Pandemia și Deșcolarizarea Ro

Mai avem puțin și facem un an de zile de când ne chinuim cu această nenorocită de Pandemie. Pandemie?
Greu de spus!
Dacă te raportezi la cifrele globale, nu prea.
Cert este că ne confruntam cu un virus parșiv, cu cod PIN, cum am tot zis eu, cu un virus care ne-a arătat și încă ne arată că tehnologia avansată, știința, în general, este utilă doar într-un plan care nu a putut pune stop evenimentelor din ultimul an.
E clar că pe afară-i vopsit gardul, dar în interior se simt neputința și, poate, interesele obscure la nivel mondial. Nu sunt ocultist, departe gândul, dar ceva pute.

Să revenim la oile noastre, adică la școala noastră:
Un an de zile de eforturi susținute, un an de eforturi în gol, din păcate!
Îmi asum ce spun și scriu!

Anul este compromis, măcar pentru majoritatea copiilor din rural. Școala nu a mai fost școală – da, nici înainte nu prea era -, această stare de fapt a picat mănușă atât unor profi care doar și-au încasat banii, cât și a unor elevi care s-au făcut că învață.
Acolo unde CL și-a făcut treaba, în situația menționată de către mine, avem vini comune.

Haideți să spunem lucrurilor pe nume!
Dacă ruralul are niște scuze, cu plusuri și minusuri, nu înțeleg de ce există ură și rezistență, de nedescris, la nivelul școlilor din urban. Unele chiar cu ștaif!
E adevărat că avem o societate împărțită în n! părți: politic, financiar, social, cultural, academic etc.
Dar bunul simț și spiritul solidar nu ar trebui să țină cont de ce am enumerat mai sus.

Pierderile sistemului sunt IMENSE, testele PISA vor certifica, important este ce vom face. Care sunt deciziile? Cum le vom pune-n practică?
Se discuta de profesionalizarea funcției de director. Foarte bine, numai că directorii sunt deja membrii unui corp de experți la nivel de management. Dacă venim cu încă un director financiar nu vom avea plusuri la nivel educational. Plus că acest director stă tot la mâna unui primar, care nu face nici cât o ceapă degerată, uneori. De ce? Pentru că poate și pentru că așa e politica noastră. Una rudimentară, una a intereselor personale și de partid.

Am o vorbă: pentru că așa vrea mușchiul domnului primar.
Sistemul educational are nevoie, în primul rând, de RESPECTAREA LEGII. Asta trebuie să înțeleagă actualul ministru, sindicatele, elevii și părinții.
Dacă vom reuși să avem un cadru legal cu SANCȚIUNI CLARE, fără posibilitatea comisiilor de disciplină de a decide după bunul plac – la nivelul U.I. și ISJ -, lucrurile vor intra în normal.

De asemenea, școala românească are nevoie URGENT DE STANDARDE DE EVALUARE. Unele școli evaluează mere, altele, pere. Cum naiba să avem o evaluare la nivel național? Cum măsurăm?
Cum naiba să evaluezi munca unor profesori?
Ne mințim, e clar!
Dureros și penibil este că știm și acoperim mizeria sub preș.

Avem nevoie și de o noua abordare la nivel de CURRICULUM. Asta e clar! Și aici pot spune câte ceva, dar nefiind EXPERT, nu vreau să dau apă la moară „EXPERȚILOR”. Așadar, spun doar că este nevoie de o abordare PRACTICĂ, de un plan cadru centrat pe elev – a ajuns să-mi fie JENĂ când spun acest lucru, știind că nu se va ține cont vreodată-, de o resursă umană pregătită ca la carte, de o finanțare corespunzătoare a sistemului , de o SALARIZARE pe măsură, care să pună această meserie pe un PIEDESTAL al RESPECTULUI și nu ca o alternativă săracă.
Mai cred că trebuie gândite si VALORIZATE evaluările de la cls 2, 4 și 6.
Ele trebuie să constituie niște praguri de evaluare, reale.
Nu obstructioniste, dar nici de formă!

Apoi, intervenții punctuale dar OBLIGATORII! Dacă nu se vor face, vorbim de „merge și așa”.
Câteva păreri despre politizarea sistemului:
Da, există! Dar nu asta distruge sistemul, părerea mea.
Responsabiliatea eșecului unui copil ține de o mulțime de factori: școala, familia și instituțiile de resort (ISJ, ME, Protecția Copilului, CJRAE, DGSAPC etc).
Fără o pârghie reală, care să lege aceste instituții, vom avea încă abandon școlar și eșec la nivelul sistemului.

Desi nu fac parte din categoria experților, cunosc fffff bine sistemul. Îi știu plusurile, minusurile și toate aranjamentele care au loc.
Cu toții participam la aceste aranjamente, și unii părinții fac parte din acest joc, din păcate.
În viitorul apropiat, sunt sigur că se pun bazele unei noi legi.
Asa, si? Nu spun că nu este nevoie, dar la ce folos dacă nu se va respecta?

Dpmdv, înaintea unei legi centrată pe elev și a unei finanțări corespunzătoare, cel mai important lucru este RESPECTAREA CADRULUI GENERAL și LEGISLATIV.
Dacă nu vom reuși, e clar, vorbim vorbe, vorbim de DEȘCOLARIZAREA sistemului.
Cine rezistă?
Doar cei care au bani de meditații! Doar acolo mai putem vorbi de calitate. Atentie, nu m-am referit la performanță, acest cuvânt este scos din dicționarul sistemului educational.
Nu se dorește…

P.S. Dați drumul la camerele de supraveghere din clase. Profesorii care sunt profesori nu se vor simți lezați. Cei care respectă legea nu se vor opune. Bineînțeles că acest lucru trebuie strict reglementat, astfel încât să nu vorbim de abuzuri ale directorilor.
GARANTEZ că sistemul va câștiga. Vor dispărea abuzurile (și ale elevilor) și va creste calitatea actului educațional. Mereu am spus că nu există profesori care nu știu, ci doar care nu vor.

P.S.2 După postare am primit un mesaj:
„Mare dreptate aveți! În Iași, unde CL a dotat 1280 de clase cu televizoare android, camere web, microfoane și difuzoare, încă sunt directori care hotărăsc ca predarea cursurilor pentru elevii bolnavi sau cu risc care stau acasă pe baza recomandărilor unor medici curanți, să se facă în sistem offline (denumit pompos online asincron).”

(Text de Iulian Cristache)