Nicusor Dan este și primarul nostru, al USRPLUS, nu e primaru’ lu’ tata mare

Aveam altele planificate pentru azi și avem destule probleme local și la Brașov încât să-mi mai bat capul și cu alea de la București. Și am cam și obosit să tot trag de mânecă partidul din două în două săptămâni. Dar na, dacă partidul insistă cu infantilismul, o să continui și eu să-l trag de mânecă. Nu de alta, dar câtă vreme sunt parte din conducerea partidului, e de datoria mea și față de alegători și față de membri să o fac.
Povestea cu bugetul nevotat al Bucureștiului ar fi aproape puerilă, dacă n-ar fi două trei milioane de cetățeni la mijloc, și un blocaj politic mult mai serios în spate. Și zic pueril fiindcă indiferent de parti-pris-urile oricărei tabere sau membru individual din București sau de p-aiurea, Nicusor Dan este și primarul nostru, al USRPLUS, nu e primaru’ lu’ tata mare. Faptul că noi ca organizație nu găsim calea să rezolvăm eventuale diferende cu propriul nostru primar ÎNAINTE de ședința de vot pe buget tot nouă ni se întoarce în figură, indiferent câte fundițe retorice i-am pune noi poveștii.
Pentru cine vrea să înțeleagă subtilitățile tehnice ale dezbaterii curente pe buget îi recomand cu căldură analiza Elenei Calistru de la Funky Citizens, pe care o atașez mai jos în primul comentariu. Ideea că vezi tu doamne tot blocajul pleacă doar de la supraestimarea veniturilor e o poveste. Pe de cealaltă parte, ideea că Vlad Voiculescu e mofluz și ține ostatic Bucureștiul pentru un drept de semnătură e superficială și încurajează un gen de dezbatere hiper-partizană din care câștigători vor ieși tot șmecherii care joacă „divide et impera” de ani de zile.
Problemele centrale sunt următoarele. Unu la mână, Nicușor nu are cum să așeze Bucureștiul pe un făgaș de capitală europeană civilizată fără sprijinul consistent al Guvernului. Și aici nu-i vorba doar de bani, mai ales că Bucureștiul e de departe per capita cea mai bogată comunitate a țării. E vorba că lucrurile au fost atât de întortocheat așezate, intr-un mod cât se poate de deliberat timp de treizeci de ani, încât pentru a le descâlci ai nevoie de toată susținerea și disponibilitatea Guvernului. Iar cum guvernul e de coaliție și nu taman armonios este imperios necesar să faci cumva să ai sprijinul tuturor actorilor care compun coaliția.
Doi la mână, realitatea seacă e că leadership-ul USRPLUS, in marea sa majoritate, îl urăște pe Nicușor. Ceea ce e cel puțin dizgrațios, ca să nu folosesc cuvinte mai tari, dat fiind că marea lor majoritate și-au început carierele politice pe spatele muncii de peste un deceniu aĺ lui Nicusor. Leadershipul USRPLUS a făcut tot posibilul să il arunce pe Nicușor sub autobuz în iarna 2019-2020. Faptul că nu au reușit se datorează atât PNL-ului cât și nouă, puținii ametiti din opoziția internă din USR, care am reușit să ținem acest ultim front în biroul național reunit înainte să fim spulberați în vara și toamna anului trecut.
Nicusor se simte pe bună dreptate dator PNL-ului fiindcă fără ei îl mâncau cu fulgi cu tot și din cursa pentru primărie băieții care i-au suflat și partidul. Însă și in 2017 jocul s-a tranșat și pe o eroare tactică semnificativă a lui Nicușor și tare mi-e teamă că riscă să o repete. Și aici este de fapt cheia întregului joc politic din București in anii care urmează. Indiferent de relația personală a lui Nicusor cu leadershipul PNL și cel al USRPLUS, el nu are altă soluție decât să continue să balanseze între cele două. Fiindcă dacă face vreun pas decisiv în direcția PNL-ului, șansele lui de a fi reales in 2024 se reduc dramatic. Iar asta ar fi o tragedie. Pe de o parte fiindcă eu cred sincer că Nicușor este de departe cel mai potrivit să pună Bucureștiul pe șine iar pentru asta patru ani nu îi vor fi de ajuns. Dar și pentru că la București in particular , chiar și cu premiza că vom avea alegerea primarilor în două tururi până in 2024, dacă PNL și USRPLUS merg cu candidați separați în razboi deschis, șansa oricăruia de a bate candidatul PSD în turul doi se reduce dramatic.
Norocul și simultan ghinionul Bucureștiului, este că singura lui ieșire este ca primarul său să guverneze fix cum a fost ales, adică ca independent autentic, făcând echilibristică între cele două partide care l-au susținut și asigurându-se că tot timpul în centrul procesului său decizional e cetățeanul. PNL-ul se înșeală amarnic dacă își inchipuie că înrolându-l cu arme și bagaje pe Nicușor va pune mâna pe București. Electoratul capitalei e mult prea sofisticat pentru genul ăsta de mișcări, se vede limpede zilele astea că nici măcar la Iași nu mai ține. USRPLUS e delusional dacă își inchipuie că va putea propune un alt candidat în 2024 și câștiga cu el. Electoratul nu e prost, iar dacă o dai de gard la prima tură, nu primești a doua șansă doar așa pe ochi frumoși, și cu atât mai puțin pe melodramă.
Așa că ce le sugerez eu colegilor mei din USRPLUS Bucuresti e să-si bage mințile in cap și să facă tot ce-i de făcut ca mandatul lui Nicușor la Primăria Generală să fie un succes fiindcă altfel USRPLUS va avea enorm de pierdut la capitală in 2024. PNL-ului îi sugerez să înceteze să joace la rupere, apărându-și cu dinții moșia si maniera clientelară de lucru pe unde apucă fiindcă in particular in orașele mari modul ăsta de lucru nu mai are viitor. Iar lui Nicușor îi sugerez să facă fix ceea ce îi cere și Elena în analiza de mai jos, adică să conducă Primăria fix cu maximul de transparență și deschidere promise și cu cetățeanul în centrul procesului decizional. Fiindcă singurul mod în care poate balansa eficient PNL-ul și USRPLUS-ul pentru un mandat productiv la Primărie cât și singurul mod în care își poate construi suportul necesar pentru realegere în 2024 depind complet de măsura in care reușește să-și câștige cetățenii de partea lui în proces. (Sursa: Facebook Tudor Benga, deputat USR de Brașov)