Campania electorală pentru alegerile locale şi europarlamentare din data de 9 iunie începe vineri,10 mai, şi se încheie în 8 iunie. Campania în audiovizual se va încheia în 7 iunie

Pe Magheru, ca la Bagdad

Ascultînd de îndemnul on line de a merge să iau cartea, iată-mă după-amiază în drum spre Anticariatul unu. Am comandat cartea lui Pliniu cel Tînăr, Opere complete, și acum am ocazia s-o citesc, mai precis, să găsesc acele pagini care-i descriu vila de la Mare.

O iau pe Magheru, începînd de la Piața Romană. Cum drumul meu ales e pe partea cu librăria, mă opresc nițel la vitrina celei din Piața Romană. Altădată aș fi intrat în Librărie, pentru a ieși de acolo cu o sacoșă de cărți. Acum, amintindu-mi că nu mai am unde pune nici cărțile deja cumpărate, mă stăpînesc să nu intru. Dacă intru, Dracu m-a luat! Alte și alte cărți condamnate să zacă pe podele. La ieșirea din Bloc am trecut pe lîngă un apartament de la subsol, cu storurile trase, deoarece locatarii sînt în Italia, la muncă. O clipă mi-am permis să visez la posibilitatea de a cumpăra spațiul acela, pentru a-mi depozita acolo o parte din cărți. Acele cărți despre care Pliniu cel Tînăr scria că sînt pentru citit doar o dată, în biblioteca sa de la vilă avînd Cărți pentru citit de mai multe ori. De notat că în varianta românească a fost tradus Cărți de studiu, astfel că o formulă strălucită a devenit plată ca apa minerală de la Mall. Văd în vitrina librăriei cartea franțuzului Lionel Duroy, despre româncuța Eugenia, tradusă la Humanitas. Prilej de a observa o publicitate deșănțată la acest roman.

Pe Magheru nu pot să nu observ pitorescul de tip bulevard din Bagdad. Pe partea opusă, fosta librărie Sadoveanu, una dintre cele mai bune din București, e mai departe, de cîțiva ani , bătută în scînduri. După intersecție, îmi sare în ochi un panou enorm cu Klaus Iohannis pe lat și al său slogan România normală, astupînd ferestrele cîtorva etaje. Da, știu că se plătește bine un astfel de panou publicitar. Mă gîndesc însă la bieții locatari, obligați să stea în întuneric, în spatele lemnului de pe care rînjește Candidatul. E drept, alături, e Viorica Dăncilă, cu sloganul, Alături de orice român. Cum stă alături de Klaus Iohannis, i-ar trebui o steluță cu trimitere la o notiță de subsol, Și de naționalitățile conlocuitoare. Placajul pe care se răsfață ea e mult mai mic însă decît cel pe care e așternut portretul lui Klaus Iohannis. Am zis pe lat, deoarece pe parte aleasă de mine pe clădirea la parterul căruia se află un butic Digi, Klaus Iohannis beneficiază de un portret pe înalt, dată fiind forma clădirii. Universitatea e mîzgălită pînă la brîu. Nu sînt grafitti. Sînt pur și simplu mîzgăleli.

Anticariatul unu de pe Academiei are parter și subsol. Potrivit protocolului, știut de mine de la alte cumpărături on line, trebuie să merg mai întîi la subsol. O iau pe scara de lemn îngustă. Chiar de pe una din treptele ei bag seamă că e ceva lume la anticariatul ăsta. La plecare, urcînd scara, am trecut pe lîngă două june care, deși o coborau în drum spre cărți, aveau grijă să le fie ținuta mîndră, de parcă ar fi coborît pe covorul roșu la Cannes, deși la Cannes se urcă și nu se coboară pe covorul roșu. Junele care trebuie să-mi dea cartea e ocupat cu un tip care caută un autor despre care n-am auzit. O fi unul de fantacy, autor de literatură de aeroport. Cartea nu e în anticariat. Junele aranjează să-i trimită clientului o alertă, dacă apare cumva în depozit. În fine, primesc cartea, și înainte de a mă întoarce la parter, ca s-o plătesc, fac un popas la dulapul cu Istorie. Găsesc cîteva cărți de interes pentru mine, pe care le iau. Trecînd cu privirea peste rafturi, bag de seamă multele exemplare din cărțile lui Horia Matei despre Roma antică, volumul lui Nicolae Lascu despre Cum trăiau romanii, cartea Femei vestite din Antichitate. Două dintre cărțile cumpărate sînt despre Roma antică: Cicero și prietenii săi de Gaston Boissier, tradusă la noi în 1977, și Rubicon de Tom Holland, subtitulată Triumful și tragedia Romei republicane. Lovitura o dau cu volumul Istoria ilustrată a Angliei de G. M. Trevelyan. E un cărțoi care mi se pare cunoscut. Cu toate acestea știu sigur că în biblioteca mea nu există. Dacă ar fi fost, aș fi luat-o de pe raftul despre Anglia. Am folosit eu de mai multe ori Istoria lui Maurois. Cum s-o ocolesc pe asta? Din cîte aflu e o lucrare clasică. History of England a apărut în 1926. Mă pregătesc s-o citesc în partea despre Romanii în Anglia. La cassă, în timp ce aștept calculul, după ce-am aruncat o privire asupra noutăților, observînd o carte despre Cum să face sex cît mai bine, dintr-o colecție de sfaturi pentru femei, cineva se interesează dacă anticariatul restaurează icoane vechi. La plecare îl las pe june cu icoana în mînă, interesîndu-se dacă proprietara vrea să fie curățată de fum. Te pomenești c-o fi una de pe vremea lui Brâncoveanu, îmi zic eu, sub influența știrilor despre icoane de milioane de dolari descoperite în cămară, ca suport pentru cratițele de jumări.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

6 comentarii pentru articolul „Pe Magheru, ca la Bagdad”

  • La un moment dat se punea problema desființării primăriilor de sector și atunci chiar că tot Bucureștiul ar fi arătat ca Bagdadul.
    Nicușor Dan a înghețat toate PUZ-urile, toți investitorii sunt blocați. Muncitorii din construcții sunt plecați demult din țară.
    Să-i mulțumim PNL și USR că au pus un cocalar primar. Unul care a stat cu chirie toată viața și care nici măcar nu știe cum e să-ți îngrijești propria casă.
    Oricum Magheru e mort, e doar de trecere. Dacă nu ar fi așa de jerpelit ai putea vedea că are niște clădiri Art Deco. chiar frumoase.
    Acolo lângă Anticariatul nr. 1 este ceva animație fiindcă este lângă centrul universitar (Arhitectura și Universitatea) plus centrul bancar.

  • Maestre, desigur ați văzut știrea, de ieri, conform căreia un neica-nimeni, profesoraș eșuat, politolog de pripas, fost „ieurodeputat”, s-a trezit din abulie și propune Universității din București retragerea titlului de doctor honoris casa mareșalului Ion Antonescu, acordat în 1941! Nu insist, dar m-ar (și ne-ar) bucura comentariul dvs. despre aceasta noua idioțenie, din seria la moda rescrierea (strâmbă) a istoriei. Și a războirii cu morții! Adevărat, prostia nu doare, in schimb, produce grave și iremediabile daune.

  • Buna comparatia cu Bagdadul… Bucurestiul arata oribil atat pe Magheru cat si pe bd Unirii spre Casa Poporului.. Ca un oras de provincie (Tandarei sa spunem) despre care doare in cur pe toata lumea.. de la primar pana la boschetarii de la bodega.

  • Continui: într-o societate normală nici nu ar trebui să avem articole despre sentința lui Mario Iorgulescu cel mult un comunicat despre câți ani a luat…! Este încă o dovadă a unei societăți infantile și a unei prese la genunchiul broaștei să permiteți unui avocat să încerce să-și justifice onorariul încasat de la familie prin adjective la adresa unei instanțe care, de data asta cel puțin, nu a făcut decât să aplice legea în spiritul ei: a te urca băut sau drogat la volan înseamna crimă cu premeditare!

  • Domnule Cristoiu nu comentez la adresa prezentului srticol ci vreau să vă atrag atenția asupra unui alt articol de pe blogul dimneavoastră, al unui avocat care vă folosește pentru a-și justifica ipocrizia în cazul Maroi Iorgulescu: „dacă citește cineva din redacția dlui Cristoiu aceste comentarii, vă rog să nu vă mai devalorizați munca publicând astfel de „spălări de morți publice”! Adică domnul avocat a tocat banii familiei Iorgulescu, asigurând-o că …ce?! Acum se zborșește public la judecător ca să justifice oarecum, față de familie, de ce le-a tocat banii deși știa că infracțiunea este clară! Niște zdrențe din fauna dreptului penal… acest avocat! Înțeleg bine și lupt pentru dreptul la apărare al fiecărui om dar nu voi consimți niciodată ca niște elucubrații să scape un criminal – asta este un șofer care se urcă băut sau drogat la volan, unii sunt prinși, alții nu dar criminali sunt cu toții! Restul este…poezie avocățeasca de mahala!”.

  • Cărți cărți rafturi cu cărți
    Cărțile mele ale soției ale copiilor ale familiei mele
    Încă am 38 de cutii cu cărți care nu și-au găsit loc in biblioteca după mutarea in germania
    In sfirsitul anului trecut fica cea mică a adus in casa 400 pina in vara mai am de construit in etaj 2 biblioteci
    Nu am lăsat nimic in urma
    La ultima calatorie in România am mai venit și cu 6 scrise de Ion Cristoiu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *