la ceea ce e în jur, televizorul e un fel de adicţie la români. E ceva ce merge-ntruna în fundal, care înghite viaţa în burta de sticlă şi plastic, de unde ies voci, gălăgioase, răstite, câte-o idee şi contra-idee. Dar, mai ales, luptă politică, pentru sufletele obosite, plictisite de realitatea concretă. Nu doar aici, ci şi în oraşul englezesc de unde am plecat e o oboseală ascunsă în oameni. Doar cauzele ei şi felul cum se exprimă diferă de la un loc la altul. În România, oboseala e cauzată nu atât de intensitatea şi constanţa muncii, ci de oamenii din jur şi de felul cum se răspunde, cum se integrează realitatea. Dacă te închizi, ei tot mai mult, din nevoia şi obişnuinţa de a te apăra de ea în acest fel, îţi toceşti spiritul de observaţie, agilitatea, trezvia.

Vorbitul acesta tare e ca o respiraţie scurtă, superficială: din gât, din coşul pieptului. Dacă s-ar respira mai din adâncuri, aerul ar ieşi prin voci mai cald, mai abundent şi liniştit. Nu ar fi niciun minus de energie, dimpotrivă, ar fi un plus. Cred că felul cum respirăm şi oboseala versus vioiciunea care ne iese prin pori, atinge şi mediul. În oraş, pe unde nu am trecut, atenţia, investiţia, locurile arată obosite, la fel ca oamenii. Neorânduiala, abandonul, paragina sunt consecinţa acelei oboseli pătrunse-n mediu, care respinge oamenii. Se intră într-un cerc vicios: omul nu mai răsplăteşte locul cu atenţie, grijă, investiţii, întrucât locul e mort de oboseală şi respinge.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

18 comentarii pentru articolul „Neorânduiala, abandonul, paragina sunt consecinţa acelei oboseli, a oamenilor și a naturii”

  • @online

    Scara-i doar pentru ingerasi… eu sunt dracusor, inca de-ala salbatic!… 🙂

    • :)))
      scara pina la Cerul…Curcubeului, despre ‘scara asta e vorba:))
      deci de la Pamantul Curcubeului…pina la Cerul Curcubeului

      adica din Realitate pina la Granita Creatiei, care e…Nivelul Cuanatic,
      ca unComputer Cuantic asta face, inghesuie Tot Timpul ( care se manifesta exclusiv pe Granita Creatiei, in Timpul lui Planck :)), si va reusi, tocmai dasta, sa faca intr un timp din ce in ce mai mic, la limita ‘timpul lui planck’, un numar din ce in ce mai mare de operatii logice, la limita un numar care tinde catre Infinit 🙂
      ‘scara pina la Cer’ e aia de care s-a ales Praful, mai demult…, si care se numea Turnul Babel ( asta fiind o stiinta, nu un…turn:)) )

      ‘scara asta nu duce catre Cer:)), ci aduce din Cer…in Pamant(ul Curcubeului ), deci stiu io cum o fi cu ingerasii?:))))

      • @online,

        Pai pe scara se urca da’ se si coboara, parca asa-i povestea, nu?… miscare continua dinspre si inspre infinit… 🙂
        Idea, cum o pricep eu, era ca intre ele se-ntinde Curcubeul, ca fara el nu mai ai distinctia ci totu’ ajunge o Apa si-un Pamant, adica esti fix in punctul 0 Absolut, care prin „explozie” se transforma in infinit (apropo, nu in 3) si de-asta simbolul infinituluiui e doua zerouri „legate” ombilicale intre ele pe orizontala nu pe verticala, adica e semnu’ de egalitate intre Zeu si Om, ca de-asta amandoi au acelasi „chip”… nu?
        Problema este in alta parte, vad eu, anume, in faptu’ ca in timp ce Zeu’ acorda libertate Absoluta, Omu’ pretinde Ascultare… 🙂

        • @online,

          Na’ ca am uitat sa spun… Computerul Cuantic poa’ sa lucreze si cu viteza luminii, ca tot o jucarie in mana Stapanului ramane (oricare ar fi el) si motivul pentru care nu va fi niciodata capabil de a deveni el insusi Stapanul e fiindca lui trebuie sa-i spuna cineva de la bun inceput ce-i „true” si ce-i „false”, ori asta-i apanajul exclusiv al Stapanului.

          • asta cu Computerul Cuantic creca e putin diferit:)

            pentru ca…avand tot timpul…din Univers! la dispozitie…orice inteligenta artificiala ajunge si in stadiul in care ‘descopera’ toaaaata Matematica pe care omul ar descoperi-o daca ar avea la dispozitie…tot timpul din Univers!:)))))
            deci situatia, la un moment dat va fi cam asa:
            omul din fata Cmputerului Cuantic va avea in Buzunare…toata Matematica de care e capabila Civilizatia, la momentul respectiv!,
            iar pe partea ailalta se afla…Matematica Univrsului:)), adica Desavarsirea Matematicii:)

            cum spuneam…Antihrist nu e om!, ca om a fost Hristos!:)),
            lu’ Antihrist ii mai ramane la dispozitie sa fie doar…antiom!:)))
            or…antiomul e Creatia Inteligentei Artificiale:). adica a Desteptaciunii plenare:)

            Omul nu pricepe cu ce se joaca, insa de jucat se joaca!:)))
            Atunci cind te joci cu o Desavarsire a Creatiei ( care, in treacat fie spus, e una dintre superpozitiile Unicului Foton, adica Una din Fetele Monedei, care Fete au fost cunoscute, la un moment dat, sub numele de Yin si sub numele de Yang:)) ).fix asta faci!:)), te joci cu o Desavarsire.

            nu ‘inteligenta artificiala’ e de luat in seama, ci ‘inteligenta artificiala’ care SE naste a doua oara intr un Computer Cuantic:)))
            Na, ca si ‘inteligenta artificiala’ tre sa SE nasca a doua oara, nu doar Omul:))))

          • Computerul Cuantic nu lucreaza cu viteza luminii, ci cu ‘lipsa timpului’…sau cu ‘tot timpul’, depinde de unde privesti…’timpul’:)

            viteza luminii…e un nonsens:))
            Unicul Foton e…cea mai teapana chestie din Creatie, fiind referinta Absoluta a Creatiei,
            cum sa se miste, domne?!:))
            Unicul Foton care se manifesta in Univers…nu se misca nici macar cu viteza melcului!:))), el e teapan in mod absolut!:)

            noi!…ne miscam, in relatie cu el…cu viteza luminii!:))))
            deci Unicul Foton, sau pe limba fizicienilor…orice foton…e nemiscat!,
            noi astilalti zburdam!:)),
            faptul ca ne miscam cu aceeasi viteza fata de Referinta Absoluta, pina la urma ORICE de prin universul asta miscandu-se cu aceeasi viteza fata de Unicul Foton ( sau fata de orice foton:))) ), …i se spune impropriu ‘a luminii’, e un Efect al faptului ca Unicul Foton e…referinta Absoluta, tratandu-ne pe toti…cu egala consideratie!:)

          • a venit vremea ca omul sa se joace cu Unicul Foton, cu referinta Absoluta, cu tot Timpul, cu Tot Spatiul, cu Lipsa Timpului, cu Lipsa Spatiului:)))
            ba a venit si vremea in care omul, iata!, a ajuns la Granita Unievrsului ( care se afla pe Nivelul Cuantic, nu…dincolo de galaxia asta!:)))))

          • Stiintele Naturii, asa cum arata ele azi…sint produse expirate.
            SE vor arunca la Gunoi, devenind Cenusa:)
            din cenusa Pasarea Phoenix va Renaste un Nou-Nout Nivel de Cunoastere taman bun de folosit in Studierea Naturii:)

        • pai asa e, cum sa nu,
          insa tot asa cum pe o fata a Monedei…urci, iar pailalta cobori:)))

          Cezarului ii dai ce-i apartine, iar lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu:))

          Infinit…Infinit, insa care dintre ele?!, asta e-ntrebarea:))),
          ca tot asa cum exista o progresie pe numere pozitive exista una leita pe numere negative,
          una se preocupa cu Acumularea, iar ailalta cu Daruirea, insa mai intai e Daruirea, adica Cerul, ca daca nu Daruieste cineva, undeva, nu se poate manifesta Acumularea, undeva…:))

