Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Pitu Guli sau Pitu Vlahul, un erou al fraților noștri Armâni

Născut într-o familie săracă din Kruševo, (Crușova este un oraș din Republica Macedonia, reședința comunei cu același nume. Acesta este orașul situat la cea mai mare altitudine din Macedonia – 1350 m.d.m. Crușova este unicul oraș din lume unde limba oficială este limba aromână), Pitu Guli a dat dovadă de o fire independentă și rebelă încă de la începutul vieții.

La vârsta de 17 ani și-a părăsit casa din Macedonia în căutarea bogăției în capitala Bulgariei, Sofia. În 1885, s-a întors în Macedonia, făcând parte dintr-o echipă de rebeli din mișcarea revoluționară orientată împotriva Imperiului Otoman, condusă de către Adam Kalmikov. A fost capturat și exilat în estul Anatoliei pentru o perioadă de opt ani, dintre care șapte ani au fost petrecuți în închisoarea din Trabzon, un oraș din nord-estul Turciei, situat pe coasta Mării Negre. Este capitala provinciei Trabzon. În trecut era cunoscut sub numele de Trebizonda. În anul 1895, s-a întors din nou la Kruševo și a devenit membru al IMRO (Organizația Revoluționară Macedoneană Internă). Din acest moment, s-a angajat pe deplin în favoarea independenței Macedoniei față de dominația turcă. În 1902, a călătorit din nou în Bulgaria. La întoarcerea în Macedonia, a fost rănit la graniță și a fost nevoit să se fugă înapoi în Bulgaria. În martie 1903, a început să comande o echipă revoluționară, trecând granița bulgaro-otomană în direcția Kruševo. Din aprilie până în august 1903, și-a antrenat și pregătit trupele pentru viitoarea revoltă din Ilinden. A murit la Kruševo. Dragi cititori, niște lucruri interesante reprezintă și faptul că Pitu Guli este tatăl lui Tashko Gulev (Shula Guli), care a murit în 1918 ca soldat al Diviziei a 11-a de infanterie macedoneană bulgară și al revoluționarului de la IMRO, Nikola Gulev (Lakia Guli), unul dintre cei mai apropiați oameni de Todor Alexandrov, ucis de poliția sârbă în anul 1924. Pitu Guli este, de asemenea, tatăl lui Steryo Gulev (Sterya Guli), care a făcut parte din unitățile militare formate de autoritățile bulgare în Vardar Macedonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a lupta împotriva partizanilor comuniști. Se pare că s-a împușcat după retragerea bulgarilor din Macedonia, în 1944, la sosirea partizanilor lui Tito în Kruševo, în disperarea a ceea ce el vedea ca o a doua perioadă de dominație sârbă în Macedonia. Pitu Guli este un erou național în Republica Macedonia și în Bulgaria, fiind amintit drept cel care a luptat eroic la Mečkin Kamen (Stânca Ursului), lângă Kruševo, unde a fost ucis în timpul Revoltei de la Ilinden, în apărarea Republicii Macedonene Kruševo. O brigadă de partizani macedoneni a fost numită după el. Eroul este, de asemenea, celebrat în cântece și poezii populare din întreaga regiune a Macedoniei, fiind menționat în imnul național al Republicii Macedonia.

IMRO a fost fondată în anul 1893 în Thessalonic și printre primii săi lideri s-au numărat Damyan Gruev, Gotsé Delchev și Yane Sandanski, oameni care aveau o identitate regională macedoneană și o identitate națională bulgară. Scopul lor era de a obține autonomia unei mari părți din regiunea geografică a Macedoniei de la conducătorii turci otomani. În 1903, după ce a obținut un sprijin substanțial în rândul populațiilor slave creștine din Macedonia, IMRO a organizat revolta din Ilinden, o rebeliune semnificativă, dar nereușită, care a fost rapid reprimată de autoritățile otomane. Ulterior, IMRO s-a divizat în două facțiuni distincte: o aripă de stânga, pro-macedoneană, cu sediul în Macedonia, care a continuat să pledeze pentru o Macedonie independentă, și o aripă de dreapta, pro-bulgară (denumită aripa suprematistă sau vrhovistă), cu sediul la Sofia, care a încercat să anexeze Macedonia la Bulgaria și a promovat interesele politice și militare bulgare în general. În următoarele câteva decenii, aripa de dreapta s-a angajat într-o campanie de teroare și asasinate împotriva oponenților săi. În timpul Războaielor Balcanice din 1912-1913 (când regiunea Macedonia a fost împărțită între Serbia, Grecia și Bulgaria) și al Primului Război Mondial, care a urmat, utilizarea tot mai nediscriminatorie a terorii de către IMRO i-a îndepărtat atât pe susținătorii săi macedoneni, cât și pe cei bulgari. Aripa de dreapta, pro-bulgară a IMRO, condusă de Todor Aleksandrov, l-a asasinat pe prim-ministrul Bulgariei, Aleksandŭr Stamboliyski, în 1923. În anul următor, Aleksandrov însuși a fost asasinat, moment în care Alexander Protogerov a preluat controlul organizației, pentru ca apoi să fie înlocuit de Ivan Mihailov. Mihailoviștii, așa cum erau cunoscuți, au continuat să se identifice îndeaproape cu Bulgaria și să susțină iredentismul bulgar. Aveau legături strânse cu organizațiile diasporei, dintre care cea mai importantă a fost Organizația Politică Macedoneană din Statele Unite și Canada. Când un nou guvern bulgar a venit la putere, în 1934, a scos IMRO în afara legii și i-a arestat sau expulzat pe liderii săi. Aripa de stânga, pro-macedoneană a IMRO, care s-a reunit în 1925 sub numele de IMRO (Unită), a continuat să promoveze cauza naționalismului macedonean și înființarea unui stat macedonean independent. Deși a obținut la început un anumit sprijin din partea partidelor comuniste din Balcani, a fost ulterior persecutată de autoritățile iugoslave pe motiv că susținătorii săi erau separatiști macedoneni sau naționaliști bulgari și, prin urmare, reprezentau o amenințare la adresa unității statului iugoslav. În 1937, IMRO (Unirea) a fost desființat. Mai târziu, în 1944, unii dintre liderii săi au participat la înființarea Macedoniei ca stat federal al țării care avea să devină Republica Populară Federală (și mai târziu Republica Socialistă Federală) Iugoslavia. La începutul secolului XXI, moștenirea istorică a IMRO încă mai poate fi resimțită. În 1996, a fost înființat un partid politic bulgar cu numele IMRO-Mișcarea Națională Bulgară, iar în 1990, cu un an înainte ca Republica Macedonia (în prezent Republica Macedonia de Nord) să-și declare independența față de Iugoslavia, a fost înființat un partid politic macedonean cu numele IMRO-Partidul Democrat pentru Unitatea Națională Macedoneană.

Spre finalul materialului meu, doresc să vă aduc la cunoștință, dragi cititori, existența unui loc din lume denumit Moscopole. Astăzi, este un mic sat din sud-estul Albaniei. Însă, în secolul al XVII-lea era un mare oraș din Balcani și cel mai mare centru cultural și comercial al aromânilor, aici apărând prima tipografie din Balcani. Orașul a fost distrus în întregime, în anul 1788, de către trupele albaneze aflate sub comanda lui Ali Pașa.

„Demoralizați inamicul din interior prin: surpriză, teroare, sabotaj, asasinat. Acesta este războiul viitorului. Macedonia unită ori moartea”. (1903) – Deviza entității cunoscute sub numele de: Mișcarea Naționalistă Macedoneană – Μακεδονικο Εθνικιστικο Κινημα. Foto: prelucrată de mine, sursă inițială: peoplepill.com. Pitu Guli este cel călare.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog