Poemul lui Dan Deșliu, Lazăr de la Rusca, în desene de broșură pentru mase

„Punctul culminant al literaturii despre continua ascuţire a luptei de clasă rămîne însă poemul Lazăr de la Rusca, de Dan Deşliu, publicat în Scînteia din 6 august 1949 cu următorul motto:

„În memoria lui Lazăr Cernescu, ţăran sărac, şi a tovarăşilor săi căzuţi în lupta împotriva duşmanilor clasei muncitoare şi a ţărănimii muncitoare, în lupta pentru socialism, pentru înflorirea patriei“.

Cum îi stă bine unei capodopere a momentului, poemul ia calea tipăririi în ediţii succesive.
Lazăr de la Rusca e transcrierea literară a unui caz real, pentru care s-au documentat, în vederea unor texte tipărite ulterior, doi scriitori fruntaşi: Dan Deşliu şi Petru Dumitriu (autorul reportajului Lazăr Cernescu – ţăran sărac, Scînteia, 25 iunie 1949 şi al povestirii Vînătoare de lupi):
Asasinarea țăranului Lazăr Cernescu de către cei din Munți.
Prinși, responsabilii vor fi condamnați la moarte prin sentința din 25 iunie 1949 de către Tribunalul Timișoara.

Intrată în legendă la scurt timp după apariţie (în Contemporanul din 12 august 1949, Mihai Beniuc va publica în pagina întîi o scrisoare deschisă autorului), inclusă în toate bilanţurile consacrate noii literaturi, devenită obiect de studiu prin manuale, balada Lazăr de la Rusca de Dan Deşliu nu e o simplă versificare a unui caz real, înfăţişat pe larg de întreaga presă. Dacă punem între paranteze faptul din viaţă, poezia ni se înfăţişează ca un text tipic dedicat acţiunii violente a duşmanului de clasă, stăpînit de ură. Plecînd de la un amănunt real – Lazăr Cernescu e cîntăreţ cu lăuta şi propagandist, – Dan Deşliu dă eroului puterea unui simbol mai larg decît cel al activistului de partid. În literatura consacrată luptei de clasă, victimele uneltirilor, inclusiv ale celor criminale, conduc sau participă la îndeplinirea unui fapt anume într-un loc anume:
De la introducerea agriculturii mecanizate pînă la înfiinţarea unui GAC.

Lazăr de la Rusca cîntă şi vorbeşte despre vremurile noi, pentru a-i convinge pe ţărani de superioritatea noului regim. Pentru a sublinia caracterul mişelesc al duşmanului de clasă, autorul ţine să arate că acesta ucide un cîntăreţ şi un om al Cuvîntului, un personaj ce-ar putea să pară mai puţin important în construirea viieţii noi. Insistînd pe notele de propagandist, Dan Deşliu întreprinde o pledoarie subtilă pentru importanţa propagandistului şi, prin asta a scriitorului, identificat cu propagandistul în construirea vieţii noi.”

Una dintre variantele editoriale, apărută la ESPLA în 1951, tiraj 10000 de exemplare, se remarcă prin ilustrațiile didactice.

(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar)