Pentru Klaus Iohannis singura problemă a României de azi e „creșterea alarmantă a antisemitismului”!

Deși România e Republică semiprezidențială, totuși președintele României are de 30 de ani în rîndul opiniei publice imaginea de Conducător. Și dacă România ar fi fost republică parlamentară, în care președintele, ales de Parlament, își rezumă activitatea la momente stricte de protocol, românii tot ar fi identificat în locatarul vremelnic din Palatul Cotroceni un Conducător. La această nevoie de a găsi între ștabii de la un moment dat pe ștabul ștabilor, pe seama căruia să se pună cîrmuirea țării, și-au spus cuvîntul nevoia moldo-valahă de Tătuc (de la Cuza pînă la Ceaușescu țara a fost condusă de Tătuci), dar și credința în Omul providențial. În cel care le știe pe toate și mai ales știe cum să iasă Poporul din încurcătură. Printre alte note atribuite de români Celui de la Cotroceni se numără și cunoașterea în profunzime a realităților de la un moment dat. Președintele e Stăpînul Serviciilor Secrete. La Președinte ajung informații despre realitățile românești și dinspre cancelariile Marilor Puteri, presupuse a avea pe teritoriul nostru național rețele de agenți. Președintele are la dispoziție o armată de consilieri. La buna informare a Președintelui contribuie și membrii Guvernului, în frunte cu premierul, cînd e vorba, ca în actuala legislatură, de Guvernul Meu.

Cunoașterea realităților de către Președinte se bazează – e de la sine înțeles – pe instrumentele științei moderne. Ștatistici, sondaje de opinie, bilanțuri. Aceste instrumente, aflate doar în posesia președintelui, îi dau un avantaj enorm față de cetățenii României, chiar și față de cei care sînt politicieni, jurnaliști, demnitari:
Cel de a trece dincolo de aparențe, în adîncuri, acolo unde se întrezăresc evoluții, fenomene, unele chiar în fază incipientă, dar pe cale de a răzbi la suprafață în tulburări sociale.

Misiunea președintelui e de a le sesiza și de a lua măsuri înainte ca ele să înflorească în dezastre.
În paralel cu luarea de măsuri, președintele are misiunea istorică de a semnala Poporului evoluțiile, fenomenele, problemele, pericolele care scapă cetățeanului de rînd, orbit de aparențe. Semnalarea problemelor ține de regulile democrației. Conducătorul poate rezolva problemele numai și numai dacă își ia Poporul drept colaborator.

Semnalarea realităților profunde de la un moment dat se face în cazul președintelui prin intervenții publice: conferințe de presă, mesaje, interviuri, comunicate, mai nou, postări pe Facebook. Cei deja șapte ani de mandat i-au obișnuit pe români cu eternul refuz al lui Klaus Iohannis de a acorda interviuri. Interviul rămîne în lumea de azi principalul mijloc de comunicare publică al politicianului. Dacă ne gîndim că interviul dă șansa explicării amănunțite a unor decizii, interviul se dovedește un instrument obligatoriu pentru politicianul de azi. Klaus Iohannis e cred singurul politician din Europa care refuză interviul. Pînă și șefii de stat autoritari – ca Putin, Erdogan – folosesc pe larg dialogul cu poporul prin intermediul interviului.

În absența interviurilor, viziunea lui Klaus Iohannis asupra realităților românești de la un moment dat se desprinde din comunicate, conferințe de presă (aranjate ca întrebări), mesaje postate pe site-ul administrației prezidențiale. Luînd seama la ultima conferință de presă – cea de la popasul turistic Comana – toți comentatorii au remarcat din discursul prezidențial absența îngrijorărilor.

Fie și la o simplă privire România din ultimul timp se confruntă cu mari probleme.
Războiul civil din PNL afectează grav guvernul.
Nici un angajament electoral al Coaliției de Guvernare n-a fost îndeplinit, deși au trecut deja 7 luni de la investirea Guvernului.
De resetarea României de care vorbea Klaus Iohannis înaintea alegerilor parlamentare ca pregătită să aibă loc după ce el va deține și Parlamentul Meu nici vorbă.
România a trimis la Bruxelles un PNRR aiuristic. Așa s-a făcut că deși înfățișați de Klaus Iohannis ca vitali pentru România, banii de la Bruxelles întîrzie. Și nu din cauza Bruxelles-ului, ci a noastră.

În aceste condiții, te-ai aștepta ca președintele să transmită țării mesaje de nemulțumire, de îngrijorare, de neliniște chiar. În ultima vreme președintele transmite românilor mesaje hiperoptimiste. Și nu numai prin declarații la conferințe de presă, dar și prin preocupări. Klaus Iohannis se dă cu barca, merge cu bicicleta la serviciu, plantează puieți. Impresia de vacanță eternă într-o Românie transformată în stațiune de lux e indiscutabilă. Prin tot ceea ce face și spune președintele vrea să ne convingă că România de azi e cea mai bună dintre lumile posibile.

Pornind de la divorțul dintre realitatea cotidiană și viziunea idilică, de propagandă ieftină, a lui Klaus Iohannis, unii comentatori au invocat închiderea lui Klaus Iohannis de către cei din jur într-un glob căptușit pe dinăuntru cu oglinzi.

Așa s-ar părea dacă ne-am referi doar la ultima conferință de presă.
Înaintea acestei conferințe de presă, mai precis pe 2 august 2021, Klaus Iohannis a transmis un Mesaj cu ocazia Ceremoniei dedicate Zilei Europene de Comemorare a Holocaustului Romilor. Mesajul, despre care am mai scris, sună astfel:

„În contextul recent creat de pandemia de COVID-19, observăm din nou o creștere alarmantă a rasismului, a antisemitismului și a discursurilor motivate de ură care vizează romii, în special în mediul online. Datoria noastră, ca lideri politici, este de a combate aceste evoluții, de a condamna public fără ezitare orice afirmație care incită la ură. De asemenea, trebuie să ne continuăm eforturile pentru a dezvolta instrumente adecvate, care să ne permită să ne protejăm societățile împotriva acestor amenințări.”

Din cîte se vede, președintele semnalează națiunii un pericol iminent, trage semnale de alarmă și anunță măsuri pentru contracararea pericolului.
Nu e vorba de pericolele întruchipate de efectele Războiului civil din PNL.
Nu e vorba de pericolul reprezentat de eșecul vaccinării.
Nu e vorba nici de valul 4 prin care au trecut deja multe țări europene, și de valul 5 pentru care se pregătește tot continentul.
Nu e vorba de efectele trimiterii la Bruxelles a unui PNRR prost întocmit.
Nu e vorba de certurile din Coaliție.
Nu e vorba de creșterea alarmantă a datoriei externe.
E vorba de creșterea alarmantă a rasismului și antisemitismului și a discursurilor antiromi.
E singura realitate care-l îngrijorează pe președinte. Spun asta, deoarece pericolul întruchipat de creșterea antisemitismului și rasismului e o permanență a mai tuturor intervențiilor publice ale președintelui din ultima vreme.

În intervențiile publice ale președintelui, singura problemă a României de azi, pe care el ne anunță c-o va rezolva, e „creșterea alarmantă a antisemitismului”.
Nu mai există altă problemă care să-l îngrijoreze pe Klaus Iohannis.

După cum spuneam, președintele are la dispoziție instrumente de cunoaștere a realității în profunzime.
Nouă, ca simpli cetățeni, nu ni se pare a exista aceste pericole.
Dacă ele există – și au fost observate de Klaus Iohannis cu instrumentele de specialitate – n-ar fi cazul să aducă și dovezi?
Nu de alta, dar aserțiunile privind creșterea antisemitismului și rasismului, venite nu de la un jurnalist, ci de la chiar șeful Statului, riscă să ofere lumii o imagine cumplită, cea a unei țări membre UE lovite de rasism și antisemitism.