O instituţie cheie a ONU: Restaurantul de la parter

18. Ura! Am fost la W.C.-ul Consiliului de Securitate

Trec mai întîi printr-un vestibul care găzduiește temporar un bancomat. Un asiatic tocmai își scoate niște bani. Face codul și se uită din cînd în cînd în jur, bănuitor. O fi aflat că dinspre Zona Verde vine spre el un român! Cabinele au ușile retezate vreun sfert de metru de la podea. Ca orice W.C. american banal. O cabină are însă colacul rupt. Asta nu mai e ca în America. E ca la noi, în Balcani.

La întoarcere, dezastru! Dezastru, pur și simplu. Ședința nu dă semne că se va încheia vreodată. Mă așez, hotărît să rezist pînă la sfîrșit și dacă va trebui să comit un atentat cu bombă ca să scap de plictiseală. Și, deodată, descopăr că mi-a mai rămas ceva de făcut. Aparatul de translat. Phii! Cum de nu m-am gîndit de la început?! Discursul celui de jos, de la masa Consiliului, e tradus simultan în cele șase limbi oficiale ale ONU: engleză, franceză, rusă, chineză, arabă și spaniolă. O gamă de posibilități, o uriașă gamă pentru a-mi cheltui timpul. Dacă iau la rînd fiecare limbă, socotind că trebuie să mă ocup de ea vreo cinci minute, am și făcut așa, pe de-a moaca, jumătate de oră.

Îmi pun căștile, înfig șnurul în orificiul cerut și mă apuc să manevrez volumul. Extraordinar! La așa pleașcă nu mă așteptam! Nu! Nu mă așteptam nici în ruptul capului. Nu aud nimic în căști. Aparatul trebuie reglat. Asta înseamnă, pe bune, încă vreun sfert de ceas.

Și astfel, cu meșterirea aparatului, cu încercarea tuturor celor șase limbi oficiale ale ONU, supraviețuiesc ședinței.
Responsabila cu presa apare de undeva din spate și, bătîndu-mă pe umăr (am rămas singur în toată Zona Verde), mă invită într-o sală alăturată. De cum se termină ședința, premierul va veni acolo, să țină o conferință de presă. Trebuie să ajungem înaintea lui!

Slavă Domnului!
Am scăpat!
Pot pleca înainte de finele ședinței, fără să regret ulterior că n-am stat pînă la capăt. Mă ridic și-o urmez. Nu înainte de a mai arunca o privire asupra sălii de la înălțimea Zonei Verzi.
Să nu uit niciodată c-am fost la o ședință a Consiliului de Securitate!

(Din volumul În vestă, printre fracuri, editura Historia, 2007)

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii