Pe Nicolae Noica, unii îl știu ca fost ministru (timp de patru ani, un mandat întreg, în Guvernarea CDR).
Alții știu în postura de cel mai mare specialist al nostru în Istoria construcțiilor, preocupare izvorînd din teza că și constructorul a avut, alături de arhitect, o contribuție substanțială la importanța unei clădiri care ne iese azi în cale, sugerîndu-ne s-o admirăm.
Eu însă îl știu, pe lîngă aceste două ipostaze, și drept unul dintre adepții cei mai încăpățânați ai înființării în România de azi a unui Minister al Lucrărilor Publice.
Și eu sînt susținătorul unui astfel de minister. Prin lucrări publice e u înțeleg tot ceea ce statul construiește pentru public, pentru întreg poporul: de la autostrăzi pînă la cișmele. E nevoie de un astfel de minister, pentru că lucrările publice, azi împărțite între mai multe ministere, au nevoie de o coordonare armonioasă, mai ales că tot mai multe localități din lume se supun în amenajarea de ansamblu sau parțială artei numite urbanism. De cîte ori vine la Bibliotecă pentru a-mi aduce ultima carte scoasă de el, Nicolae Noica îmi pune la dispoziție și memoriile înaintate tuturor celor care ar avea un cuvînt de spus în reabilitarea Lucrărilor Publice pentru înființarea unui minister.
Acum cîteva zile mi-a adus Memoriul înaintat lui Ludovic Orban premierul desemnat cînd acesta s-a întîlnit, la sediul Academiei, cu președintele Ion Aurel Pop.
Îl redau mai jos convins că Ludovic Orban a uitat deja nu numai ce document a primit de la Nicolae Noica, dar și că a primit un document cînd a fost la Academie.
„Domnului Prim-ministru Ludovic Orban,
Mă adresez dumneavoastră, Domnule Ludovic Orban, în calitatea pe care o aveți de Prim-ministru al României, dar și de Președinte al Partidului Național Libearl, calitate ce vă face urmaș al marelui om de stat Ionel I.C. Brătianu – Prim-Ministru și Ministru el însuși al Lucrărilor Publice, rugîndu-vă să găsiți soluția intrării în normalitate prin reînființarea Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului.
Cu toții sîntem astăzi martori ai unor evenimente dramatice pe care le trăim – incendii, alunecări de teren, inundații, cutremure locale – care au consecințe grave: pierderi de vieți omenești, prăbușiri de autostrăzi, case distruse, căi ferate și drumuri afectate.
Acestea își au cauza în realizarea și întreținerea necorespunzătoare a lucrărilor publice și locuințelor, sînt rezultatul abuzurilor în respectarea planurilor de amenajare a teritoriului, sînt consecința felului în care înțelegem să tratăm acest domeniu – instituțional și legislativ.
Asistăm, de asemenea, la dezbaterile în mass media, din păcate unele neprofesioniste, privind siguranța barajelor și digurilor, starea drumurilor și a canalizărilor, construcția de autostrăzi cît și costurile acestora. Pe agenda publică sînt incluse frecvent subiecte precum: construcția de locuințe, sistemele de creditare de pe piața imobiliară, sistemul de asigurări pentru locuințe, consolidarea construcțiilor avariate în urma cutremurelor de pămînt.
Dacă se au în vedere cheltuielile materiale și financiare importante necesare pentru executarea de lucrări publice (cheltuieli asumate de societatea românească), cît și cheltuielile necesare pentru refacerea unor zone afectate de fenomene naturale: inundații (numai bilanțul inundațiilor ce au avut loc pînă astăzi este de cca 740 milioane euro), prăbușirea autostrăzilor (120 milioane euro), punerea în siguranță a clădirilor cu «bulină roșie» (320 milioane euro), cutremure ce vor veni inevitabil – atunci avem amploarea acestui domeniu al lucrărilor publice și amenajării teritoriului.
Asemenea argumente au fost înțeles corect de înaintașii noștri care au creat un Minister al Lucrărilor Publice cu aproape 150 de ani în urmă, ce a funcționat neîntrerupt pînă în anul 2001 cînd a fost desființat și atașat Ministerului Transporturilor, minister cu alte sarcini.
Consecințele comasării în astfel de ministere «mamut» și nefuncționale se văd astăzi, cînd problemele deosebite ale domeniului își spun cuvîntul, iar cheltuirea cu responsabilitate a banului public este deseori pusă sub semnul întrebării.
Acest lucru ar crea un cadru instituțional optim și ar permite elaborarea unei politici responsabile a lucrărilor publice, construcțiilor și amenajării teritoriului pe termen mediu și lung de către profesioniști ai domeniului, care să conducă la gestionarea cu responsabilitate tehnică și economică a unui domeniu important atît din punct de vedere social, al mediului de viață creat, cît și din punct de vedere al generării unui avînt economic datorat investițiilor.
Este important de remarcat că în domeniul amenajării teritoriului au fost elaborate Planurile Naționale de Amenajare a Teritoriului pe cîteva secțiuni: căi de circulație, zone protejate și zone expuse la riscuri naturale. Aceste planuri au fost aprobate de Parlamentul României și sînt legi care trebuie respectate. Menționez că autostrada Pitești-Sibiu este aprobată prin lege și face parte din Coridorul IV European. Nici o altă discuție în baza unor așa-zise «master-plan-uri» nu e legală, ci urmărește interese «conjuncturale».
De asemenea, trebuie subliniată necesitatea continuității politicii în domeniu precum alimentarea cu apă la sate (doar aproximativ 30% din locuințele din mediu rural au apă curentă) și construcția de locuințe pentru tineri. Este nevoie de stabilitate legislativă în domeniu (de exemplu, în anul 1999 pentru stimularea construcției de locuințe s-a stabilit TVA = 0, după numai 2 ani, în 2001, această măsură s-a anulat) și de recăpătarea încrederii în realizarea construcțiilor în condițiile economiei de piață, pe baza unui contract încheiat la preț ferm, în termeni de calitate.
Dumneavoastră ați fost susținut de diaspora, de românii plecați la muncă în străinătate. Mulți provin din mediul rural. Ce motivație ar avea să revină în țară, să investească în România banii cîștigați, în lipsa unei infrastructuri corespunzătoare unei țări membre UE?
Cu speranța că aceste gînduri se vor transforma în realitate, vă asigur de disponibilitatea grupului de specialiști cu care colaborez în cadrul Universității Tehnice de Construcții și în cadrul Comitetului Român de Istoria Științei și Tehnicii de la Academia Română.
Cu considerație și sinceră dorință de succes în demersurile pe care le întreprindeți,
Ing. Nicolae Noica,
Fost Ministru al Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului (1996-2000)
București, 15 octombrie 2019”
Dle Cristoiu, de data asta am să fac ce-mi vine cel mai greu: am să fie scurt. Cu o asemenea propunere, dl Noica îmi pare naiv, iar dvs., ca susţinător, bolnav de optimism. Ca sa-mi înţelegeţi temeinicia diagnosticelor, amintiţi-vă motivaţiile înfiinţării de către Dragnea a MDRAP. Care sunt lovite de ubicuitate în clasa noastră politică. Singura diferenţă dintre Dragnea şi ceilalţi este că tiliormăneanul a avut curaj să şi facă ceea ce ceilalţi doar gândeau.
PS Bine, şi gândirea dlui Noica este uşor desuetă…
Ideea prof Noica este buna si bine de pus in practică.
Pt Emil Zmau
Nici bine n-ai revenit
IACĂ-TĂ c-ai și greșit !
George?!
IACATA ca Zmaul nu a gresit! 😉
Am vrut să văd cine pune botu’ !
E vreo problemă ? ???
Daaa???!!! Bine. 😆 😎
Imi pare rau pentru naivitatea dlui Noica. N-a inteles ca Romania nu mai este un stat suveran si ca „politicienii” care cica ne conduc nu urmeaza decat fara cracnire agenda de interese a occidentului. Ce interese are occidentul in dezvoltarea Romaniei? Zero, nix, nada.
Pai n-ati auzit ca Ludovic a spus ca dimpotriva, Transporturile si Comunicatiile sunt cam acelasi lucru, deci trebuie comasate intr-un singur minister, mai ales ca – spune el – si la nivelul UE sunt sub acelasi comisar.
Nu va faceti iluzii, Ludovic, in marea lui ignoranta, crede ca specialistul de la transporturi (inginer de cai ferate, sau inginerul de suprafete asfaltice) si specialistul de la telecom (inginer electronist sau fizician) au aceeasi specialitate! Ar fi ridicol, daca n-ar fi tragic! El a fost pus de Iohannis sa desfiinteze ministere, nu sa sistematizeze cu cap.
Drept pt care titulatura ministerului ar trebui sa fie :
Ministerul Lucrăturilor Publice și Destructurării Teritoriului !
Glumesc desigur, dar cu „lucrăturile”, cam ai dreptate ❗
La noi se fac mai mult lucraturi publice.