O cronologie a votului și un eșec al actualizării datelor

Ajun de Moş Nicolae, mă pregătesc pentru vot, căutând pe internet informaţii despre secţia de votare arondată străzii pe care locuiesc în Sibiu. Găsesc un Tabel, care mă îndrumă spre Grădiniţa nr. 22 cu program prelungit de pe strada Mihail Sebastian. Mai caut şi informaţii despre cum pot vota cei din alte localităţi şi găsesc acest paragraf, dintr-o postare online despre alegerile parlamentare 2020: “Pot vota persoanele care în ziua votării se află în altă unitate administrativ-teritorială decât cea unde îşi au domiciliul sau reşedinţa şi care fac dovada că au domiciliul sau reşedinţa pe raza circumscripţiei electorale în care se află secţia de votare respectivă.” Nu înţeleg exact sensul paragrafului, ce e cu dovada, care sunt modalităţile prin care se poate face dovada domiciliului sau reşedinţei, aşa că decid să merg la noroc, sperând că mă vor accepta pe baza unei dovezi a adresei în fapt. De când cu Covidul, la Evidenţa Populaţiei, pentru schimbări de buletine se aşteaptă o lună. Rândul nu mi-a venit încă.

Moş Nicolae, ziua votului, pornesc spre secţia de votare, direcţia M. Sebastian, grădiniţa 22. Suspans şi dezorientare tot mai mare, pe măsură ce mă apropii şi odată ce am ajuns. Nu văd oameni, nu văd secţie de votare, nu văd nici măcar ceva care să semene a grădiniţă sau a placă de grădiniţă, măcar. Androidul inteligent insista orbeşte: Acolo este grădiniţa 22, secţia de votare pentru strada ta. Mă mai uit o dată pe Tabel şi observ că era din 2007, anul intrării României în Uniunea Europeană. Organizare, planificare, transparenţă.

Caut Androidul inteligent de noi, proaspete informaţii. Găsesc ceva despre alegeri parlamentare la Sibiu, câteva videoclipuri explicative – la ce să te aştepţi- şi nişte numere de telefon, unde să suni pentru informaţii. Sun la 0269210826, de trei ori, se întrerupe.

Îmi sun vărul cel dulce –amigo -, care-mi răspunde cu o voce stinsă de trafic. “Rogu-te, vere, opreşte-ţi treburile un minut- două pentru mine, de caută locul unde să merg să votez.” Primesc o poză cu un Tabel din 2007, apoi o altă fotografie cu un Tabel din 2013. Plus un mesaj: Tabele vechi, sunat la primărie, nu răspund.

Înapoi pe strada M. Sebastian, pândind apariţia unor oameni din case. În sfârşit, un tânăr domn face lumină, dar greu. „Aaa, era aici o grădiniţă pe vremuri, unde se vota. Acum nu mai este, iar secţia de votare s-a mutat la şcoala nr. 16, pe V. Alecsandri.”

Direcţia strada V. Alecsandri: pe măsură ce ne apropiem, ne dăm seama că mergem în direcţia bună. Oameni de diverse vârste, tot câte doi, mergeau la vot. Aproape de şcoală, chiar pe gardul şcolii, indicatoare spre secţia de votare.

Intrăm. O şcoală cam ca şi în oraşul din Anglia. Pe podea, linii de demarcaţie pentru păstrarea distanţei. Vreo 8 oameni în faţă. Atmosferă civilizată. Îmi scot facturile (în Anglia poţi dovedi adresa de fapt cu facturi) şi buletinul. Ca să nu stau totuşi degeaba, cum zăresc pe cineva cu ecuson (ID card) agăţat de gât, ieşind dintr-o sală, cu atitudinea celui de-al casei, responsabil cu desfăşurarea votului, îl abordez cu povestea mea. „Nu se poate, îmi pare foarte rău. Doar dacă aveaţi mutaţie, viză de flotant pe adresa din Sibiu”. Ghinion!

O concluzie:

Sibiul, poate şi alte oraşe, nu-şi mai asumă transparenţa – organizarea informaţională din anul intrării în Uniunea Europeană. S-a făcut atunci un efort, nu zic de ochii lumii, care nu s-a menţinut de-a lungul anilor. Oare de ce? Nu era o muncă sisifică, poate doar de rutină: actualizarea unui Tabel, chiar şi numai cu schimbarea câtorva date, iar în cazul în care nimic nu s-ar fi schimbat, doar anul 2020 actualizat pe Tabel. Nu se dau importanţă detaliilor? “The devil is in the detail”, e o vorbă englezească. Sibiul, un oraş cu o mentalitate de “mare familie”? Toţi cei de-ai locului ştiu, iar cine vine să se aşeze în aceste locuri, să afle singur, prin intermediul relaţiilor. Ţin minte vorbele unui fost manager din Anglia: echipele, organizaţiile care funcţionează ca o mare familie nu sunt în regulă. „Not healthy”, ar fi zis englezul.