Nicolae Titulescu avea boala shoppingului

Despre cheltuitorul Nicolae Titulescu am scris şi – dacă nu mă înşel – chiar am publicat un eseu sau, mă rog! o notă.
Citînd un apropiat, arătam că Nicolae Titulescu, ministrul nostru de Externe, costa bugetul sărac al ţării, atît prin bacşişul dat ziarelor străine, ca să-l răsfeţe din profil şi din faţă, cît şi prin luxul cerut de el în deplasările peste hotare.

Iată Nota:
Nicolae I. Ottescu, unul din secretarii avocatului N. Titulescu, înainte ca acesta să ajungă ministru, de Finanţe, mai întîi, de Externe, mai apoi, îşi aminteşte în „Nicolae Titulescu – o statuie fără piedestal”, Editura Istros, Brăila, 2009, mania şefului său de a cumpăra. În lumea de azi se numeşte boala shoppingului, şi s-au găsit chiar şi cetăţeni gata a se declara vindecători ai acestuia:
„Intră, de pildă, într-un magazin de coloniale (de pe Calea Victoriei peste drum de Palat) să cumpere un kilogram de cafea. «Dă-mi te rog un kilogram… ba nu… dă-mi cinci kilograme de cafea». «Să nu vă dau mai bine un săculeţ de douăzeci şi cinci? Am o cafea minunată!» «Bine, dă-mi un săculeţ!«»…”.

Asemănător, se petreceau lucrurile cu ghetele şi pălăriile, cu fularele şi pardesiurile. Mania de a cheltui mult, de a face shopping, zicem noi, nu rămîne fără urmări în planul proprietăţii:
„Avea 50-60 de perechi de ghete, 50-60 de costume de haine, pardesiuri vreo zece, paltoane vreo cinci, pălării nemumărate, nenumărate flanele, flaneluţe, veste de lînă, (fiindcă era friguros din fire şi se obişnuise să umble gros îmbrăcat)”.

Pofta s-a rezolvat mai întîi cu fleacuri. Apoi ea s-a îndreptat spre lucruri mai de soi: covoare, geamantane de piele, lăzi cu vinuri străine, ceasornice.
Toate bune şi frumoase cîtă vreme N. Titulescu se alintă pe banii lui.
Lucrurile se schimbă dacă ne gîndim c-a trecut şi la banii statului.

Chestiunea costisitorului Nicolae Titulescu e pusă cu virulentă şi de Tudor Arghezi, în tableta „O concluzie“ din Bilete de papagal, din 24 mai 1928.
Publicistul lansează un rechizitoriu vitriolant al jefuirii statului, atît prin corupţie, cît şi prin cheltuieli nesăbuite.
Printre aceste cheltuieli de la Buget, hrănit de agenții fiscali necruțători cu săracii, se numără şi cele făcute cu insul fizic lui Nicolae Titulescu:
„Domnul Titulescu, ministrul nostru de Externe, este un orator cu mari merite recunoscute. Ca să reprezinte prestigiul naţional în staţiunile mari climaterice şi mondene, domnia sa îşi poartă persoana imperială într-un alai de gazetari, de semidocţi şi lăutari, din care nu lipseşte nici profesorul de gimnastică suedeză, ataşat de obicei puitorului de ventuze şi curăţitorului de unghii,mai degrabă decît personajului unui cancelar. Sumele cheltuite zilnic de marele nosstru orator cu suită, sub domnia economiilor domnului Vintilă Brătianu, sînt fabuloase.
De multe ori olteanul nostru din diplomaţie comunică guvernului telegrafic un articol de ziar, care sosea întotdeauna şi cu poşta, şi telegrama lui costă trei sute de mii de lei”.