Planul Ludovic Orban de „miluire” a unor instituții de presă din România pe motiv de COVID-19 este inspirat dintr-o inițiativă la care a participat liderul Democrat american, Nancy Pelosi

Pe 8 aprilie 2020, Grupul Free Press a sponsorizat în Boston (SUA) un eveniment amplu, cu 2500 de invitați, care s-a concentrat, printre altele, pe necesitatea finanțării de la bugetul public a instituțiilor media afectate de criza Coronavirus: conferința a reunit un număr de congresmani americani conduși de Nancy Pelosi (liderul Camerei Reprezentanților a SUA, cameră inferioară a Congresului), precum și o pleiadă de jurnaliști „neo-liberali”, care trudesc zilnic, din tastatură, la promovarea unei agende globaliste. Grupul Free Press este dat local de presa alternativă ca fiind un finanțat „de lux” al fundațiilor Soros, dar și un partener de ONG-uri aflate la extrema stângă americană, cum este Partidul Revoluționar Comunist.

Fără a se afla propriu-zis la putere

…împreună cu al său Partid Democrat, Nancy Pelosi prelua cu ocazia conferinței din Boston, o bizară poziție de „salvator al presei”, sprijinită eventual prin controversatul gest al unor organizații media de a cere bani publici Opoziției (Partidul Democrat), ignorând Puterea (Partidul Republican). Astfel, „onorabila” Nancy Pelosi sosea la o conferință pentru a „studia” într-un mediu „elevat”, jurnalistic, posibilitatea finanțării mass-media de la bugetul comun, știind eventual că nu putea trece nicio cheltuială de amploare fără acordul celeilalte Camere a Congresului american, Senatul- dominată de Republicanii președintelui Donald Trump. A fost vorba atunci de o „figurație”? Evident că nu: jurnaliștii prezenți, mulți dintre ei afiliați entităților finanțate prin „rețeaua Soros”, încercau practic să-și facă intrarea spre fondurile publice accesând ce aveau „la îndemână”, adică „relațiile” cu Nancy Pelosi și Partidul Democrat, și evitând un Donald Trump care declarase „jurnalismul Fake News” (promovat de unii dintre ei) un „inamic public” al Americii.

Desigur, demersul Grupului Free Press nu era neapărat

… un semn că potentul donator al Partidului Democrat, Soros, ajunsese la fundul sacului: fundațiile „filantropului” din New York dovediseră din plin, încă din perioada mandatelor lui Barack Obama la Casa Albă, că pot „lucra” la fel de bine cu banii Guvernului american ca și cu cele proprii. De această dată, grupul de „activiști” Free Press și alte entități media care au participat la conferința din Boston, solicitau lui Pelosi să ia în considerare sprijinirea de la buget a jurnalismului invocând o criză: criza ”economică accelerată COVID-19”. Iar contactarea lui Pelosi arăta că virusul Corona nu intrase în calculele de rutină pentru „finanțările pe proiecte” (din 2019 pentru 2020) ale marilor ONG-uri globaliste pentru presa-satelit.

Nancy Pelosi, un politician controlat

… uneori de o „auto-apreciere sporită” (a prezentat presei, într-un autentic stil de „mania grandorii”, o colecție de pixuri de aur cu care ar fi urmat să semneze revocarea din funcție a președintelui SUA, Donald Trump – sic!) a ignorat, cu această ocazie, prezumția că implicarea sa ar fi putut afecta conceptul de imparțialitate a presei: după anul 2000, conexiunile financiare ale mass-media americane cu diferiți politicieni și donatori globaliști au condus vădit la alterarea independenței editoriale, iar „câinele de pază” al societății practic s-a transformat (pentru cazul unor redacții celebre din SUA, cum este și cel al canalului CNN, „partener” Antena 3) într-un pudel de rasă- tuns, periat, hrănit corect și obișnuit să latre doar la anumite „segmente” din societate.

În România, ideea a fost prinsă

… din zbor: spre deosebire de Nancy Pelosi, guvernul Ludovic Orban se află la putere, sprijinit de o Coaliție PSD-PNL ținută strâns unită prin influența președintelui Klaus Iohannis, și are acces la robinetele de finanțare, inclusiv la fondurile structurale obținute prin UE și necheltuite în anul precedent. La numai două săptămâni de la evenimentul din Boston- Statele Unite, începea la București- România (din 20 aprilie a.c.) un șir de video-conferințe la care au participat reprezentanți ai industriei mass-media și care trebuia să-l ajute pe premierul Ludovic Orban să afle „poziția” presei într-un subiect plăcut urechilor: plata de către guvern a unei campanii de informare despre COVID-19, reflectată în audiovizual și presa scrisă. Era, desigur, o frecție la un picior de lemn, într-o țară cu un picior în groapă: dar astfel de opinii nu aveau ce căuta în țara unde totul este minunat, România.

Spre deosebire de Statele Unite, în România

…s-a dus Guvernul la Presă ca să ofere bani, iar prin acest demers, Guvernul Meu nr. 4 Klaus Iohannis (guvern care nu depășește în amploare o conducere de Triaj CFR din Bărăgan și care face pe timp de Pandemie Corona, exact ceea ce interzice poporului prin lege) oferea 200 milioane lei pentru susținerea unor informări „corecte” despre pandemia Coronavirus în presa centrală și locală.

Fondurile asigurate pentru această „miluire” colectivă a Presei (care are caracteristicile unei șpăgi în toată regula) fuseseră identificate, pompieristic, la Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, ANCOM- un „dulău de serviciu” al sinistrului cenzor Grupul de Comunicare al Guvernului în sensul că a fost instituția care a blocat abuziv accesul către mai multe website-uri independente, invocând promovarea „știrile false” Coronavirus.

cristoiublog.ro a dezvăluit anterior

… în aprilie 2020 că, în realitate, aceste cheltuieli „de presă” vor fi echilibrate prin fondurile oferite României de Comisia Europeană, în cadrul programului Coronavirus Response Investment Initiative (C.R.I.I.): țara condusă de roboțelul „multilateralist” Klaus Iohannis și numită România, primea prin Comisie o asistență financiară în valoare de cca 3.079 miliarde euro. Era un câștig, desigur, dar și o rușine la nivel diplomatic, dacă se făcea o comparație cu Ungaria- țară care primea o sumă aproape dublă (5.603 mld. euro), la o populație de două ori mai mică (aproape 10 milioane locuitori) față de România.

Altfel spus, pe bani europeni

… guvernul de mediocrități Ludovic Orban își făcea rost de lăudători chiar dacă Raluca Turcan și Ludovic Orban susțineau, ridicol, la acel moment, că „independența jurnaliștilor și a organizațiilor media” nu vor fi afectate de plata știrilor: garantau, adică, pe „independența presei”, doi politicieni, dintre care unul, Turcan, devenise celebru ca autor al celebrei butade „Te culci sănătos și te trezești, Doamne ferește, mort!”. Despre „Somnul presei naște dictaturi”(Anonim, sec. XXI) încă nu s-a auzit nimic la Palatul Victoria.

În acest context, probabil cea mai bună definire

… a „poziției” presei ca răspuns la oferta lui Orban, fusese cea oferită de un reprezentant al trâmbiței Diviziei Hotnews, care opina adânc că „orice ban e binevenit”, respectiv că „problema e să nu fie încăierare pe bani (între instituțiile media – n.n.)”. Atmosfera de iarmaroc evocată de o astfel de declarație, reamintea eventual tradiționala chemare a pensionarilor care stăteau odinioară la cozi de alimente în vremea președinției lui Nicolae Ceaușescu și răcneau din când în când spre vânzătoare: „Dați câte două, s-ajungă și-n spate!”.

Ideea „miluirii” presei de pe Dâmbovița cu ocazia Coronavirus

… are în sine, o viclenie fanariotă: se dau bani unor redacții mass-media cărora li se cere să relateze „corect” despre un domeniu cu informații încă incerte, unde chiar și lumea științifică este încă împărțită. Vor angaja Guvernul României și „bugetații” de la Antena 3, DIGI TV, Pro TV sau B1 TV niște savanți Coronavirus care să le dea „bun de tipar” pe articolele de informare? Este o întrebare imposibilă fiindcă specialiștii în Noul Coronavirus sunt puțini și sunt ocupați, în general, cu cercetarea în statele bogate. În plus, angajând o înțelegere care îi așează în aceeași barcă, Ludovic Orban și directorii din mass-media mioritică au pus principiul imparțialității relatărilor de presă dar și prestigiul presei, ca Putere a statului, sub un risc enorm.

Dacă în ecuație ar intra

… și partea „jalnică” a acestui demers (Guvern este unul de amatori- care nu respectă reguli simple pe Coronavirus, impuse chiar de el populației, dar care plătește presa pentru o „relatare corectă” pe Coronavirus), apare destul de evident că planul în sine a fost clocit oriunde altundeva, mai puțin în sediul Guvernului. Eventual, el a fost pus la punct în catacombele palatului Cotroceni și transferat direct spre Palatul Victoria: a fost ceva „alert” și de nerefuzat pentru Ludovic Orban, mai ales că se apropie și alegerile.

Grupul FreePress finanțat prin Soros cere Democraților ”legislație” pentru finanțarea de la bugetul public al presei

Ludovic Orban o serenadă pentru Presă în Era COVID-19

Orban explicând lui Iohannis că ”libertatea de expresie” se referă și la expresia feței Cu cât arăți mai mut cu atât apari mai filozof

Pixurile de aur cu care Pelosi a semnat cererea de revocare a lui Trump și cu care ar semna și finanțarea presei favorabile de la Buget