O venit primăvara. Fiind primăvară, nu trebuie să acopăr inima nimănui cu ceva. Vorba poetului. Zic vorba poetului, în caz că se apucă de citit și unii mai tineri. Să nu mă acuze că nu le-am lăsat un clue. Un indiciu ar fi meritat poate mai mult credit, dacă ar mai fi fost la modă. Ne pregătim de Paște. Câți de pe lumea asta mai știu sau mai varsă o lacrimă pe povestea Paștelui? Și nu mă refer la statui, căci mulți nici de alea nu au auzit.
Cine ce a făcut de mâncăm atâtea bunătățuri de Paște? Păi, a fost odată un tip zis și de Monte Cristo. S-a trezit acuzat pe nedrept de diverși prieteni și colaboratori, păcălit de magistrați, încarcerat și dat pe mâna morții. A făcut însă ce l-a învățat unul mai înțelept decât el, scăpând din mizerie. Ba, pe lângă învățătură, a mai primit și cheia a ce era mai de preț pe Pământ. A urmat răzbunarea. Încetul cu încetul vinul a înnobilat oțetul.
Grecii nu au inventat doar calul troian, dar au omologat și cutia Pandorei. Vreme a trecut, vreme mai vine, cine a eliberat speranța? Anii pe care îi trăim au scos la iveală adevăruri pe care nici nu le gândeam. Societatea care părea civilizată, ba urla să-l asurzească pe Dumnezeu, nu altceva, de câte a făcut mai bine și de ce ar vrea să mai facă, s-a dovedit a fi fost construită pe fum, pe iluzii, pe manipulare și pe minciună. Virușii au fost creați în laborator, ingineria genetică a alterat echilibrul lanțurilor trofice și chiar și specia umană. Oamenii care au pus mâna pe bogățiile Pământului l-au acuzat pe Dumnezeu de toate relele pe care ei, mână în mână cu iadul, le-au făurit de fapt. Între Creator și făurar e o diferență de o picătură de apă. Fără de care nu se poate. Mulți ar fi preferat să trăiască în minciuna care le era vopsită frumoasă, dar numai adevărul vindecă. Ce e cutia până la urmă? Un paralelipiped, o cruce strânsă în pumn.
O venit primăvara. Oamenii și-au construit case, le-au umplut cu lucruri, dar s-au purtat tot ca animalele. Primăvara ies la suprafață toate gunoaiele de pe străzi și din parcuri. Înainte vreme, primăria planta flori, dar gunoaiele au încercat să treacă peste ele. Acum, primăriile plantează boscheți, încercând să acopere mai bine murdăria. Mare parte din plastic. Se vorbește de vânzări de mașini, nereciclabile, de contracte cu soarele, de râde ploaia cu lacrimi. Prioritatea tuturor ar trebui să fie strângerea gunoiului.
Primăvara e pur și simplu vindecătoare, numai dobitocul se scarpină complicat.
O venit primăvara și niciun mincinos nu a ajuns la Dumnezeu.
Lasă un răspuns