Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Petrolul. Noroc sau blestem?

Revoluționarii libieni au asaltat clădirea parlamentului din Tobruk. Imaginile postate online de către martori ne prezentau coloane groase de fum, în timp ce demonstranții ardeau cauciucuri în exteriorul Parlamentului. În alte orașe libiene au avut loc mitinguri și proteste împotriva întreruperilor continue de energie electrică, a creșterii prețurilor și a blocajului politic, un banal exemplu de educație civică, când regimul nu funcționează, pur și simplu îl schimbi. În capitala Tripoli, unde domină o administrație rivală populației civile nemulțumite, revoluționarii au cerut organizarea de alegeri.

Cererea revoluționarilor a fost susținută și de șeful guvernului interimar de uniune, Abdul Hamid Dbeibah, care a declarat că toate instituțiile țării trebuie să fie schimbate cât mai repede. Stephanie Williams, emisarul Națiunilor Unite pentru Libia, a declarat pentru BBC că violențele sunt inacceptabile, dar le-a descris ca fiind un apel pentru clasa politică de a lăsa deoparte diferendele și de a organiza alegerile pe care le dorește poporul libian. Tulburările au loc la o zi după ce discuțiile de la Geneva, sub egida Națiunilor Unite, menite să deschidă calea pentru un scrutin s-au încheiat cu puține progrese. Libia se află în haos încă de la revolta din anul 2011, mișcare susținută de către NATO, care l-a înlăturat pe colonelul Muammar Gaddafi, conducătorul de lungă durată. Țara, bogată în petrol, punct de plecare cheie pentru miile de migranți care călătoresc spre Europa, a avut cândva unul dintre cele mai ridicate standarde de viață din Africa, cu asistență medicală și educație gratuite, dar, deoarece sistemul nu a jucat după cum cânta „fluierul magic” străin, acesta a fost aruncat la coșul de gunoi al istoriei. Stabilitatea și prosperitatea acestui stat au fost pur și simplu distruse, iar acum, când populația civilă „nu mai poate de bine și de democrație”, la Tripoli au loc lupte frecvente între forțele rivale. De folos a fost o știre puțin în anticipație, care momentan nu ia partea cuiva în mod decisiv, marca: https://www.bbc.com/news/world-africa-62018882.

Cea mai mare parte a țării se află în deșertul Sahara, iar cea mai mare parte a populației este concentrată de-a lungul coastei și în interiorul statului, adică acolo unde se află Tripoli (Ṭarābulus), capitala de facto, și Benghazi (Banghāzī), un alt oraș important. Libia cuprinde trei regiuni istorice: Tripolitania în nord-vest, Cirenaica în est și Fezzan în sud-vest. Autoritățile otomane le-au recunoscut drept provincii separate. Sub dominația italiană, acestea au fost unificate pentru a forma o singură colonie, care a făcut loc Libiei independente. În mare parte din istoria timpurie a Libiei, atât Tripolitania, cât și Cirenaica au fost mai strâns legate de teritoriile învecinate decât una de cealaltă.

Înainte de descoperirea petrolului, la sfârșitul anilor 1950, Libia era considerată săracă în resurse naturale și foarte limitată de mediul său deșertic. Țara era aproape în întregime dependentă de ajutorul extern și de importuri pentru menținerea economiei sale, o situație pe care aparent o redescoperim și acum, în prezent. Descoperirea petrolului a schimbat dramatic această situație. Guvernul a exercitat mult timp un control puternic asupra economiei și a încercat să dezvolte agricultura și industria cu ajutorul bogăției provenite din veniturile sale uriașe din petrol. De asemenea, a înființat un stat asistențial, care asigură asistență medicală și educație la costuri minime pentru populație. În fond, cel puțin teoretic, liderul Libiei, Muammar al-Qaddafi a îmbrățișat o ideologie politică naționalistă și patriotică, înrădăcinată în egalitarismul socio-economic al tuturor cetățenilor și democrația directă. Subliniez din nou, pentru „prieteni”, cel puțin teoretic. Deoarece, în mod practic, șefii serviciilor de informații au fost privilegiați. Ce noutate, oare în restul statelor cum este?


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „Petrolul. Noroc sau blestem?”

  • Gruparile astea rivale sunt de fapt smecheria occidentala prin care se urmareste acapararea resurselor.

  • Libienii ,ca si romanii in 1989,s-au bucurat ca au scapat de Ghaddafi.Probabil se plictisisera de faptul ca regimul le dadea gratuit case,utilitati,carburanti ,asistenta medicala,bani de studii in strainatate in general de nivelul de trai mult mai ridicat decat al Vestului.Fiecare pasare pe limba ei piere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *