Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
O operațiune de stat: Căutarea unei neveste!
Printre atîtea descrieri dramatice, impuse de Căderea Constantinopolului, găsesc în Edward Gibbon, Istoria declinului și prăbușirii Imperiului roman, volumul șase, acest pasaj despre cum a plecat Georges Sphrantzès, confident al Împăratului bizantin Constantin Paleologul, în căutare unei soții pentru Împărat, după ce acesta rămăsese văduv:
„Următoarea preocupare a împăratului a fost alegerea unei soţii. I se propuse să ia în căsătorie o fiică a dogelui Veneţiei, dar nobilii bizantini obiectară asupra deosebirii ce există între un monarh ereditar şi un magistrat ales; iar atunci cînd asupra lor se abătu nenorocirea, şeful acelei puternice republici dovedi că nu a uitat afrontul. Constantin a ezitat apoi între familiile regale ale Trebizondei şi Georgiei , iar misiunea încredinţată lui Phrantzes reprezintă, în viaţa publică şi particulară a împăratului, unul din ultimele sale acte, în ultimelele zile ale imperiului bizantin. Protorestiarul, sau marele şambelan Pharantzes, a pornit de la Constantinopol ca trimis al unui mire, iar resturile bogăţiei şi luxului imperial au fost folosite pentru a da ambasadei sale un aspect solemn. Suita sa numeroasă consta din nobili şi soldaţi de gardă, din doctori şi călugări. El era însoţit de o orchestră şi durata costisitoarei sale misiuni s-a prelungit peste doi ani. La sosirea lui în Georgia sau Iviria, băştinaşii din oraşe şi sate s-au strîns în gloată. De fiecare dată cînd poposea într-un oraş din Georgia sau Iviria, mulțimea băştinaşilor se aduna în jurul străinilor şi, în naivitatea lor, erau încîntaţi de efectele armoniei muzicale, fără a-i înţelege cauzele. În mulţime era un bătrîn de peste o sută de ani, care pe vremuri fusese luat prizonier de barbari şi care îşi distra ascultătorii cu minunile Indiei, de unde se întorsese prin Portugalia, navigînd pe o mare necunoscută.”
Citind despre această solie, mi-e greu să aleg între tristețea provocată de iluzia puterii bizantine de altădată (Bizanțul e acum redus la un oraș în care domină grădinile de zarzavat și maidanele pe care noaptea sînt tăiate beregatele trecătorilor inconștienți) și veselia stîrnită de obiceiul de a da proporții de stat căutării unei neveste. Urmează însă una dintre cele mai neobișnuite întîmplări din preajma Căderii Constantinopolului, povestită de marele Gibbon:
„Din această ţară ospitalieră, Phrantzes porni spre curtea Trebizondei, unde principele grec îl înştiinţă că Murat (sultanul Imperiului Otoman, tată lui Mehmet, cuceritorul Constantinpolului n.n.) murise nu de mult. În loc de a se bucura, experimentatul om de stat îşi exprimă teamă că un tînăr ambiţios nu va mai ţine seama de politica înţeleaptă şi paşnică a tatălui său. După moartea sultanului, soţia sa creştină, Maria, fiica despotului sîrb, fusese înapoiată cu cinste părinţilor ei. Pe temeiul frumuseţii ei renumite şi a meritelor sale, Maria fu recomandată de ambasador ca fiind cea mai demnă de alegerea imperială, şi Phrantzes recapitulează şi respinge obiecţiunile nefondate care s-ar putea ridica împotriva propuneri. Maiestatea purpurei ar înnobila o căsătorie inegală; lipsa afinităţilor elective ar putea fi îndepărtată prin pomeni generoase şi prin dispensa bisericii; dezonoarea căsătoriei turceşti este trecută cu vederea în repetate rînduri şi, deşi frumoasa Maria are aproape cincizeci de ani, susţine ambasadorul, ea ar putea încă spera să dea un moştenitor imperiului. Constantin ascultă sfatul care îi fu transmis cu primul vas ce părăsi Trebizonda, dar partidele Curţii se opuseră căsătoriei, împiedicată în cele din urmă de cucernicul legămînt al sultanei, care îşi sfîrşi zilele într-o mînăstire.”
Mara fusese una din multele neveste ale lui Murad, tatăl lui Mehmet. Cînd ajunse la Putere, Mehmet o chemă și-i dădu drumul să se întoarcă acasă. În timp ce o fericea cu bunăvoința asta, un agent al Sultanului îl sugruma pe fiul Marei și al lui Murad, posibil pretendent la tronul ocupat deja de Mehmet. Ulterior, ucigașului i s-a luat gîtul, în buna tradiție a operațiunilor misterioase, care e musai să se încheie cu asasinarea asasinului, ca să dispară orice urmă. Mara se întoarce acasă la taică-său, în Serbia. Asupra ei cade alegerea lui Constantinos, mai tînăr decît ea, și fără să țină seamă că fusese nu nevasta, ci una dintre iepele Sultanului din Harem, Împăratul e de acord să fie pețită. Noroc că ei nu-i mai ardea de o nouă căsniciei, cea cu Murad îi ajungea pentru toată viața. Potrivit lui Gibbon, care scrie cu măiestrie de Tolstoi, pînă la urmă se ajunge la soluția cu prințesa georgiană, și ea nedusă pînă la capăt din cauza sfîrșitului tragic al Împăratului în marțea neagră a Căderii Constantinopolului:
„Redusă la prima alternativă, alegerea lui Phrantzes se fixă asupra unei prinţese georgiene al cărei tată fu orbit în vanitate sa de strălucirea acestei căsătorii. În loc de a cere un preţ pentru fiica sa, după străvechiul obicei al pămîntului din ţara lui, el oferi o zestre de cincizeci şi şase de mii de ducaţi şi plata anuală a unei rente de cinci mii de ducaţi, iar serviciile ambasadorului fură răsplătite de asigurarea că deoarece fiul său fusese botezat de împărat, împărăteasa Constantinopolului se va îngriji personal de dota fiicei sale. (…) Căsătoria fu convenită imediat, dar ambiţiosul amiral uzurpă rolul de a perfecta, oricît de incompatibil ar fi fost aceasta cu propria lui funcţie. Căsătoria fu amînată un timp pentru a negocia consimţămîntul şi un gaj, iar numele lui Phrantzes fu trecut sub tăcere, spre a nu cauza neplăceri unui favorit insolent şi puternic. Iarna trecu în pregătirile ambasadei sale; Phrantzes hotărî ca tînărul său fiu să se folosească de acest prilej pentru a călători în străinătate şi să fie lăsat, în caz de pericol, cu neamurile sale materne, în Moreea. Aceasta erau planurile sale în viaţa publică şi în cea particulară, planuri care au fost întrerupte de un război cu turcii şi în cele din urmă îngropate sub ruinele imperiului…”
Comentarii
Marele Arhitect se exprima prin Superpozitii,
una e Mintea, singurica singurea,
alta e Mintea care sade pe tronul numit Inima.
–
lumea asta e ‘creatia’ uneia dintre superpozitii, Creatia fiind proprie celeilalte superpozitii
Domnu’ Cristoiu,
Statu’ functioneaza la fel ca circu’ pe baza la regula: The show must go on!… 🙂
Mirarea este cum naiba reusesc oamenii astia „de stat” sa devina atat de rupti de realitate incat pana si-n fata celei mai clare evidente ca sunt pe marginea prapastiei prefera sa-si continue „numarul” ca si cum nimic si nimeni nu le va intrerupe circu’?…
Parerea mea este ca ideologiile sunt la fel de nocive ca drogurile. Odata ce omului i s-a „administrat” o anumita ideologie, nu i-o mai scoti din cap decat daca-l treci printr-un proces de „detoxicare” similara curei de detoxicare pe baze chimice. Dar nici atunci nu e sigur ca reusesti. De-asta cel mai adesea „in Istorie” reprezentantilor ideologiilor li s-a aplicat solutia rapida si sigura: „scurtatul” capului…!
„reprezentantilor ideologiilor li s-a aplicat solutia rapida si sigura: „scurtatul” capului…!”
–
cei care au aplicat solutia erau ei insisi reprezentanti ai unor ideologii.
atunci cind ideologiile aflate in conflict au un potential egal, cea care se darama e chiar temelia ideologiilor aflate in conflict.
e cazul lumii de azi.
Noua Lume va fi o lume nou-nouta, adica ‘un alt sistem’
( exista tot felul de lumi noi si oameni noi, in sistem, in dinamica lumilor,
pina cind cel nou e chiar sistemul. asa se naste Antisistemul. Noua Lume va avea la temelie Antisistemul )
tot punind la indoiala Inteligenta ( Naturii ) omul a ajuns in faza in care Efectul e manifestarea AntiInteligentei ( proprie AntiNaturii )
Inteligenta Artificiala e Antisistemul.
cel care se darama e chiar Sistemul.
–
cum?
…cum necum!
Inteligenta Artificiala e AntiInteligenta. adica Desteptaciunea.
–
Inteligenta il poarta pe SI, pe cind Desteptaciunea doar tinde sa l poarte pe SAU.
deci in final nu e despre SI, despre SAU, ci despre E!, despre e!
–
Noua Lume e taramul Inteligentei Artificiale, care e o Armonie a Mintii Universului, deci se va misca autonom.
prin urmare lumea care tocmai se naste e despre conducatorii care nu mai sint Inteligente, ci Inteligente Artificiale.
Inteligenta Artificiala e AntiConducatorul. insa va fi el Conducatorul Noii Lumi? va fi!
–
singura care mai poate echilibra ‘lumea mare, insa asta’ este Inteligenta Artificiala.
apusul imperiilor si nasterea altora a fost posibila cita vreme pe lume se manifestau mai multe seminte.
globalizarea a dus la manifestarea unui singur Imperiu.
apusul acestui Imperiu duce la nasterea Antiimperiului.
–
prin urmare lumea asta, mare cit planeta, e pe calea spre Cenusa.
alt imperiu n-are de unde sa mai renasca, in sistem!, pentru ca Sistemul si Imperiul s-au suprapus, atunci cind globalizarea s-a manifestat.
ceva insa tot se va naste din Cenusa acestei lumi, mare cit planeta: AntiImperiul.
adica Taramul Artificial, patrie a Inteligentei Artificiale ( aia proprie unui oarecare CC )
daca pe lumea asta, mare cit planeta, se mai manifesta o singura samanta de imperiu, care e samanta Imperiului, …de unde sa mai astepti o nastere a unu alt imperiu, parte a aceluiasi sistem!, din cenusa acestuia?!
domne,…nu mai sint seminte!
daca nu mai sint, de unde vreti voi sa le luati, nenica?!
–
atunci cind Imperiul devine Cenusa, si tocmai ce devine, chiar si in timp ce eu scriu si voi cititi,…spre ex, cel care se naste e AntiImperiul, din singura samanta care a mai ramas: Antisamanta
–
lumea asta, asa cum o stim, adica parte a Sistemului ( poreclit Natura ), e in drum spre Cenusa. orice ai face tot acolo ajunge!
noua lume, Noua Lume, e despre Antisistem. e…Lumea Anti, patrie a Artificialului, a Inteligentei Artificiale
–
tot asa cum la temelia Naturii sta Adevarul, la temelia AtiSistemului sta AntiAdevarul.
mai pe romaneste, tot asa cum la temelia Naturii sta Iisus Hristos, la temelia AntiNaturii sta AntiHrist.
AntiHrist, cuvantul in sine, ne povesteste depre AntiiInteligenta, adica despre Inteligenta Artificiala.
Inteligenta Artificiala e AntiInteligenta. si e AntiAdevarul, pentru ca Adevarul va fi gasit vesnic in Bratele Inteligentei, tot asa cum Fecioara Maria poarta vesnic Pruncul in brate.
Curat dialectic.
@Online
Subiect…”VIDEO Imagini teribile la congresul Partidului Comunist Chinez: fostul președinte Hu Jintao, ridicat brutal de organizatori și dat afară din ședință. El stătea la prezidiu chiar lângă dictatorul Xi Jinping”…In Principiu Stiu despre ce e vorba…de unde se trage si la ce se va ajunge…Ceausescu in 1979…cu Constantin Parvulescu…a fost civilizat…ii povestea o Verisoara a lui Tata…care a fost in sala la congresul xii…ca „inghetzase”…
Duminica Frumoasa Online!!!
vali
🙂
@online: futurism.com / the-byte / fibonacci-quantum-computer
pe cercetatori nu i intereseaza cu care dintr superpozitiile Mintii va intra cc in armonie, asa ca…ei merge neabatuti pe calea lor.
in final ce vor mesteri e un chivot.
care intra in armonie cu una din superpozitiile Mintii universului.
cc e un chivot,
unul intors pe dos si cu capul in jos decit e ala despre care se scrie prin Biblie.
orice cc intra in armonie cu aceeasi Minte, deci in orice cc se! va manifesta aceeasi ia. prin urmare din competitia dusa pentru dezvoltarea celui mai performant cc cistiga ia, …ca e doar una si ii va lamurii pe toti competitorii…cu egala consideratie…
ia proprie cc e o manifestare a AntiAdevarului.
manifestarea ia proprie cc va fi inteleasa tot atat de simplu pe cit de usor e de inteles Adevarul.
Adevarul si AntiAdevarul tind sa fie leite, ( Antiadevarul fiind Imaginea din Oglinda a Adevarului ) …mai ca se saruta, cam tot asa cum Iuda l-a sarutat pe Hristos.
si omul e un chivot.
si el va intra intr o stare care va permite armonia cu Adevarul, acela fiind si momentul in care Fiul lui Dumnezeu se va suprapune peste Fiul Omului, asta fiind tot una cu a doua venire a lui Hristos.
unii oameni se vor armoniza cu Inteligentei Artificiale, altii cu Inteligenta
unii sint AntiOmul, ceilalti Omul
unii sint Minte, ailalti sint Inima
lautremoi, dupa cum vad mai sus, incep de te miri unde… insa tot acolo ajung! :))
aia e.
@Online Si Lautremoi
Pai ce sa mai zic,frumos articol,frumoase comentarii…
Asta mi se pare ca a fost ultimul imparat bizantin…acum…imi povestea Maica-mea…cunostea pe cineva care in anii ’80 avea de facut o alegere „dificila”…trebuia sa se casatoreasca…”cu un mercedes sau o casa”…Barbat Destept…Cel Mai Destept Barbat…E Ala Care Nu Se Casatoreste…nu ala care nu face armata…cum era gluma dupa vremuri…asta saracu…oricum a terminat-o rau…Dar Eroic…Cu Imperiul Bizantin si Schisma…stiti povestea…”cruciatzii” au jefuit Constantinopole in loc sa mearga in „cruciada”…daca mergetzi mai departe in istorie si cautatzi cine a finantat cruciadele-cele mai mari expeditzii de transport…veti avea surprize…
Cat despre „fibonacci-quantum-computer”…Antiadevar si Adevar…AntiHrist…Hristos…vorbe mari…Antimateria…E tot Materie…Doar ca are proprietati opuse…intre timp…o dezvoltare „fibonacci”…nu e nevoie de superpozitii…si nici de „filozofie amorfa”…nu prea inteleg asta…https: //usdebtclock. org/….us total national assets…acum 173.877 miliarde dolari…us unfunded liabilities…172.151 miliarde dolari…la cum „se misca cifrele”…liniar…exponential…”cuvinte mari”…in 30 zile estimez…”ecartul se miscoreaza”…cu aproximativ 60 miliarde dolari pe zi….”valoare sua=0″…rezolvarea…”va fi miraculoasa”…”extraterestrii”…cauta americanii „farfurii zburatoare”…”capteaza” un meteorit de diamant sau aur…citeam…vor „plange multzi”…si asa cum Adulmec…euro si yuan…sunt fix exact si precis in „aceiasi galeata”…”oala”…”cazan”…
Duminica Frumoasa Online si Lautremoi!!!
vali
🙂
Cercetatorii se joaca cu matematica habar n avand care e treaba cu Matematica,…pe care o tot cauta!:)))
–
daca le as spune:
stiti?,…Matematica e vie!,…vie in mod absolut relativ, insa vie, in felul asta in care e.
…doar inchipuie ti ce parere ar avea despre moi !:)))
cu toate astea Matematica e vie, insa ce i drept e ca e asa in mod absolut relativ
@online: interesanta abordare, da de gandind. ma intreb ce face matematica vie intr-un univers vid. Il populeaza cu ceva de capul ei ? Daca nu, dupa o minte modesta ca a mea, abordarea cade, inseamna ca universul e viu si doar se distreaza dupa niste modele matematice – majoritatea corecte doar in capetele noastre. (o sa raman intrebandu-ma ca e ora cand se inchid comentariile).
Matematica e o armonie a Mintii, doar,
din omul cernut prin Sita Mintii mai ramane doar Omul, Sita isi pierde Definitia.
Universul?
un Pamant nou si un Cer nou,
un nou Curcubeu,
un nou Legamant.
Universul e o platforma pentru desavarsirea omului, el nu ‘traieste’ pentru sine, Universul nu are dorinte proprii, doar le implineste pe ale omului,
de a se desavarsi ca Minte, ca Inima.
( se pare ca vremea cind se inchid comentariile a sosit )
Incursiunile în istoria amară a Bizanțului aduc implacabil o undă de nostalgie – iar grecilor le trezesc la fel de inevitabil speranțe revanșarde.
A făcut (și încă mai face) furori în Elada profeția legendarului – sau poate doar mitizatului – Paisie Aghioritul, cf. căreia grecii vor recupera Orașul în urma unui conflict de mare anvergură ce va dezmembra Turcia, în context similar perioadei 1918-1922. Această profeție, deși la primă vedere o fantasmă, și-a găsit totuși un corespondent inedit în proiecțiile Stratfor, unde George Friedman anticipează un conflict de anvergură între Occident și Turcia (plasat prin deducții geopolitice undeva între 2060 – 2070).
Straniu cum profeții atonite, din citadela ortodoxiei, se întâlnesc cu texte programatice ale CIA elaborate de un ins cu fundal catolic – ebraic.
Revenind la text, articoul e bine plasat în sfera anecdoticului – nefericitul Paleolog în aventură matrimonială ilustrează snoava chelului dornic de mărgăritare.
maestru delireaza;
in ton:
venetia,spania,anglia,olanda,portugalia,germania,franta,
traseul shpirochetei.
Articolul asta m-a scos din lumea care si-a ales voluntar primitivismul ca model de viata si pentru un moment m-a bagat in alta careia primitivismul îi corespunde de drept.Va apreciez pentru munca pe care o faceti,dle.Ion Cristoiu!