Și subsemnatul s-a numărat printre beneficiarii acestei legi nescrise a politicii noastre externe. Cu ani în urmă, ajuns la Washington într-un voiaj de documentare ca gazetar, Mihaela Geoană, soția lui Mircea Geoană, doamnă ambasador la vremea respectivă, m-a dus la Mall-ul din Arlington. Fiind întîia oară în capitala Americii, n-am observat că respectivul complex comercial fusese așezat lîngă una dintre cele mai importante clădiri din lume. Nu mai țin minte dacă doamna Mihaela mi-a spus: mergem la Mall-ul de lîngă Pentagon! Sînt însă sigur că nu mi-a spus. Nici n-ar fi fost nevoie. Cînd cineva de la Ambasada noastră îți zice: mergem la cumpărături! nu mai trebuie să adauge:
La Mall-ul de lîngă Pentagon.
Pentru un român asta se înțelege de la sine.
Vizita de documentare avea loc la New York. Ne repezisem însă pentru o zi (cu întreaga delegație, desigur) pînă la Washington.
La întoarcerea la New York, urma să particip, împreună cu ceilalți confrați, la o recepție dată la etajul 36 al unui zgîrîie-nori. Nu numărul etajului m-a făcut să pălesc deschizînd plicul cu invitația luxoasă. N-am rău de înălțime. Din partea mea, recepția putea să aibă loc și în spațiul cosmic. N-aveam griji nici în ce privește liftul. Cu atît mai bine dacă ar fi fost defect. Mă aflam în plină cură eroică de slăbire și, ori de cîte ori vedeam o clădire, cu greu mă stăpîneam să nu intru și s-o iau la fugă pe scări în sus.
M-a lovit în poalele capului precizarea:
Ținuta obligatorie!
Ținută obligatorie! înseamnă: costum de culoare închisă, cămașă albă, cravată, pantofi negri, strașnic lustruiți. Eu însă venisem în America fără nici unul dintre aceste elemente absolut necesare omului modern, care merge la cu aceeași frecvență cu care omul primitiv mergea să-i crape capul celui din tribul vecin.
(Din volumul În vestă printre fracuri, editura Historia, 2007)
Lasă un răspuns