Politicianul român este o combinație de fanariot răscolit de cel mai găunos și păgubos provincialism și slugărnicie

A trecut și rândul acesta de alegeri și judecînd retrospectiv tabloul mă felicit că, din nou, am ales să zic pas. Din principiu boicotez alegerile de ani buni, nu vreau să contribui cu votul meu la jocurile politice, operative sau financiare ale unor sau altora, nu votez pentru că nu vreau, și consider că niciunul dintre candidați sau partide nu merită legitimarea mea, și oricum nu au nevoie de ea, ei își iau funcțiile, puterea, foile de parcurs și listele cu indicații de peste hotare (poate ați uitat celebra listă a lui Barroso, eu nu am uitat-o, pentru că acela a fost momentul cel mai elocvent pentru formația de iobag a politicianului român născut cu suflet și vocație de fanariot).

Politicianul român este o combinație de fanariot răscolit de cel mai găunos și păgubos provincialism și slugărnicie față de înaltele porți de ieri și de astăzi. El, asemeni domnilor fanarioți din timpurile când umbra semilunii otomane domnea și peste aceste meleaguri, iarăși ia firmanul de domnie din afara țării.

Deosebirea de fanarioți este că politicanul român este și total lipsit de carismă, nici măcar parfumul romantic al Constantinopolului de secol XVIII nu îl are. De asta eu nu merg la vot, firmanele lor de domnie, mersul provinciei (sau coloniei, dacă vă place mai mult termenul) sunt decise prin îngăduința și voia înaltelor porți, deci votul meu nu le e oricum de niciun folos.

La rândul acesta de alegeri am fost chiar mai hotărât să nu particip. Oameni din toate mediile cu care am discutat mi-au spus, cu resemnare, că sunt convinși că se pregătește un nou lockdown, o nouă stare de urgență după alegeri. Îi anunț pe această cale pe șomerii de meserie, precum Ludovic Orban, ajunși prin hachițele istoriei bărbați de stat, că oamenii nu mai acceptă restricții, carantină generalizată, lockdown-uri lipsuri, austeritate indusă și sacrificarea economiei, afacerilor. Gata, oamenii s-au săturat! Și să vă mai spun ceva, stimați neofanarioți: Voi, pentru că nu intrați în contact cu oamenii, pentru că nu trăiți printre ei, pentru că nu vorbiți cu ei, pentru că nu știți ce înseamnă, fie să plătești din propria firmă, cu propria muncă, un salariu sau cum e să încasezi și să trăiești lună de lună dintr-un salariu, nu aveți pulsul și simțul societății, nu cunoașteți starea de spirit reală a societății, nu le cunoașteți oamenilor doleanțele, nu cunoașteți mersul real al economiei de la firul ierbii, nu cunoașteți nevoile și problemele oamenilor. Să vă spun ceva, există o diferență fundamentală față de luna martie, acum oamenii sunt, la propriu, îngroziți de ideea unei noi stări de urgență, în timp ce în martie societatea, sau mă rog o parte a ei, cerea cu insistență intrarea în starea de urgență fără să știe, de fapt, în mod real cu ce se mănâncă intrarea sub domnia (ca să nu zic dictatura) infamelor ordonanțe militare și a declarației pe propria răspundere.

De data asta, lucrurile s-au schimbat, oricât de puternică ar fi propaganda, oricâți bani ați băga în presa miluită, oricâte breaking news-uri roșii și galben aprins colorate ați băga pe ecrane, există în oameni ceva ce se numește instinct. Oamenii, din mai până acum, au trăit cu virusul, au mers la mare și la munte cu virusul, au mers la petreceri, mall-uri terase, pub-uri, păcănele, oamenii au trăit cu mii de cazuri pe zi, și cine știe cât de multe altele existente, dar netestate și au văzut că nu a venit sfârșitul lumii atât de trâmbițată la televiziunile miluite.

Oamenii mai intuitivi, mai analitici, mai buni observatori ai fenomenului social și cu instincte sociale și spirit critic mai ascuțit și-au pus întrebări despre discrepanța dintre măsurile represive, sufocante economic și social și gravitatea pericolului reprezentat de coronavirus. Chiar și cei care s-au lăsat convinși, în primăvară, să accepte, sub imperiul fricii generalizate, restricțiile acelea inimaginabile pentru o societate democratică, acum poate deși nu și-au pus probleme, precum distrugerea modelului social și economic actual din cauza crizei și măsurilor luate, totuși chiar și ei au sesizat că munții de cadavre nu au apărut pe marginea drumului și că imaginile cu oameni căzuți pe capete din picioare ca în Wuhan nu au devenit realitate.

Dragi corifei ai puterii, ca să mă păstrez în registrul epocii fanariote, cu respect vă spun, nu puteți face dintr-o „simplă tuse ușoară”, ca să îl citez pe iubitul cârmaci, ciuma lui Caragea.