Oameni care știu și pot să lupte pentru respectarea drepturilor românilor din Ucraina!

A curs multă apă pe Dâmbovița de când comunicatorii de la Palatul Cotroceni ne asigurau că președintele Klaus Iohannis i-a cerut omologului său de la Kiev, Volodimir Zelenski, să ia măsuri pentru ca etnicii români din Ucraina să beneficieze de aceleași drepturi ca și ucraineni care trăiesc în țara noastră. Asigurându-ne că șeful statului ucrainean a dat dovadă de mare receptivitate și a promis că va trece neîntârziat la fapte. Când acolo, ce să vezi?! Nu doar că în rezumatul discuției președintele Volodimir Zelenski nu suflă (pardon: nu postează) o vorbă pe acest subiect, dar Legea minorităților din Ucraina, pe care a promulgat-o și a semnat-o cu mânușița sa, a rămas neschimbată și produce abuzive efecte asupra românilor, ca și asupra altor minorități naționale de acolo. Mai mult, bazându-se pe aceeași lege strâmbă, autoritățile din Ucraina și-au înmulțit prigoana împotriva preoților români cărora le închid lăcașele de cult și îi amenință cu temnița. Inacceptabile încălcări ale drepturilor omului față de care cel investit prin Constituție, să fie președinte al tuturor românilor nu are la activ nici-o inițiativă cu efect.

Asta nu însemnă, însă, că nu și avem oameni care știu și pot să se lupte pentru drepturile românilor de acolo. Joi, Comisia de monitorizare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) a adoptat în unanimitate o rezoluție prin care se cere Comisiei pentru Democrație și Stat, Comisia de la Veneția, să se sesizeze și să adopte un aviz prin care să formuleze recomandări privind legea mai înainte menționată. Rezoluție pe care a inițiat-o senatorul Titus Corlățean, reprezentantul României în APCE. Și, dacă ne aducem bine aminte, diplomatul și juristul despre care Klaus Iohannis a declarat că nu va putea să ocupe nici-o funcție în Executivul României atâta vreme cât domnia sa va fi președinte.

Desigur, dată fiind complexitatea drumului pe care această rezoluție îl are de parcurs până să fie pusă în aplicare va mai trece timp. Esențial este, însă, că ea a fost adoptată și cu sprijinul a doi parlamentari din Ungaria, care au dorit să aibă calitatea de co-autori și cărora li s-au adăugat parlamentari ucraineni care au fost de acord cu ea.

Fapt câtuși de puțin surprinzător deoarece, aceeași lege produce nenorocite efecte și asupra etnicilor maghiari din Ucraina. Mențiune demnă de reținut dacă luăm în considerație diferențele de abordare și de procedură care se mențin în multe privințe în ceea ce privește sprijinul acordat de către cele două state nu numai poporului ucrainean ci și regimului președintelui Volodimir Zelenski. Regim care, după cum o dovedesc mai multe evenimente petrecute recent, se confruntă cu multiple probleme pe care poate din ce în ce mai greu să le gestioneze. La fel de adevărat fiind și faptul că și în ceea ce privește relațiile dintre noi și vecinii ungari există serioase divergențe, subiecte sensibile, dar asta nu însemnă că soluția dialogului și a negocierilor este ca și exclusă. Soluție care, din păcate, nu are, deocamdată, șanse de reușită în cazul crizei din Ucraina.

Scriam, ceva mai înainte, că adoptarea de către APCE a rezoluției inițiate de către Titus Corlățean și care la această oră este foarte probabil că a luat startul către Comisia de la Veneția, nu este decât un prim pas în labirintul de proceduri la capătul cărora ea își va produce efecte. Și, mai ales, dacă își va produce efecte, de notorietate fiind abilitatea cu care președintele Volodimir Zelenski reușește să pareze critici și luări de atitudine perfect îndreptățite pozând în campion al democrației, așa încât să nu schimbe nimic din politicile sale.

Toate acestea nu reprezintă, însă, motive pentru a nu menționa, cu tot respectul meritat, importanța inițiativei diplomatului și juristului Titus Corlățean. Cel care, și de această dată, dovedește că este un adevărat exponent și promotor al Interesului Național al Uniunii Europene. Și, deopotrivă, un om care știe și poate să se bată pentru a-i apăra pe conaționalii noștri de pe alte meleaguri atunci când sunt supuși opresiunilor și nedreptăților în țările unde acum trăiesc.

Acesta este și motivul pentru care închei invitându-vă să îmi spuneți măcar un singur demers inițiat de către președintele Klaus Iohannis în apărarea drepturilor românilor din afara țării și care s-a soldat cu succes. Comunități din partea cărora domnia sa a beneficiat de o puternică susținere de fiecare dată când a candidat la funcția supremă a statului de drept.