După România educată și România climatizată, se prefigurează un nou Proiect de țară: Schimbarea becurilor (Ion Cristoiu)

Pe marginea prăpastiei – dans pe marginea vulcanului

Un text de Eugen Mihăescu 

Zilele acestea s-au petrecut câteva evenimente care au stârnit îngrijorare. Încă nu ne-am lămurit de ce a demisionat Vasile Dâncu din funcția de ministru al Apărării. S-a speculat în fel și chip, dar nimeni nu știe cu precizie care a fost motivul neînțelegerii cu președintele României. Mulți români, și eu mă număr printre ei, se tem că am putea fi împinși în conflictul dintre Ucraina și Rusia, că Statele Unite ar putea decide să “ajute” Ucraina atacând Rusia de pe teritoriul statului vecin, iar armata română s-ar afla în prima linie. Unii susțin chiar că există deja pe front mercenari români și polonezi îmbrăcați în uniforme ucrainiene, iar “asigurările” ministrului Bogdan Aurescu cum că nu acordăm ajutor militar Ucrainei valorează cam cât o ceapă degerată…

E adevărat însă că România nu prea mai are armată înafară de cea care defilează pe sub Arcul de Triumf la 1 decembrie. Când majoritatea tinerilor visează să părăsească țara, credeți că s-ar prezenta mulți la centrele de recrutare? Când patriotismul a dispărut, pentru ce să lupte tinerii noștri? Și ce să apărăm noi în Ucraina? Lăsând de o parte diferendele privind teritoriile pe care ni le-a luat Stalin, avem să reproșăm Ucrainei că nu a respectat tratatele semnate și nu a acordat drepturi egale minorității românești din Bucovina de nord, dimpotrivă! Să-l “ajutăm” pe Volodimir Zelenski care zice că apără valorile democrației europene în timp ce interzice presa de opoziție și toate partidele? E drept că, în timp ce rachetele rusești îi distrug țara, parlamentul ucrainean a votat căsătoria persoanelor de același sex… Asta da grabă în a respecta “una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene” după cum spunea președinta Comisiei, doamna Ursula van der Leyen.

Mi-am dorit întotdeauna ca România să devină Elveția sud-estului european: să aibă o armată puternică, să încurajeze băncile românești și investițiile străine, devenind un soi de paradis fiscal al regiunii. Nenorocirea României este că politicienii s-au comportat ca niște prostituate. Și “înainte”(în vremurile “bune”) și acum. Iuliu Maniu (agentul britanic Tom) nu era cu nimic mai breaz decât Puiu Pașcu sau Mișu Negrițoiu etc… Plin de el, cocoșat de propria importanță, Maniu era însă și de o naivitate periculoasă. Marele gazetar Pamfil Șeicaru povestea că, în 1943, l-a prevenit că România a fost abandonată de “aliați” lui Stalin, în urma negocierilor de la Teheran. “Pentru liniștea dumneavoastră”, i-a răspuns candid Maniu lui Șeicaru, „mulțumindu-vă pentru cele comunicate, vă pot spune că nimic nu se va schimba în Europa centrală și în Balcani, cu atât mai mult în ceea ce privește frontierele țării, fără ca în prealabil domnul Churchill și președintele Roosevelt să mă consulte.” Aceeași încredere oarba în NATO și în promisiunile Occidentului ne va împinge într-un conflict și, pentru că nu vrem să învățăm că istoria se repetă, vom muri cu Articolul numărul 5 pe piept.

Politica României a fost întotdeauna dictată din exterior, așa se va întâmpla și acum. Vom deveni o zonă tampon (buffer-zone) de bună voie sau cu sila. Ar fi mai bine pentru noi să o facem de bună voie. Cine nu vede că Rusia câștigă suferă de cecitate.

Toată presa română s-a ocupat de discursul “suveranist”, pronunțat “de la Bruxelles” de Mircea Geoană, cu proaspăta sa schimbare la față à la Klaus Schwab în mizerie, și a trecut sub tăcere maratonul de 5 ore pe care l-a ținut Vladimir Putin la Clubul Valdai. Platitudinile cu gust sălciu debitate de secretarul general adjunct al NATO lasă pe oricine rece, dar sunt multe idei în discursul președintelui rus care ar avea ecou în sufletele romanilor. De aceea au și fost trecute sub tăcere.

Între altele Vladimir Putin a spus: „Sunt convins că numai dezvoltarea liberă a țărilor și popoarelor se poate opune dictaturii, că numai dragostea pentru ființa umană și pentru Creator se poate opune degradării oamenilor și că doar complexitatea înfloritoare a culturilor și tradițiilor se poate opune standardizării și interdicțiilor primitive. ”

Problema României a fost întotdeauna complexul de țară mică. Ne-am uitat mereu înafară, așteptând sprijin, idei, soluții. În loc să ne dezvoltăm “prin noi înșine”. Slava Domnului aveam cu cine și cu ce! Iar politica noastră externă a fost un soi emulsie de slugărnicie cu obrăznicie.
Ce va face România după ce fumul actualului conflict se va risipi? Trebuie să ne gândim la asta înainte să fie prea târziu!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Pe marginea prăpastiei – dans pe marginea vulcanului”

  • Buna seara,
    In al doilea razboi mondial armata romana a plecat in URSS cu mijloace materiale -bucatarii, armamente, munitii, etc, folosind cabalinele si propaganda de atunci asigura romanii ca ne bazam pe tehnologia de top si experienta celei mai titrate armate a momentului, respectiv pe aliatul numit Germania si asta o stiu de la bunicul din partea mamei a luptat si a fost ranit la Cotul Donului . Apropos mi a povestit cum militarii romani erau lipsiti de echipamente de camuflaj si ca iarna siberiana i a surprins in uniformele de postav verde, ca munitia era insuficienta fiecare avand la dispozitie cate trei cutii de cartuse si ca nemtii nu ne au acordat nici un sprijin real, ca rusii si indeosebi siberienii sunt cei mai buni razboinici cu care s au confruntat, dar asta este istorie.
    Si atunci cand hrana a devenit imposibil de asigurat, intendenta romana a inceput sa sacrifice caii, deci cine sa mai tracteze artileria si piesele de rezerva sau munitia, totul a devenit static si extrem de vulnerabil pentru armatele sovietice.
    Astazi suntem si mai dezbinati din punct de vedere social iar lispa unor lideri reali cu viziune si cu un minim patriotism ne au pus in situatia in ca din 120 de mii angajati in productia de aparare pana in anul 1990 astazi daca mai sunt aproximativ 10 mii pensionabili, iar decidentii nostri politici sau asigurat ca Romania nu mai produce nici macar elementarul praf de pusca si munitiile aferente , incat te intrebi cu ce o sa traga ai nostri cu rugaciuni si ceva cantece sau macar ceva pietre din pavaje ca babunii sau lumea a treia.

  • Unde este Corneliu Vadim Tudor?Unde este Partidul România Mare?Așa ceva ar fi bun pt.România actuală.

  • atunci cind Trump a dat startul in Noua Competitie unii au priceput ca e vorba despre un nou inceput, in care toti sint aliniati la linia de start, altii au preferat sa continue sa alerge in competitia precedenta, deja expirata.

    odata cu o noua competitie care se manifesta ciclic in dinamica civilizatiilor, ea suprapunindu se peste dinamica anotimpurilor, sint disponibile noi-noute potentiale. e ca si cum ‘vine primavara’

    problema e alegerea. iar pentru ca dinamica lumii e despre Artificial VS Natura si alegerea tot despre asta este.
    vom fi de partea Naturii care e cu ‘SI Artificialul’ sau de partea Artificialului, care e cu ‘SAU Natura’
    asta e alegerea iar ea poate fi facuta la orice ora, pentru ca ulterior se va dovedi ca ‘mai bine’ era imposibil de ales.

    indiferent despre ce vorbesc ceilalti, astazi, peste o vreme se va putea vedea ca si ei tot despre alegerea asta au vorbit.
    mici…mari… doar atitudinea pe care o ai in fata Marii Revolutii e cea care te defineste.
    referinta e Metamorfoza.

  • Lucrurile nu se vor mișcca in tara noastră in absenta unui lider autentic,cu viziuni,hotărâre si mijloace,pentru a urma un plan,un proiect propriu pentru tara.Unde este el?,,cum va putea învinge prostocratia parlamentara ?Toti președinții de după 90 au fost catastrofe,nu au făcut nimic pentru poporul asta chinuit,partidele ce sa mai vorbim,mai bine nu ar exista.Singura soluție ar fi ca tinerii sa se unească intr-un singur partid si sa își promoveze ideile si aspirațiile si sa își aleagă lideri din rândul celor dotați cu inteligenta si cu dorința de a schimba ceva,acesta uniune a tinerilor sa scoată in afara parlamentului prin vot,partidele de alcov.Dar e drum lung pana departe…

    • „Tinerii să se unească intr-un partid”…
      „Tinerii să scoată in afara parlamentului”…
      De asta merge țara asta așa.

      Pentru că ăsta este maximum de inteligență in România. Asta e tot ce poate țara.
      „Hai sa facem lucrurile altfel” … adică mult mai prost decât inainte.

      In caz ca nu ati observat, tinerii sunt atat de preocupați de plecat „afara”, sau cei care rămân, de droguri, tatzele si cururile de la tv sau de pe stradă sau din cluburi?

      Într-o țară care nu mai are noțiunea de valoare noi vorbim de tineri… exact pe ei i-a distrus noua orânduire socială importată de afară. Așa că…
      Keep dreamin

A apărut „1990- Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13,14 și 15 iunie? ”. Primul volum din seria Ion Cristoiu – istoricul clipei, 1990 – 1996

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog