Preferații Sistemului: Roboțeii de tablă

Jelanii. Stelian Popescu descrie în Amintiri campania dusă de el pentru construirea Casei studenților, și în prezent Casă a studenților. Sub regimul de dictatură carlistă, Casa a fost închisă. Despre ce s-a întîmplat după venirea Legionarilor la putere, Stelian Popescu are doar jelanii:

„După 6 septembrie 1940, regimul legionar venind la putere, s-a instalat în Casa studenţească construită de mine şi «Universul», sediul tuturor societăţilor studenţeşti legionare şi s-a deschis şi restaurantul pentru studenţi, adică se ajunsese scopul urmărit de mine.

S-a inaugurat cu tot fastul necesar această instalare în prezenţa miniştrilor, dar mie nu mi s-a făcut onoarea de a fi invitat, deşi dăruisem și suma de 1.000.000 pentru hrana studenţilor săraci refugiaţi din provinciile pierdute. Aşa se răsplătesc uneori faptele bune în lumea de astăzi. Nu m-am ăşteptat însă la această răsplată tocmai de la studenţi.”

Nu e prima și ultima tînguire, mai ales în privința Legionarilor.

*

Cruciada. Din romanul Extremul Occident al lui Petru Dumitriu rețin pasajul despre Cruciada Sistemului capitalism de a pune în locul marilor oameni de afaceri, proprietari și manageri de companii uriașe, personalități ale Lumii, roboței anonimi, pioni pe tabla de șah a altora, tipi fără dimensiuni, pentru a putea fi manipulați. Pun semn la această pagină pentru a scrie mai tîrziu despre asemănarea cu Campania din România de azi, prin care Sistemul, condus de sergenții majori mesianici, vrea să înlocuiască tot ce e personalitate, tip cu testicule, tip care nu se lasă mutat pe tabla intereselor după cum visează epoleții, cu inși fără însușiri, cu roboței de tablă, cu piese de lemn lesne de mutat dintr-un loc într-altul.

*

Tribut plătit. Am început Publicistica lui Arghezi din volumul 1941- 1947. Remarc mai întîi tributul plătit în 1941 propagandei antibolșevice, fapt deloc măgulitor pentru un Poet, care ar trebui să refuze corul, înregimentarea. După trei articole care lasă să se vadă c-au fost scrise în 1941, publicistul rămîne în afara actualității, preocupat de picoacele din curtea de la Mărțișor, despre care e sigur că poate să scrie fără a avea dureri de cap.

*

Cine l-a asasinat pe Gorki? Monsieur X din cartea Les grands mensonges de l’histoire, J’ai lu, 2013, nu e un alt autor, ci chiar Patrick Pesnot, realizator al emisiunii Rendez-vous avec Monsieur X de pe France Inter. Răsfoiesc o altă carte de a sa, luată din Belgia: Les grandes mistifications de L’Histoire, Hugo Doc, 2014. Îmi cad privirile pe articolul Gorki – la double mystification.

Amuzant, nu-i așa?
La moartea lui Gorki a circulat zvonul că marele scriitor, tot mai incomod pentru Stalin, a fost asasinat. Stalin se grăbește să facă gesturi menite a contracara zvonul. La puțin timp după moartea lui Gorki, cînd Iagoda e pus la frigare, fostul șef al KGB e acuzat chiar de Stalin de a-l fi asasinat pe Gorki. Deși el înșuși un Maestru al obținerii mărturisirilor prin tortură – sau poate tocmai de aceea – Iagoda recunoaște la Proces că l-a asasinat pe Gorki. În anii Dezghețului, propaganda hrușciovistă a pus la îndoială Procesele de la Moscova. Astfel, s-a pus la îndoială teza asasinării lui Gorki. Numai că astfel, Stalin a fost reabilitat. Pe conștiința lui nu mai apăsa și asasinarea unui scriitor de talia lui Gorki.