Lista cabinetului Cioloş şi programul de guvernare au fost depuse în Parlament. Conducerile celor două Camere urmează să stabilească data şedinţei în care va fi dat votul de învestitură

Pentru că n-are drept profesie de bază Politica, Sorin Cîmpeanu își poate permite să fie un bun politician

Am evitat din răsputeri să invit la emisiunea Interviurile lui Cristoiu de la Aleph News, transmisă în fiecare duminică între orele 20-21, demnitari și chiar politicieni ai actualei Puteri, instalate după scrutinul din decembrie 2020. O lungă experiență postdecembristă de moderator m-a convins că un interviu cu un om al Puterii, indiferent că aceasta ar fi de Dreapta sau de Stînga, e o tragică pierdere de timp. O dată cocoțați în fotoliile de demnitari, politicienii se schimbă radical față de presă. Cînd mîncau pîinea neagră a Opoziției veneau la un interviu la orice oră din zi și din noapte. După interviu nu mai știau cum să-ți mulțumească pentru că i-ai chemat, deoarece nu-i cheamă nimeni. Pe parcursul interviului erau ei înșiși. Nu se prefăceau că sînt mai deștepți decît – vorba aia – îi făcuse mă-sa, se exprimau în deplină libertate, nu duceau mîna la gură după ce ziceau ceva mai îndrăzneț. Ajunși la putere se fandosesc, se alintă, se fudulesc cînd îi inviți la un interviu. Firește cînd îi inviți ca jurnalist independent. Fiecare Putere postdecembristă și-a avut presa din anticameră, cea care și-a luat misiunea de a trage, pe post de ordonanță, cizmele Stăpînului la intrarea în casă pentru a le văcsui cu limba. Actuala Putere își are televiziunile ei de anticameră. Miniștrii Guvernului Cîțu preferă să meargă la aceste televiziuni, unde îi așteaptă în hol mogulii frîngîndu-și mîinile a umilință, și în studio moderatorii unșuroși, pregătiți să le facă un masaj tailandez în direct. Dați huța de dimineața pînă seara pe la televiziuni, site-uri, radiouri și ziare cu jurnaliști pe post de băieși, se înțelege că miniștrii lui Cîțu evită interviurile la televiziuni care i-ar putea pune în fața unor întrebări incomode.

Chiar și atunci cînd acceptă, dialogurile cu ei sînt catastrofale. Și nu pentru că ei, urmîndu-l pe Cîțu, ar înghiți cuvintele fără să le mestece, ci pentru că se refugiază imediat în adevăruri de-a gata. Pe vremea cînd făceam o emisiune de interviuri împreună cu Robert Turcescu, exasperați de luarea invitaților pe drumurile bătătorite a adevărurilor de-a gata, ca acul unui patefon, rămas într-un șanț al plăcii, ne-am gîndit să aducem în emisiune o talangă. Scuturînd-o, i-am fi atras atenția invitatului că vorbește deja ca și cum ar dormi.

Singurul demnitar al noii Puteri invitat pînă acum de mine la un interviu a fost Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației. Intervențiile sale publice mi-au dezvăluit un tehnocrat care a fost invitat să fie ministru și nu un politician care a zgrepțănat pe la ușile partidului ca să fie numit ministru. Sorin Cîmpeanu e de meserie profesor universitar. Am remarcat nu fără plăcută surprindere c-a ajuns profesor universitar urcînd toate treptele carierei universitare, de la preparator începînd. România e plină de profesori universitari ajunși în această ipostază direct de pe băncile liceului, fără Bacalaureat uneori, trecuți însă deja prin funcțiile de decani și șefi de catedră. Conștient că mare lucru nu pierde dacă nu mai e demnitar, Sorin Cîmpeanu e unul dintre cei mai liberi miniștri ai Guvernului Cîțu. Și conștiința acestei libertăți face intervențiile sale publice interesante, deoarece sînt scutite de bla-bla-ul politruc. Era normal ca în cadrul interviului, abordarea relației dintre ministerul Educației și ministerul Sănătății în privința ordinelor comune care reglementează situația școlară în Pandemie să devină un moment interesant prin sinceritatea manifestată de Sorin Cîmpeanu. Se știe – dar nu s-a insistat prea mult public asupra faptului – că restricțiile dictate de pandemie dintr-un domeniu, administrat de un anumit minister, sunt rezultatul unor discuții între ministerul respectiv, să spunem al Educației sau al Culturii, și ministerul Sănătății.

Despre cum se desfășoară în practică această relație l-am întrebat pe Sorin Cîmpeanu cînd a venit vorba de ordinul comun prin care s-a revenit la școala în forma fizică. Domnia sa mi-a dezvăluit:

„Nici eu nu sînt medic, nici ministrul Sănătății. Pentru acest ordin comun să știți că s-a negociat trei zile și două nopți, echipele, pe care le-am condus, și am stat și eu pînă la 6 dimineața. În echipă sînt secretari de stat, consilieri, cei care au atribuții să se ocupe de acest lucru. Am fost în aceeași încăpere 5-6 oameni de la Ministerul Educației, 5-6 oameni de la Ministerul Sănătății și am stat pînă la 6 dimineața ca să ajungem la un numitor comun”.

Ce se poate înțelege de aici?
Că, așa cum era de așteptat, Ministerul Sănătății, sub influența specialiștilor mai mult sau mai puțin așa-ziși, dorește anumite restricții într-un anumit domeniu. Pentru ca aceste restricții să se aplice trebuie o înțelegere cu ministerul care administrează domeniul respectiv. Restricțiile, în final, sînt rezultatul unor negocieri angajate cu ministerul Sănătății de ministerul care administrează un domeniu. Deși ministerul Sănătății împărtășește varianta unor restricții dure, ministerul care administrează domeniul poate să se opună și, în cadrul negocierilor, să obțină o îndulcire a măsurilor astfel încît viața în domeniul respectiv să se desfășoare cît de cît. Tot acest adevăr e valabil pentru relația dintre Ministerul Educației și Ministerul Sănătății. Așa cum s-a văzut pînă acum, Ministerul Educației, sub conducerea lui Sorin Cîmpeanu, a obținut multe succese în bătălia pașnică dusă împotriva tendinței celor de la Sănătate de a impune cît mai multe restricții.

Firește adevărul este aici la mijloc. Numai viața poate să răspundă la întrebarea Care dintre cele două ministere are dreptate? Cel al Sănătății, care impune restricții cît mai dure, și celălalt, al Educației care e tentat să lupte împotriva acestor restricții. Nu are importanță cui dă viața dreptate, pînă la urmă. De fapt este și greu să aflăm cui dă viața dreptate pînă la urmă. Mărirea sau micșorarea pericolului de Pandemie depinde și de cifrele pe care le prezintă autoritățile, și mai ales de o întreagă atmosferă în opinia publică făcută de media. Sigur e însă că aceste ordine comune privind restricțiile dau seamă de interesul ministrului respectiv pentru propriul său domeniu.

Dacă luăm, de exemplu, Ministerul Culturii, vom observa că acesta practic nu există în această confruntare. Tot ce a dorit Ministerul Sănătății în materie de restricții a fost asumat în mod automat de Ministerul Culturii, în defavoarea artiștilor. Desigur nici artiștii nu prea s-au ostenit. Rămîne un mare mister cum de acești mari actori, mari regizori, mari critici de teatru, care au drept permanență a tuturor ieșirilor în presă zicerea că nu pot trăi fără contactul cu publicul, că respectă publicul, că trăiesc temperatura unei săli, nu bombănesc nici măcar pe ascuns în fața acestor restricții. O explicație e faptul că teatrele sînt finanțate de stat. Actorii stau acasă pe cuptor și banii le vin indiferent că merg sau nu serviciu. Contactul cu publicul, spectacolul, trăirile de pe scenă țin mai degrabă de Memoriile publicate în timpul vieții.

Dar, dincolo de aceste lucruri, Ministerul Culturii nu există în această bătălie. Nu există nici Ministerul Sporturilor și Tineretului. Nu există nici cel care răspunde de HoReCa. În schimb, Ministerul Educației există. Sorin Cîmpeanu s-a bătut pentru fiecare îmblînzire a interdicțiilor, a obținut multe lucruri luptîndu-se cu Ministerul Sănătății pentru interesele școlii.

Acesta este un exemplu de ceea ce se cheamă ministru. Să ne reamintim că Sorin Cîmpeanu a fost contestat de presa SRI-istă și SPP-istă pe motiv că ar fi traseist. De parcă a conduce un minister depinde de, să zicem, trăirile politice ale unui ministru. Klaus Iohannis l-a impus și iată, după părerea mea, a făcut bine. Sorin Cîmpeanu este un exemplu de ce înseamnă să te bați pentru ministerul tău, ce înseamnă să te bați pentru bugetul ministerului, ce înseamnă să te bați în raport cu alte ministere, ce înseamnă să te bați chiar în cadrul partidului.

El poate asta, pentru că n-are drept profesie de bază politica.
Și cum nu depinde de politică își poate permite să fie bun politician.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Pentru că n-are drept profesie de bază Politica, Sorin Cîmpeanu își poate permite să fie un bun politician”

  • Comentariu de maimuta. Atat!

  • Domnul ministru Câmpeanu negociază sănătatea și chiar viața românilor. In actuala situație pandemica singura soluție este învățământul exclusiv on- line până la toamnă când o mare parte a populației va fi imunizata. După cum s-a demonstrat în școli din motive obiective dar și subiective nu se pot aplica masurile anti-covid, mai ales după renunțarea la învățământul hibrid, fapt pentru care devin focare de infecție și se închid.Daca nu ascultam de specialiști vom avea iar peste 10000 de cazuri/zi cu decesele aferente.Nimic nu este mai important decât sănătatea.

  • nu profesia defineste un politician, ci caracterul.

  • Asa e in Romania….

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog