Ritualul meu de dimineață constă în a lăsa vreun copil la școală și apoi, la muncă, sau serviciu, sau job. Cum unul dintre ei a intrat deja în vacanță, pentru că e în an terminal, l-am lăsat doar pe cel care e în clasa a XI-a. Pe drumul de la liceul lui, la muncă, mi-am retrăit puțin perioada aceea frumoasă a adolescenței, lipsită de griji, plină de râsete și voie bună, perioada în care noi nu aveam Google și căutam orice informație în mormane de cărți, când așteptam să nu ne pună părinții lacătul la discul de la telefon, doar pentru că trebuia să învățăm și nu să vorbim. Ce vremuri!
Și cum, în urmă cu vreo două săptămâni, am lucrat la un proiect de management cultural, am găsit o statistică interesantă, raportată la vârste. Noi, generația cu vârsta cuprinsă între 45-49 de ani, avem cea mai mare pondere în populația României, de 9%.
Suntem generația care am traversat perioade de tranziție, de examene, de admiteri cu 20 pe un loc, generația poate cea mai flexibilă, cea mai adaptabilă la nou. Am învățat enorm, ne-am urcat din mers în trenul rapid și galopant al dezvoltării, am consolidat continuu bazele unui învățământ, care, din punctul meu de vedere, ne-a scos oameni. Când ieșeai pe poarta liceului aveai cunoștințe solide, atât teoretice, cât și practice. Noi nu am fost generația „pepsiglas”, ci doar o generație avidă de a ne autoeduca, de a fi proprii noștri instructori într-o piață a muncii aflată într-un proces permanent de schimbare.
Însă, paradoxul este că tocmai noi, această generație, suntem defavorizați la angajare, suntem prea tineri să ne pensionăm și prea bătrâni pentru a fi o opțiune de luat în calcul de către angajatori.
Ne tremură glasul și gleznele când depunem un CV de angajare, pentru că suntem în competiție cu cei tineri, dotați cu acele competențe pe care noi ne-am străduit să ne pliem și să le învățăm agățându-ne de un job ca de un colac de salvare.
La cât de pregătiți suntem, la cât de mult ne-am instruit fără laptop și social media, cred că ar trebui să fim mai puțin discriminați, mai mult băgați în seamă de către angajatori și mai apreciați. Iar când vorbesc despre pregătire, nu mă refer doar la cei cu studii universitare, ci, mai cu seamă, la cei din producție. Ei au calificarea necesară, au experiență vastă în câmpul muncii, au la bază școli profesionale care i-au pregătit cu seriozitate, au responsabilitatea de care cei tineri fug, au capacitatea relaționării și a mentoratului pentru generațiile mai tinere.
Suntem cu adevărat o generație matură, o generație care a reușit să se reinventeze permanent, să aibă puterea flexibilității și, mai ales, cea a responsabilității.
Nu fac apologia acestei vârste, însă când te confrunți cu stereotipuri și etichete, te doare să știi că poți, să poți demonstra că poți, dar să nu găsești înțelegere pentru a arăta ce poți.
Și uite așa, cufundată în gândurile experiențelor frumoase, oferite de școlile prin care am trecut, am privit trecătorii și pe cei aflați în trafic și nu am reușit să văd nici măcar un chip senin sau cu zâmbet pe față, ci doar oameni îngândurați, încrâncenați, tineri cu ochii ațintiți în telefoane și rupți de realitate, oameni și copii de mână, cuprinși și frământați de tristețe. Și m-am gândit la timpurile noastre, a generației aproape inutilă, când găseai un zâmbet la fiecare colț de stradă și un chip senin în străinii de lângă noi.
Prea tineri pentru a ne pensiona,prea batrani pentru a ne cara 👿 din Romania,asa trebuie pusa problema.Desi eu astept sa treaca 👿 Covid ca sa ma car 👿 in sfarsit din tara asta. ➡
Tara asta s o ia Putin(Cred ca dupa ce si termina Biden mandatu si vin Republicanii din nou cu un bou gen Trump,poate un bou si mai mare ca Trump ca americanii pot”Yes, they could”,incepe Rusul Marsul cel Lung spre vest)asa ca fanclub Putin(tot mai numerosi) o sa fie multumiti(vine idolul lor cu alai,parada militara avioane tancuri si soldatei vanjosi rusnaci cu instrumente tari pentru fete mari prin turneu european ) Eu sper sa fiu demult plecat 👿 de pe aici cat mai spre apus cu putinta(Nu sunt fanul parazilor militare a le lui Putin si nici nu sunt fanul rusoaicelor,dupa care le curg balele la trei sferturi din barbatii occidentali,nu stiu de ce, dar in fine). 😈 😈 😈
Astept invazia lui Putin si Armata Rosie dupa Covid pe la Europica,in timp ce Amerlocii o sa se dea in barci cu copaile n Pacific fugarindu se reciproc cu Chinezoii pe marele Ocean lasand Europa n plata alui de SUS 🙄 🙄 🙄 .
Incercand sa inteleg mecanismul prin care te poti angaja la un job in Romania am ajuns in pragul bolii psihice,noroc ca a venit Covid 19,si au luat o altii razna mai tare ca mine,in schimb eu am inceput sa ma mai linistesc,(m am si resemnat in ceea ce priveste chestiunea modului in care te poti angaja in Romania,si am inteles ca”Raspunsul Prieteni,E Vanare de Vant,Raspunsul E Vanare de Vant” Vorba cantecului). 🙄 🙄 🙄 Asa ca eu contemplu sfarsitul de criza Covid 19 in liniste,si in timp ce patronii se tavalesc in criza Covid si Guvernului i se rupe cariciul eu imi iau floricelele de porumb si ma uit ca si la un film(M am si vaccinat asa ca ma doare in carici de Covid). 😆 😆 😆
M am vaccinat,nu pentru ca eu as crede in vaccinuri,da cica mai nou vaccinu i noul pasaport,asa ca voiam si eu un pasaport,sa ma pot cara 👿 la un moment dat si de aia imi facui si eu vaccinu. 🙄 🙄 🙄
Angajarile in Romania se fac in doua moduri(cel putin din experienta proprie),ori trebuie sa ai minim 5 ani experienta pentru ca un angajator sa stea de vorba cu tine,dar cum ajungi sa ti faci acea experienta nu intereseaza pe nimeni,tu trebuie sa o ai ,ca altfel nu sta angajatorul cu tine de vorba,cum iti faci acea experienta,tu stii,sau exista optiunea (daca nu ai experienta minima de 5 ani,sau te angajezi la stat,desi e valabila si la privat,faza asta),te angajezi cu „recomandare”,adica cu eterna si sfanta pila,sau telefonul „coios” prin care cineva „smecher ” te recomanda la angajator(merge si la privat nu doar la stat).Mai merge la privat si faza in care se aduc angajatii unii pe altii,adica patronul are 3-4-5 oameni de incredere,si aia isi aduc rude ,cunostiinte, prieteni,aia,oamenii de incredere ai patronului garantand in fata patronului pentru oamenii pe care i aduc,si firma devine un mic familion(asa functioneaza majoritatea firmelor din tara noastra de doi bani).Oricum cum se fac angajarile in Romania sunt cel mai absurd,complicat,greoi si de neinteles lucru.Criteriile de angajare in Romania sunt un lucru pe care o minte sanatoasa la cap nu l poate intelege niciodata,nici macar angajatorii insisi nu inteleg ce anume trebuie sa angajeje.Numai Bunul Dumnezeu,Tatuca Sfant ,daca se chinuie un pic poate intelege cum dracu te poti angaja in Romania.Insa cea mai sigura metoda ramane „Recomandarea”,Pila ,sau sistemul PCR(Pile,Cunostiinte si Relatii),cu asta mergi la sigur.In rest nu exista nimic mai absurd si ceva mai de neinteles pe lumea asta decat criteriile de angajare in Romania(Absurdistan).
Asta i si motivul pentru care vre o 5 milioane de compatrioti au luat calea strainatatii,devenind stranieri,pur si simplu angajarea in Romania e un lucru atat de absurd,de greoi,de aiuristic(daca nu i pe baza de PCR sau Pile Cunostiinte Relatii e un proces atat de laborios si de absurd si de neinteles incat nu ti ajunge o viata de om ca sa il intelegi) incat oamenii si au luat campii pe meleaguri straine.E mai usor sa ti iei campii decat sa te angajezi in Romania. 🙄 🙄 🙄