O zgârietură, un semn, sau niciun semn

Una dintre legendele cu arcași s-ar fi petrecut în urmă cu 713 ani, pe 18 noiembrie 1307.*


‒ De câți ani trageți cu arcul?
‒ De câți ani…ce ?
‒ De când vă ocupați cu tragerile la țintă?
‒ Niciodată nu am tras.

‒ Lumea spune că sunteți campion, mare arcaș.
‒ Dar de ce spune?
‒ Știu și eu ? Am aflat despre pasiunea dumneavoastră și voiam să vă pun niște întrebări.
‒ Pune!

‒ De ce spuneți că „nu” trageți la țintă ? Așa se zvonește pe aici. Văd în parcul acestor exponate o mulțime de tăblițe încercuite, numerotate, marcate, zgâriate. Ce sunt ele? Nu sunt ținte?
‒ Dumneata ce crezi ?
‒ Impresia mea este că…
‒ Nu impresia! Ce crezi? Sau nu ce crezi, ce părere ai despre toate acestea?
‒ Păi cum „ce părere am”? Ce văd eu, sunt niște ținte.
‒ Așa e.

‒ Dar nu le folosiți?
‒ La ce?
‒ La antrenament!
‒ Nu. Eu nu mă antrenez, eu nici nu știu cum arată un arc cu săgeți și nici nu mă interesează. Eu colecționez.
‒ Ce colecționați, dacă nu vă supărați ?
‒ Nu mă supăr. Ce vedeți, asta colecționez. Ținte.
‒ Continuați, vă ascult.

‒ Prima, aceea de lângă prunul cel mic, a aparținut marelui săgetător As.
‒ As în ce?
‒ Nu „as în ce”. As, așa îl chema pe el.
‒ Da, da, da înțeleg.
‒ În anul 1307 a câștigat concursul acela.. un concurs. Așa mi s-a spus când am achiziționat-o, că e o țintă din 1307.
‒ Nu v-ați înșelat? Putea foarte bine să fi fost o țintă din 1307 câte o fi văzut în viața lui, dacă o fi văzut, cel care v-a vândut o.
‒ Cum să mă înșel? Eu nu mă înșel niciodată.
‒ Încerc să vă cred…

‒ A doua țintă, aceea ușor deformată pe margine, i-a aparținut lui Guillaume, de fapt lui Wilhelm Tell. Vă puteți închipui ce îngrozitor a fost pentru el ca tată.. atunci când…
‒ Bine dar e o legendă, la urma urmei.
‒ Cum legendă? Nici o legendă! Era chiar un foarte prost arcaș. Nu vezi ținta? E atinsă doar pe margini, se vede clar. A treia țintă poartă inscripția „RR” și nu are niciun semn pe ea. Este și foarte ciudată. E albă, albă, nu are nici o pată!
‒ De când credeți că datează?
‒ „RR” poate fi din timpul Războiului Rozelor.
‒ Cum ați dedus asta?
‒ Simplu. Nu are nici o urmă. Avea cineva timp pe atunci de tras la țintă? Să fim serioși.
‒ Iertați-mă. Observ că folosiți cuvintele săgetător, arcaș, țintă. Cu toate acestea, spuneați adineauri că nu ați văzut niciodată un arc cu săgeți
‒ Nu, nu, n-am văzut.

‒ Atunci de unde știți ce reprezintă „ținta” în toată povestea asta cu colecția?
‒ Ținta este mărturia. Locul de impact. O zgârietură, un semn, sau niciun semn.
‒ Foarte interesant.

‒ A patra țintă a fost folosită la un circ de către un mare aruncător de cuțite. Era netedă și lucea ca o oglindă dar acum s-a coșcovit sub atâtea ploi.
‒ Nu văd nimic aici. Cred că această piesă a colecției dovedește că ați fost tras pe sfoară.
‒ Pe sfoară? Eu? N-am ce să caut pe sfoară. N-am ce să caut acolo!
‒ Ați înțeles greșit. Nu asta am vrut să vă spun.
‒ Ba am înțeles foarte bine. Ce, crezi că dacă am scăpat de „acolo”, acum o să mă apuc să merg și pe sfoară? Va să zică „el” te-a trimis!
‒ Care „el”?
‒ Care el , care el… Nu te mai preface, reporter jalnic ce ești. Te-a plătit și pe tine, aha ! Pe oricine ar fi plătit cu bani grei, numai cu mine nu i-a mers, și n-o să-i meargă vreodată.

‒ Nu sunteți în toate mințile domnule… colecționar!
‒ Ba sunt, cum să nu fiu? Dar, repet: n-am fost niciodată „acolo”. Cine te-a trimis, te-a plătit gras, asta e! Dar pe mine nu m-ai găsit, și nu sunt doar un biet colecționar. Și la urma urmei ce te interesează pe dumneata cine sunt eu?


București 1976.
https://transilvaniareporter.ro/cultura/merele-care-au-marcat-istoria-lumii/

*https://keepincalendar.com/November-18/William%20Tell%20Day/322

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Lombards_Library_007.jpg

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

6 comentarii pentru articolul „O zgârietură, un semn, sau niciun semn”

  • …in urma cu 7130 ani

  • …colectionez tinte, creca asta fac de cind ma stiu.
    din ele asamblez o tinta mai mare.
    la un moment dat devin una cu ea.
    moment in care devine sigura o treaba: nu sint sagetatorul, ci tinta.
    calea catre cunoasterea de sine e…sa fii tinta, nu sagetator,
    pentru ca ea e calea nonactiunii, nu a actiunii.

    abia fiind Tinta faci din tine tinta Vietii…

    iarta ma, nu pricep ce spui.

  • Sabina, care tinta e mai cu folos, aia atinsa? aia pe cale sa fie atinsa? aia ratata?

  • de la -infinit la + infinit ajungi…dand de trei ori peste cap sinele omului:)))
    esenta lui 7 e 6, insa esenta lui 13 e 7

  • 1307

    13 0 7

    -infinit,0,+infinit
    adica 13:)))

    AntiZer0, adica 7

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *