Noi ne săpăm singuri groapa și ducem economia, cât mai e din ea, de râpă

De o vreme, nu e zi lăsată de la Dumnezeu să nu auzi că se mai retrage un lot de înghețată străină de pe piață. Este o adevărată palmă pe care trebuie să o încasăm, pentru că noi producem mărfuri de calitate, însă minunata UE ne zice că doar ei au creat perfecțiunea și performanța. De ceva timp, acest mit cade asemeni unui domino, piesă cu piesă, ca să nu mai vorbim de dublul standard, pentru care, cu excepția unui singur europarlamentar (Maria Grapini), nu am văzut pe niciunul să se lupte în parlamentul european.

Trist este că nu învățăm din asta să ne apreciem produsele, să cumpărăm de la noi, de la micii noștri producători, să ne ajutăm noi economia. Pentru că, noi ne ducem ca înecații la hipermarketurile ce nu dau un leu impozit statului român și ne bucurăm când vedem că un cunoscut dă faliment din cauză că nu are clienți.

Așa se întâmplă și cu bieții agricultori. Pe lângă faptul că desfășoară o muncă asemeni unei loterii, dependentă de vreme și aceste schimbări climatice, că nu găsesc oameni să lucreze pământul, primesc o mare lovitură și prin faptul că își aruncă produsele sau le lasă pe câmp, doar pentru că nimănui nu îi pasă. E mai ușor să îi îmbuibăm pe bogați, să mâncăm chimicalele și toate legumele lipsite de gust, doar pentru că nu stopăm importurile.

Noi, românii, puteam fi aprozarul Europei, puteam asigura hrana pentru un întreg continent. Dar ce, nu e mai ușor să luăm de la alții? Nu e mai simplu să stăm într-un scaun masiv de șef și să privim cu aroganță cum săracii se perpelesc și își drămuiesc fiecare bănuț.

România are a șasea cea mai mare populație din UE și a patra cea mai mare populație rurală, deci mai bine de jumătate din populația noastră trăiește la țară. De ce nu găsim soluții pentru a atrage marii retaileri să cumpere de la țăranii noștri? Ar fi un câștig uriaș pentru comunitățile rurale și un mare aport adus depopulării masive din ultimii ani. Desigur, multe și-au făcut un titlu de glorie că produsele lor provin de la fermieri români. Dar nu spun că, la un camion de roșii românești aduc zece camioane din alte țări. Praf în ochi!

Când o să înțelegem că dacă nu ne ajutăm noi, nu ne suntem aproape și nu căutăm să ne impunem un brand puternic de țară producătoare, nimeni nu ne va bate la ușă, nimeni nu ne va întinde o mână, ci doar un amărât de deget mic, eventual și puțin scrântit.

Preferăm să ne îmbuibăm cu chiftele pline de substanțe toxice, cu înghețată plină de oxid de etilenă, cumpărăm usturoi chinezesc, cartofi egipteni, castraveți columbieni, roșii spaniole, ardei turcești, pepeni grecești, cireșe și mere poloneze și lista poate continua, doar pentru că nu vrem să cumpărăm de la agricultorul amărât. Nu cumpărăm înghețata de la producătorii autohtoni sau de la cei care o fac artizanal, chiar dacă dăm cu un leu în plus, că ne bucurăm, din cauza sărăciei, de fiecare leuț pe care îl vedem mai puțin la un produs.

Haideți să învățăm de la vecinii noștri și să ne recâștigăm verticalitatea, să nu mai acceptăm să înghițim tot ceea ce ni se vinde ca fiind de cea mai bună calitate, doar pentru că au un aspect frumos colorat, bine calibrat, și absolut niciun gust dincolo de imagine.