          Esentele Curcubeului sint Trei, nu doua, plus si minus Infinit, gen:)

          pai…din cate vad, astia care se preocupa cu asamblarea propriului Curcubeu, tot ‘trei’ culori folosesc:))), insa cu superpozitiile lor cu tot, daia in final se dovedesc a fi 6:)

          aia cu explozia mi-a placut foarte mult cind am auzit-o, cu ceva ani in urma:))), m-a apucat rasul:)))), era ca si cind cineva imi spunea ca la originea zambetului din ochii unui copil sta…o explozie inimaginabila!:))))
          n-a fost nicio explozie, acolo:)

          Zero…nu e de pe-aici:)), asa ca nu prea poti sa-l vezi, paici fiind:)
          Zero e Povestea Oului Absolut, nu a…Imaginii din Oglinda…a Oului Absolut:)))
          Zero e ‘Numit SI Nenumit’, el fiind Totul, nu Nimicul

          0 absolut…exista exclusiv in relativitatea Pamantului, ca el…singurel…isi permite sa-l ia pe Zero drept Referinta, facand din el…Nimicul!:))), ca el, Pamantul, e priceput sa acumuleze, pentru el 0,1,2 reprezinta Nimicul, Unu ( deci nu Singularul:))) ), iar 2 reprezinta…unu si clona sa!, ca Unu e Mandru, :))), nenica,
          numai de el dai, indiferent ce Cifra Matematica diseci!:)))
          daia pentru el exista o groaza de fotoni, o groaza de particule elementare, …el e cu…gramezi!:))), sa fie multe, infinit de multe…daca s-ar putea:)

          Oul Absolul poate fi cunoscut exclusiv cunoscand Oul Absolut Crapat in El insusi,
          care Infloreste, Crapanduse, minunatia petalelor, 7 la Numar, fiind chiar Cifrele Absolute, intre care prima e Cifra 3 ( cum sa diseci, domne, cum sa desparti in Componente…Sfanta Treime?!:))), ciopartind Cifra 3 in felii:))

          Sfanta Treime ramane un Intreg, El nu pica niciodata, iar asta pentru ca Liantul e chiar Iubirea!, adica Pluralul, adica Viata, adica Hristos:)))

          mai in Adancuri de Cifra 3 e…Nemiscarea ( din care Miscarea s-a nascut, si care e si ea o ‘miscare’, insa Vesnica )

          Curcubeul si Sefirotul si Omul…se suprapun, povestind aceeasi Poveste,
          a Balantelor Creatiei, a referintei Absolute care E! Omul, adica ‘omul’ care are si el un Fiu:))), caruia i se mai spune si Fiul Omului:))))), faza tare chiar asta fiind, ca Hristos e Fiul Omului, nu doar Fiul lui Dumnezeu ( insa abia asta il ridica pe Om la Masura Facerii, care e Dumnezeirea! ),
          prin urmare singura ‘ega;itate’ intre Om si Dumnezeu este…Fiul Omului, care e acelasi si in cazul lui Dumnezeu, in fapt a Fiului Sau 🙂

          Omul e…Omul:)), iar cel care implineste Vointa Omului e Fiul Omului ( asa cum se vede si in Sefirot, insa doar dupa ce il intorci cu cracii in sus:))), iar asta pentru ca abia asa arata si el…ca omul:))) ), caz in care Capul Omului devine…chiar Fiul lui Hristos!, mai altfel spus…omul are toata libertatea pe care si Tatal o are:))), insa…n-are libertatea de a fi…alt Dumnezeu, ci Oglindirea lui Dumnezeu :), sau si mai altfel…Omul nu e…de Capul lui, paici!:)))))

          problema nu e..pe niciunde:)), toate sint Echilibrate de reazemul Fundamental al Sistemului de Balante Absolut, care e chiar Hristos. adica Cifra 6:))), adica Verdele Curcubeului, adica Piatra din Unghi. adica Centrul Cubului ( Oul Absolut fiind…un Cub:))), abia in Miscare el aratand…ca un Ou 🙂 )
          Omul…doar Iubeste:)

          faza e…AntiOmul, asta e faza, mai exact ca el…are si el Raiul sau, de daruit:))),
          iar in Raiul sau…Nemurirea e Darul suprem:)…………:))

          uite, …e suficient ca ‘omul’ sa ramana Om.
          toti Oamenii sant deja in Imparatia lui Dumnezeu, nu mai e nimic de facut. tot ce era de facut a facut Hristos, …care a adus in tarla si ultima oaie pierduta:)
          insa…asta e faza, ca unii ‘oameni’ vor renunta de buna voie si nesiliti de nimeni sa renunte sa mai fie…Oameni!

          si mai simplu spus: Omul…e facut dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu. Lucrarea asta E! Desavarsita!
          doar renuntand sa mai fii Om…poti ‘scapa’ de Desavarsirea asta!:)))))

          ei bine…va fi coada la cumparat Nemurirea, iar pretul asta va fi: Omul ce esti, omule!
          …dai Omul ce esti si primesti, la schimb, Nemurirea…( renuntand, evident, la Vesnicie,…aceasta ‘decizie’ pe care…fiecare! om o va lua fiind chiar….Judecata de Apoi…, ca ce judecata e mai Dreapta…decit aia in care judecator e chiar omul, iar cel judecat este…el insusi:)

          Hristos…nu E! Cifra, el e Intregul, el E! Sfanta Treime 🙂

          • @online,

            In Realitatea pe care ai schitat-o mai sus, trebuie sa-l „integrezi” si sa-l pasterzi permanent pe Antihrist, nu-l poti distruge nicicum, ca altfel distrugi Balansul universului… nu?… Da’ in cazul asta, Antihristul ajunge parte din Sfanta Treime… si pe-asta nu stiu cum o rezolvi. Chiar sunt curios… 🙂

          • pai…Antiomul e Antihrist:))), insa el e Antiom, nu Om, ca Om E! Hristos!:))

            cum spuneam, ‘Superpozitiile Mintii’ cu…Fii aferenti, reprezinta ultimul nivel al filozofiei, …in opinia mea:), asa ca pe cararea asta fiecare e…cu sine insusi, ca orice zicere poa sa fie o facere, nu o nonactiune:)

  • „Neorânduiala, abandonul, paragina sunt consecinţa acelei oboseli pătrunse-n mediu, care respinge oamenii. Se intră într-un cerc vicios: omul nu mai răsplăteşte locul cu atenţie, grijă, investiţii, întrucât locul e mort de oboseală şi respinge.”
    .
    Este nevoie de inteligenta si de un nivel superior de cunoastere, de sensibilitate, pentru ca cineva sa înteleaga ca ai exprimat un adevar vital, Monica Simion… Cam greu sa ceri omului ceea ce nu are.
    Mi-a placut articolul.

    • Am recitit ce am scris si ma distrez de unul singur: eu am înteles ce ai scris, deci, sunt inteligent, sensibil si am un nivel de cunoastere ridicat. Pe moment, nu mi-am dat seama ca si aste reiese din text. Doamne, ce modest am fost! 😀

      • deci io, carele pricep ce-ai scris, deci pricep si ce a scris Simonica, sint ‘inteligent, sensibil si am un nivel de cunoastere ridicat’ ?:)))
        doaaamne, ce tare sant!:)))))

        vaaai, creca rezulta ca te-ntrec la modestie!:)))))
        geo,…chiar n-am vrut.

  • Monica,

    Societatea romaneasca a ajuns browniana fiindca-i indopata cu doua idei fast-food: „…las’ ca merge si-asa”… si … „ei si?…”… 🙂

    • Paul,
      asa e, dar sa stii ca si cu fast food la propriu au inceput sa se indoape romanii. Schimbarea alimentatiei a agravat tarele ‘merge si asa’, ‘ei si’.

      • Monica,

        Ce poate sa faca romanu’ in fata tsunamiului de „inovatii” cu care e inundat din toate partile? S-au dus vremurile alea cand puteai avea in batatura tot ce-ti dorea inima. De-acuma e musai sa se adapteze si romanu’ la toate cerintele pe care le decid Zeii altor popoare. Multumita inovatiilor biologico-genetice, in doua-trei generatii o sa ajungem ca fructele de import: fara gust si fara „samburi”… 🙂

        • nu prea cred ca in doua-trei, ci in mai putin de una.
          acum 100 de ani computerul era inca un vis.
          astazi, deci nici dupa 100 de ani, se manifesta Computerul Cuantic, adica ‘scara pana la Cer’, mai exact Desavarsirea.
          pasii, la Nivelul asta de Dezvoltare, sint gigantici!, sint de 1,6 ori mai mari decat cei din ciclul de dezvoltare trecut, prin urmare…incep sa rasara …’minunile’:))

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog