Pe Klaus Iohannis îl scoate din minți că PSD-ul lui Marcel Ciolacu nu-i face jocul

Despre discursul halucinant al lui Klaus Iohannis din seara lui 7 mai 2020, m-am pronunțat de îndată ce a fost încheiat pe cristoiuTv.
Am arătat că oricît m-aș strădui nu văd nici o rațiune politică a unei intervenții dedicate în întregime PSD într-un moment cînd românii așteaptă de la președinte un plan de relansare a vieții și a economiei, răspunsul la întrebarea ce vom putea face normal după 15 mai 2020. Mai sînt șapte zile pînă la anunțata încheiere a stării de urgență. În Europa se înregistrează o cascadă de măsuri de relaxare, de parcă valurile unui fluviu ar fi spart barajul unui rîuleț. România stă însă în loc. Paralizată de neputința lui Klaus Iohannis, un fel de superpremier, de a lua o decizie panicat că orice decizie va nemulțumi pe toată lumea. Nici un român nu-și poate face un plan minim pentru perioada de după 15 mai, deoarece abia pe 14 mai, așa cum a anunțat premierul, se vor ști măsurile de relaxare. În aceste condiții așteptam cu toții de la intervenția lui Klaus Iohannis dacă nu un Plan măreț de reînviere a României după Criză, atunci măcar noi amănunte practice despre relaxare. În locul acestor mult așteptate lucruri, Klaus Iohannis a reiterat atacurile la PSD, fără a aduce măcar ceva nou. Părea că președintele s-a trezit brusc dintr-un vis urît despre PSD și a simțit nevoia să se defuleze prin confesiune publică. Atacul a fost cu atît mai bizar cu cît a fost marcat de o violență isterică, descumpănitoare. În intervenția mea de pe cristoiuTv susțin că nu găsesc nici un temei politic acestei ieșiri de om scos din minți. După ce-am încheiat comentariul m-am mai gîndit puțin și am descoperit temeiul acestei ieșiri din minți a lui Klaus Iohannis.

Pe Klaus Iohannis îl scoate din minți faptul că PSD-ul lui Marcel Ciolacu nu-i face jocul.
Cel de a-i da lui pretext să alimenteze ura împotriva PSD așa cum s-a întîmplat în perioada Dragnea.

24 noiembrie 2019. Klaus Iohannis cîștigă al doilea mandat cu o victorie zdrobitoare împotriva Vioricăi Dăncilă, după o campanie în care el nici nu s-a trezit din somn, Sistemul instituțiilor de forță, în frunte cu SRI, aranjîndu-i succesul cu mult înaintea campaniei. Într-un comentariu de pe cristoiublog.ro dedicat rezultatelor din cel de-al doilea tur al prezidențialelor, postat chiar după anunțarea exit-poolurilor, am trecut în revistă principalele momente ale Operațiunii prin care Generalii din instituțiile de forță i-au dat un al doilea mandat lui Klaus Iohannis:

„– Condamnarea lui Liviu Dragnea.
– Refuzul Vioricăi Dăncilă de a demisiona din funcția de premier după dezastrul din 26 mai 2019.
– Păstrarea Coaliției PSD-ALDE înaintea Moțiunii de cenzură din iunie 2019. Dacă trecea atunci Moțiunea de cenzură, intrat în Opoziție din iunie, PSD avea mari șanse să crească electoral pînă la alegerile prezidențiale.
– Alegerea Vioricăi Dăncilă ca președinte al PSD.
– Desemnarea Vioricăi Dăncilă drept candidat la prezidențiale și nu a lui Călin Popescu Tăriceanu sau Mircea Diaconu.
– Ruperea Coaliției de guvernare în apropierea momentului de debut al campaniei.
– Căderea Guvernului Dăncilă și investirea Guvernului Orban. S-a urmărit prin aceasta abaterea atenției de la campania electorală, dar și tuflirea primarilor și baronilor locali PSD în sprijinirea Vioricăi Dăncilă.
– Scoaterea din cursă a lui Dan Barna prin Diversiunea de duminică, 10 noiembrie 2019, ora 18: luarea cu asalt în satele patriei a urnelor de către PSD-iști și pensionari.
– Parazitarea perioadei dintre cele două tururi cu Dezbaterea despre dezbatere.
– Aranjarea parodiei de dezbatere a candidatului Klaus Iohannis cu «Jurnaliștii Mei».
De observat că Generalii au avut drept misiune și crearea unor diversiuni pentru evitarea oricărei discuții publice despre candidatul Klaus Iohannis, după modelul din 2014. ”

După anunțarea exit pool-urilor, fără a mai aștepta confirmarea prin primele rezultate oficiale, Klaus Iohannis ține la sediul PNL Discursul învingătorului.
Klaus Iohannis obținuse o victorie zdrobitoare. Primul mandat, cel de cinci ani, a fost un veritabil pustiu pentru președintele Klaus Iohannis. Nici un proiect național sau măcar regional n-a fost inițiat. Un proiect pompos intitulat România educată a eșuat în rutina menționării din cînd în cînd în cuvîntările de la Cotroceni. E drept Camarila generalilor a înflorit și s-a îmbogățit ca niciodată în istoria postdecembristă. Toți cei care-l putea concura pe Klaus Iohannis pe scena politică prin personalitate au fost arestați sau scoși din joc de Servicii. Singurele momente mai deosebite din mandatul de cinci ani au ținut de consumarea funcției de președinte ca un spațiu de vacanțe și călătorii de lux. Dacă n-ar fi fost Carmen Iohannis, cu mania sa proverbială de a trece drept zvîrlugă la o vîrstă la care multe femei se ocupă de nepoți, poate că nici nu ne-am fi dat seama că Klaus Iohannis, soțul lui Carmen Iohannis, a fost președinte. Pe 24 noiembrie 2019 Klaus Iohannis începea al doilea mandat în condiții deosebite. Victoriei zdrobitoare i se adăuga existența unui Guvern al Meu, și acesta pus pe tavă președintelui de Sistemul instituțiilor de forță, și un PSD grav compromis prin campania de prezentare a Vioricăi Dăncilă drept Proasta satului. Erau tot atîtea condiții pentru înflorirea speranței că, în fine, măcar acum în al doilea mandat, cu o scenă politică pustiită de DNA și DIICOT, compromisă de Servicii, Klaus Iohannis va iniția și va duce la capăt măcar un Proiect de interes național dintre acele proiecte pe care doar șeful statului le poate asuma.

Discursul învingătorului a fost așteptat astfel nu numai cu o curiozitate legitimă, dar și cu speranța că în fine Națiunea se va ocupa de mari proiecte și nu de răfuieli politice mărunte. Spre stupoarea celor care mai credeau într-o tresărire de înțelepciune a biruitorului, Klaus Iohannis a anunțat Națiunea că al doilea mandat al său va fi unul consacrat luptei împotriva PSD. Împotriva PSD luptase Klaus Iohannis timp de cinci ani. Nu atît prin implicarea directă bărbătească în bătălie, ci prin poruncile date Sistemului de a lichida PSD. PSD era acum înfrînt. Nu mai avea nici măcar guvernarea. Ca să nu mai vorbim de dezastrul alegerilor prezidențiale. Și cu toate acestea, în discursul Învingătorului, cel care deslușește națiunii marile proiecte la care se angajează să trudească președintele în al doilea mandat, Klaus Iohannis acordă o atenție ieșită din comun luptei cu PSD:

„Este o înfrângere semnificativă pentru PSD, dar trebuie să fim realişti, am cîştigat o lupta importantă, dar războiul încă nu a fost cîştigat. Este nevoie să mergem la vot şi la locale şi la parlamentare, abia atunci cînd PSD-ul este trimis în opoziţie vom putea face ce ne-au cerut astăzi românii, abia atunci vom putea să facem România normală, România aşa cum ne-o dorim noi cu toţii. În România normală vor fi şi trebuie să fie alegătorii liberali, în România normală vor trebui să fie alegătorii USR-PLUS, în România normală vor trebui să fie alegătorii PMP, UDMR şi da, în România normală trebuie să fie şi alegătorii PSD-ului. Eu nu am un război cu alegătorii PSD-ului, eu am un război cu PSD-ul, care încearcă să se cramponeze de putere în judeţe, în comunităţi, şi de aceea va invit dragi români, rămîneţi conectaţi, mergeţi în continuare la vot în număr mare, este extrem de important. (…) cu toţii trebuie să punem umărul pentru a construi România normală. Şi ne vom implica cu toţii şi vom crea o nouă majoritate parlamentară împreună cu toate partidele democratice, şi vă promit că vom crea împreună România normală pe care şi-o doresc toţi românii”.

Ce ne spune discursul?
Că Klaus Iohannis nu se mulțumea cu victoria strălucită, cu existența Guvernului Meu, cu slujirea sa de către cel mai puternic Sistem al instituțiilor de forță din postdecembrism. El voia acum și primăriile, și consiliile județene, și majoritatea parlamentară. Alegerile anticipate au devenit chiar de a doua zi principalul și singurul obiectiv al lui Klaus Iohannis. Pentru aceasta Klaus Iohannis a sacrificat totul: democrația, statul de drept, țara și chiar și guvernarea PNL. În loc să se ocupe de buna guvernare, PNL s-a ocupat cu trucurile menite a provoca alegerile anticipate. Pentru realizarea obiectivului vieții sale, singurul de care e capabilă inteligența sa fără orizonturile unui minim om de stat, Klaus Iohannis avea nevoie de un PSD agresiv, ca pe vremea lui Liviu Dragnea, un PSD care să pară periculos prin vorbe, prin ieșiri violente, prin amenințări. Un PSD cu imaginea, repet, cu imaginea, de Pericol, de forță care scoate din sărite pe TeFeLiștii din Piața Victoriei. Un PSD care să poată fi prezentat oricînd drept Ciuma Roșie, drept dușmanul de moarte al Dreptei, drept partidul care trebuie scos de pe scena politică a țării, era partidul de care Klaus Iohannis avea nevoie. Din motive care-mi scapă, în fruntea PSD a ajuns Marcel Ciolacu. Orice poate stîrni Marcel Ciolacu pe lumea asta, dar ură în nici un caz. Am impresia că Marcel Ciolacu a dibuit un adevăr:
Strategia antiPSD a lui Klaus Iohannis pariază pe un PSD care să stîrnească ură, un PSD care să pară mult mai puternic decît e în realitate.

Și de aceea, cred, sfătuit sau din proprie inițiativă, Marcel Ciolacu a evitat să angajeze PSD în războaie publice răsunătoare cu Președintele. Diversiunea PSD – partid forțos, dușman care trebuie să stîrnească ură, e pe placul lui Klaus Iohannis, pentru că nu-l costă nici un efort. PSD hămăie la el, îl amenință cu suspendarea. El, prin Divizia Presă, prin mașinăria SRI de pe rețele sociale și mai nou prin Presa Miluită, nu trebuie să facă altceva decît să arate cu degetul la PSD.

Mulți dintre confrații aflați pe baricada luptei cu Klaus Iohnnis îmi spun că Marcel Ciolacu a vîndut PSD-ul lui Klaus Iohannis, că Marcel Ciolacu a făcut din PSD un cățel fără dinți. La atacurile în serie din ultima vreme ale lui Klaus Iohannis ei ar vrea ca Marcel Ciolacu, liderii PSD să iasă pe televiziuni și să răspundă la fel de violent, la fel de isteric, în emisiuni poreclite de televiziunile de știri cu sînge pe pereți. Mai tinerii mei confrați aduc drept argument transformarea PSD într-un instrument al Cotroceniului faptul că PSD a votat Guvernul Orban. Eu însă întreb:
Putea să nu-l voteze?

Putea din punct de vedere constituțional. Din punct de vedere politic ar fi fost exact ceea ce și-ar fi dorit Klaus Iohannis. Cu o României în buza Crizei de coronavirus e lesne de imaginat spectacolul pe care l-a fi dat Klaus Iohannis. PSD ar fi fost acuzat de moartea a mii de români, de sacrificarea țării de dragul intereselor politice. Sînt sigur că TeFeLiștii ar fi dat buzna în Piața Victoriei pentru a protesta împotriva Ciumei Roșii. PSD a fost acuzat de antiIohanniști c-a votat Starea de urgență cînd, avînd majoritatea în Parlament putea să respingă Decretul. Păi asta și dorea Klaus Iohannis. Cum s-ar fi dezlănțuit el împotriva PSD-ului care se dovedește încă o dată Dușmanul Poporului, care sacrifică milioane de români! Dacă acum, cînd PSD-ul nu face nimic deosebit ca partid de Opoziție Klaus Iohannis îl atacă isteric, gen bale la gură, uimind pe oameni normali prin seria de atacuri la PSD, ce-ar fi făcut el dacă PSD ar fi făcut ceva. PSD-ul lui Marcel Ciolacu stîrnește suspiciuni în rîndul gazetarilor cinstiți, luptători cu Puterea, pentru că în timpul stării de urgență a stat pitit. Putea fi însă altfel? În toate țările democratice Opoziția a evitat în această perioadă să denunțe Puterea. Peste tot, Opoziția a lăsat Puterea să se prăbușească singură în sondaje.

Putea PSD să critice zi și noapte aberațiile Guvernului? Putea. Numai că nu văd folosul politic. În vremea Pandemiei românii, ca toți cetățenii Europei, s-au strîns în jurul Puterii. Orice critică venită dinspre PSD (precizez, dinspre PSD, pentru că acesta e partidul cel mai ușor de transformat într-un Dușman al Poporului) ar fi fost taxată drept răfuială politică într-o vreme cînd lumea moare.

Spre deosebire de mai tinerii mei confrați eu cred că strategia PSD de acum e cea de care PSD are nevoie pentru a face față Campaniei angajate de Klaus Iohannis pentru a stîrni din nou împotriva PSD ura ca instrument electoral facil, dar imbatabil în România.

Ieșirea de joi, 7 mai 2020, a lui Klaus Iohannis e concretizarea unei ieșiri din minți.
Cel face pe Klaus Iohannis să-și iasă din minți?
Faptul că PSD-ul condus de Marcel Ciolacu nu mai stîrnește ură.
Tare mă tem că Sistemul lucrează la debarcarea lui Marcel Ciolacu din fruntea PSD și înlocuirea sa cu un lider violent, pus pe harță, care să facă din PSD un partid intrat în strategia lui Klaus Iohannis.

Comentarii

92 comentarii pentru articolul „Pe Klaus Iohannis îl scoate din minți că PSD-ul lui Marcel Ciolacu nu-i face jocul”

📹 Videoblitz 📹
Loading