Pamfil Șeicaru – nemulțumit că tipografia „Curentul” are puține comenzi de la Guvern

Legionari. Urcînd treptele la BAR sau mai precis, pregătindu-mă să le urc, deoarece, așa cum procedez în ultima vreme, trebuie să mă opresc la aparatul de cafea, a doua cafea deja pe ziua de azi, dau de Valeriu Râpeanu, venind din sens invers. De cum mă vede, ține să mă anunțe că vrea să-mi dea stenograma unei Pastorale ținute de Nicodim la Radio, nu cea de la Trecerea Prutului, adaugă Valeriu Râpeanu. Îi spun s-o lase la BAR, la poartă, cea de a doua casă a mea, întrebîndu-mă dacă e vorba de Pastorala de Paștele din 1942, cea care pledează, în numele Învierii lui Iisus, pentru abținerea de la consumul de carne, dat fiind că Armata avea nevoie de acest produs alimentar. Deschid vorba despre cazul George Popescu, legionarul condamnat de regimul Antonescu în 1941, noiembrie, la 21 de ani închisoare, și care a stat închis pînă în 1964. Valeriu Râpeanu nu se miră de asemenea caz. Își aduce aminte că la o sindrofie, o fătucă ( cum spui tu, ține el să adauge) de pe la televiziuni tot bătea cîmpii cu legionarii vîrîți la pușcărie de comuniști. Un fost deținut politic i-a zis însă:
Comuniștii au avut la dispoziție puțini legionari, cei mai mulți fiind lichidați de Mareșal.

Valeriu Râpeanu, care cunoaște cazul, adaugă că după 23 august 1944, legionarii n-au beneficiat de amnistie, cum s-a întîmplat cu comuniștii.
– Bine, bine, zic eu, om de bun simț, dar de ce comuniștii fuseseră condamnați pe nedrept, în timp ce legionarii, fuseseră condamnați pe drept.
La întrebarea asta, Valeriu Râpeanu nu poate să răspundă.

*

Perfectă „lealitate”. Din Stenograma ședinței Consiliului de miniștri din 23 septembrie 1941 de sub conducerea lui Mihai Antonescu păstrez fragmentul în care se discută nemulțumirea lui Pamfil Șeicaru, pentru că tipografia Curentul are mai puține comenzi de la Guvern decît tipografia Universul. Se vede lesne că Mihai Antonescu ia partea lui Pamfil Șeicaru, chiar dacă nu fățiș, în fața generalului N. Stoenescu, ministrul Finațelor, care știe că directorul Curentului se dorea favorit al comenzilor de stat:

„M. Antonescu: (…) Rog pe dl Vulcănescu să rezolve problema tipografiei «Curentul». Mi s-a plîns tipografia «Curentul» că Ministerul Finanţelor a dat ziarului «Universul» lucrări importante şi acestei tipografii nu i-a dat.

G-ral N. Stoenescu (Ministrul Finanțelor în Guvernul Antonescu, din 27 ianuarie 1941 pînă în 1 noiembrie 1942, mort în 1958, în colonia de muncă Culmea n. n.): Tipografia «Curentul» a ştiut să beneficieze destul de mult deşi nu este în situaţia să facă lucrările cerute.

D. Antonescu: Sub regimul politic vechi au profitat toţi. Ceea ce mă preocupă este să nu se creeze un tratament defavorabil unei tipografii.
Mi s-a spus, odată, datorită faptului că Romulus Dianu, primul redactor la «Curentul», fost coleg al meu la «Sf. Sava», a scris la adresa mea articole de calde aprecieri, că ziarul «Curentul» ar beneficia de anumite avantagii. Dacă dl Pamfil Şeicaru face călătorii în străinătate, nici Ministerul Afacerilor Străine, nici Propaganda nu i-a dat nimic. Eu nu am dat nici un ban ziarului «Curentul», de cînd sînt în Guvern, şi nici vreodată Guvernul nu a dat cinci bani ziarului «Curentul», afară de plata pe care a făcut-o Ministerul Afacerilor Interne pentru unele proclamaţii, sau convocarea plebiscitară, care au fost date tuturor ziarelor din Bucureşti în măsură egală şi pe un preţ foarte mic. Iar recent, cu ocazia Împrumutului şi cu ocazia publicaţiilor unui an de înfăptuiri, s-a dat tipografiilor «Universul», «Curentul» şi «Timpul» costul broşurilor şi publicaţiilor făcute.
Prin urmare, nu am nici un fel de înclinaţiune pentru ziarul «Curentul», dar cînd a venit dl Şeicaru la mine mi-a spus: «Nu am cerut niciodată sprijin Guvernului…»

G-ral N. Stoenescu: De ce nu a protestat că i s-a dat prea mult sub guvernele precedente?

D. Antonescu: Nu vom face astăzi bilanţul tuturor acelora care au încasat în trecut. Vă rog să aplicaţi acelaşi tratament tuturor.
Eu nu pot uita un lucru, care este o realitate, că ziarul «Curentul» a avut faţă de Mareşalul Antonescu, personal – pentru că pe mine ceea ce mă preocupă este dl Mareşal Antonescu şi atitudinea faţă de d-sa – «Curentul» a avut faţă de dl Mareşal Antonescu, din primele ceasuri din septembrie anul trecut şi pînă astăzi, o atitudine de perfectă lealitate, şi în împrejurările din ianuarie, dle ministru de Interne, cînd alte ziare mi-au refuzat comunicatul dlului Mareşal Antonescu, ziarele «Universul» şi «Curentul» au apărut cu aceste comunicate.

Şi atunci, cînd cunosc această atitudine, care nu este a dlui Şeicaru, personal, pentru că multă vreme d-sa nici nu a fost în ţară, dar ziarul în sine a avut această atitudine, fireşte că nu pot să nu iau o prezentare obiectivă drept o solicitare.

G-ral N. Stoenescu: Alta este explicaţiunea. Dl Şeicaru compară două cifre. De exemplu, d-sa spune că, între anii 1938-1941, «Universul» a avut comenzi de 2 milioane lei, pe cînd ziarul «Curentul» n-a atins această cifră. Fatal, că noi niciodată nu am putut să-l satisfacem pe dl Şeicaru.

D. Antonescu: Pe mine mă preocupă ca o tipografie, care are un utilaj bun şi modern, să poată funcţiona potrivit randamentului pe care este măsură să-l dea.”

Ca și în alte cazuri rămîn surprins de independența manifestată de miniștrii guvernului Antonescu în plină dictatură militară, cu un Conducător sever. Generalul N. Stoenescu știa că Pamfil Șeicaru se bucură de simpatia Mareșalului pentru contribuția la propaganda regimului. Și cu toate acestea, o ține pe a lui în chestiunea lăcomiei lui Pamfil Șeicaru.

*

Scriam în 27 martie 2014: Victor Ponta mai că n-o face proastă în public pe madmoazela Ioana Petrescu, zisă și Usturoiu

În orice Guvern, chiar și-n cele din dictaturi, Ministrul Finanțelor e unul dintre cei mai importanți demnitari. Importanța sa și, prin asta, și autoritatea sa sporesc dacă premierul e total străin de domeniul Finanțelor. Ministrul Finanțelor în guvernul Ponta 3 e madmoazela Ioana Petrescu, alintată și Usturoiu.

Premierul Victor Ponta, de profesie procuror amator, n-are habar nici de meseria sa (n-a reușit nici măcar să plagieze el lucrarea de doctorat, i-a dat altuia comandă s-o facă!), d-apoi de Finanțe, profesie care presupune ceva școală. În aceste condiții, intervențiile publice ale ministrului de Finanțe se presupun a fi marcate de autoritate.

Ia să vedem ce zice ministrul Finanțelor, ca să vedem ce ne așteaptă! spun cetățenii decoperind la televizor făptura ministrului.
Ministrul Finanțelor, Ioana Petrescu, a declarat ceva la tv despre electorată. Presa, luînd-o în serios, a difuzat și comentat pe larg declarația.
Reacția premierului? „Asta încearcă să spună ministrul, dar nu are cum să spună în cuvinte foarte simple lucruri complicate. Încearcă şi ea, săraca, ce să facem… eu sunt traducătorul”.

Că fostul procuror Victor Ponta, care n-a reușit să întocmească un dosar nici de furt de găini, o contrazice pe cea pînă nu demult înfățișată drept un geniu al Finanțelor, nu e de mirare.
Am mai scris că madmoazela Usturoiu a fost pusă în vitrina guvernului Ponta numai și numai pentru ca noi, trecătorii, să ne uimim de CV-ul ei european, uitînd că dincolo, în încăpere, stau rîtanii PSD.

Păi dacă Victor Ponta o contrazice pe cea despre care noi credam că-i face politicile financiare, cu ce se ocupă madmoazela în Guvern?
Dar nu numai atît. Premierul Victor Ponta mai că n-o face proastă pe Ioana Petrescu, totuși, unul dintre cei mai importanți miniștri ai Cabinetului.

La o asemenea golănie, o persoană cu o minimă demnitate s-ar fi supărat și și-ar fi dat demisia. Nu e cazul madmoazelei Usturoiu. Dacă avea o minimă demnitate nu accepta nici în ruptul capului să fie prostuța rîtanilor din PSD.

Alt titlu din 27 martie 2014:

• În timp ce noi continuăm să lătrăm la Moscova, Republica Moldova își normalizează relațiile cu Federația Rusă