Nu a fost niciodată niciun plan. Au fost doar surle și trâmbițe

Despre dubla măsură, cu dragoste.
De când e lumea lume oamenii se sfâșie între ei. Cine are gura mai mare, învinge. Cine urlă peste toți ceilalți care încearcă să arate și un alt punct de vedere, câștigă! Cine se comportă violent știe că nu i se va putea opune multă lume și plusează. Mai mult, mai tare!

Violența, și nu bunul simț și competența, este formula magică prin care oamenii obțin de fiecare dată ceea ce vor. Aproape întotdeauna specialiștii, cei care au propunerile și explicațiile cele mai pertinente, oamenii care au studiat un domeniu toată viața, sunt și cei mai modești, calmi și binevoitori atunci când li se solicită părerea. De ce? Pentru că sunt siguri pe ei, știu ce vorbesc, nu inventează în grabă ceva de spus.

Adevărul este pentru mulți de neacceptat. Deși cei mai violenți urlă întotdeauna doar în numele adevărului. Adevărul lor, impus celorlalți. Câștigă lupta și se instalează în locul pe care l-au vizat. După care se face liniște. Liniște totală. Brusc, toată lumea e mulțumită, nimeni nu se mai revoltă. Dar lucrurile este evident că nu merg, se vede și se simte, nimic din ce s-a impus cu violență și scandal nu se arată și în viața reală.

Și brusc, vine o tragedie. Unii comentează că așa e viața, moștenirea, mercur retrograd, orice. Cei aflați în frunte amuțesc brusc. Merg cu capul în pământ, nu mai caută microfoanele. Dintr-o dată, se văd urmăriți de toate vorbele pe care le-au urlat înainte, siguri pe ei. Adevărul de ieri nu mai e și cel de azi.
Și oamenii? Oamenii realizează că nu se va întâmpla nimic, pentru că nici nu are ce să se întâmple.
Nu a fost niciodată niciun plan. Au fost doar surle și trâmbițe. Un vuiet care adormit sufletele și judecata, le-a redus foarte simplu la tăcere.
Dar ce bine suna în urechi!

(Text de Ligia Enache)