Piața Transilvania Sibiu, sâmbătă, dinainte de Florii

Un domn, ceva mai tânăr decât mine, cu o mască regulamentară, îmi face cu ochiul când m-am așezat la o coadă scurtă să iau morcovi. El venise imediat după mine și s-a așezat în urma mea, făcându-mi ireverențios cu ochiul când ne-am surprins, unul pe altul, cu privirile. Și el, culmea, tot morcovi voia. Cu deosebirea, credea el, importantă, că se cunoștea cu vânzătoarea, cu care a intrat în discuție, cerând morcovi, așa ca între amici. ‘Prietena’ era pregătită să îl servească, ignorându-mă, ca și cum eu nu eram acolo, sau mai puteam să aștept, deși spusesem și eu vânzătoarei că doresc morcovi, de cum m-am așezat la rând. Dar eu nu venisem cu povești, ca între prieteni. Prietenii first?! În mintea domnului cu mască și ochii vicleni, faptul că mi-a făcut mitocănește cu ochiul, justifica săritul peste rând, o lipsă de respect arătată femeii. Doar i-am făcut cu ochiul. Ce mai vrea? De acum să tacă. Interesant, cum unii cred că acest gest poate cumpăra complicitatea, supunerea, îngăduința și tăcerea ‘sexului slab’. Mitocănia cu aere de seducție, ca o formă de putere, pe plaiurile mioritice?!

Mă adresez pe un ton discret, dar ferm, politicos, de Anglia, vânzătoarei care ardea de nerăbdare să răsplătească lingușelile sau jocul bărbatului: „Dar nu mă serviți mai întâi pe mine, că sunt înainte la rând?” „O, da, așa e”, răspunde vânzătoarea, lăsându-și baltă prietenul. Bărbatul cu mască, pițigăiat, pe ton de piață, să fie auzit de restul lumii, își arată ofuscarea. Nu se aștepta la o asemenea reacție din partea mea? „Serviți-o pe doamna! Doamna, săraca, a crezut ca îi iau înainte la morcovi!” Face niște piruete, uitându-se într-o parte, spre o altă tarabă, unde probabil era un cumpărător amic de-al lui, observând scena. Părea că cere sprijin acelei persoane sau că ‘mă pârăște’ amicului, așa ca la școală. Uite ce face ‘doamna săraca’. Și aplecându-se iritat înainte, cu fața spre mine, să mi se uite în ochi: „În loc să fiți bună, acum înainte de Florii!” Eu îi răspund liniștit, englezește: „Fiți dumneavoastră bun”. Dialogul s-a încheiat cam pe acolo.

‘Smerenia’ greșit înțeleasă, sau moftul celui prins cu cioara vopsită ca porumbel: doamna săraca, ea să fie bună. I-am făcut cu ochiul.
Oare pe cel bun sau pe cel puternic, care făcea vindecări și minuni, l-au întâmpinat mulțimile cu flori și crenguțe înmugurite la intrarea în Ierusalim? Pentru ca la numai câteva zile, Iisus să devină pentru ei, săracul Împărat al Iudeilor, bun de răstignit pe cruce.