Noaptea Sfîntului Andrei – Noaptea conectării cu ființa noastră cosmică

Din anul 1997, Sf. Apostol Andrei este recunoscut cu înscrisuri de lege, drept ocrotitor de țară și de neam. Consemnări despre prezența Apostolului Andrei în Pont, Tracia și Sciția avem de la începutul primului mileniu. El, a venit să aducă cuvântul Mântuitorul și încreștinarea oamenilor din această parte de lume. Apostolul Andrei, la noi, nu a călcat niciodată dincolo de Dobrogea; a format însă discipoli, care s-au răspândit în tot ținutul Daco-Getic. În anii 1930, în Dobrogea, erau încă vii legendele povestite de bătrâni, despre vremea când Sf. Andrei umbla cu toiagul printre oamenii locului. Multe dintre mituri și legende, a căror semnificație adeseori e pierdută, s-au păstrat în practici ritualice. Cu trecerea vremii, noile sărbători s-au suprapus peste cele vechi, influențîndu-se reciproc, uneori contopindu-se, dar cel mai adesea rămân neșterse în practici magico- șamanice și ritualuri. Iată o veche practică de curățire : în această seara, 30 noiembrie, de „noaptea lupului” se pune sare grunjoasă,, încălzită, pe o placă din lemn de tei sub forma unei grămăjoare. De jur împrejurul ei se pun 9 boabe de grâu închipuind cercul. Cu mâna dreaptă întinsa deasupra sării calde, se spune cu voce tare, de trei ori: „mă eliberez de tot ceea ce este rău / negativ în mine, împrejurul meu şi rămân curat/ă „. Noaptea de 29/30 noiembrie este considerată o noapte de spaimă, întrucât spiritele morților ies din morminte și, împreună cu strigoii vii, se iau la bătaie pe la hotare, pe la răspântie de drumuri și prin alte locuri necurate. Poveștile din bătrâni, vorbesc despre duelurile sângeroase cu dinții de la melițe și coasele furate din gospodăriile oamenilor, care se prelungesc până la cântatul cocoșilor. De la acel ceas, spațiul se purifică, duhurile morților se întorc în morminte, iar sufletele strigoilor revin în trupurile care au părăsit parurile fără știința lor. Tot acum începe noaptea Lupului, animal totemic al dacilor. Pentru strămoșii noștri, Lupul, a fost exemplul de neâmblanzită nesupunere în fața dușmanului. Ritualuri inițiatice ale tinerilor daci, care trebuiau sa fie luptători neînfricați, se întâmplau în aceste ceasuri ale anului, sub semnul Lupului. Lupul Alb l-a protejat pe apostolul Andrei prin pustiul Dobrogei, ghidându-l înspre peștera care l-a adăpostit. Sunt multe rituri în această noapte și de a lungul zilei de mâine, pe care vechiul nostru neam le respectau. Nu sunt uitați nici Moșii plecați din aceasta lume. Lor li se aduc ofrande și cinstire. Dar mai cu seamă, această noapte este a conectării cu ființa noastră cosmică. Binecuvântat să ne fie gândul bun, etern ne fie neamul și tot ceea ce ne definește.