Pregătiri pentru stagiunea de toamnă-iarnă a statului-spectacol: nunți, divorțuri etc…

Să nu îmi mai spună cineva că, aici și acum, sintagma ,,statul-spectacol’’ nu mai este de actualitate fiindcă am serioase motive să nu îl cred! Dimpotrivă, există certe semnale că sunt în toi pregătirile pentru apropiata stagiune de toamnă-iarnă, inclusiv repertoriul, regizorii și vedetele sale. Săptămâna care tocmai s-a încheiat a avut ca eveniment de referință un veritabil spectacol de sunet și lumină, nunta liderului AUR, George Simion. Spectacol în toată regula  la care au participat, în direct sau cu ajutorul canalelor de televiziune, un impresionant număr de locuitori ai scumpei noastre patrii și pe care opinia publică l-a comentat în fel și chip. Începând de la înflăcărata, nețărmurita admirație și susținere și terminând cu etichetări drastice din care nu putea lipsi calificativul ,,populism’’. Au fost, după cum de-acum bine știm, și câteva chestii care au dat un plus de emoție, de farmec și de culoare acestui festival (termenul nu îmi aparține, dar l-am preluat fiindcă îl consider foarte nimerit), inclusiv un avertisment că ar urma să explodeze o bombă. Avertisment care, bineînțeles, nu a fost decât o alarmă falsă. Apoteoza festivităților fiind marcată de momentul în care, într-o deplină unitate de gând și de faptă participanții i-au adresat lui George Simion fierbintea rugăminte de a candida la viitoarele alegeri pentru funcția supremă a statului de drept. Rugăminte căreia, cel vizat, i-a răspuns cu emoție și cu multă bucurie.

Dar, în buna logică a statului- spectacol, odată căzută cortina, au început și foarte probabil că vor urma să vină dezamăgirile și criticile de rigoare. Prima fiind aceea că liderul AUR nu va putea să își onoreze promisiunea de a dona bănetul cu care s-a ales din darurile de la nuntă  pentru achiziționarea unui spital mobil. Și asta pentru că, în economia de piață, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu aceea din târg. Cea de la nuntă vreau să spun, unde, în ciuda  așteptărilor, cutiile pentru donații nu s-au umplut cu vârf și îndesat, iar după plata tuturor serviciilor și taxelor, tânăra familie rămâne  cam cu 50.000 – 100. 000 de euro. În consecință, data scadentă achiziționării spitalului a fost amânată, urmând, probabil, să fie reactivată cu ocazia viitoarelor alegeri anticipate sau la termenul prevăzut în calendarul electoral. Motive suficiente pentru a fi total de acord cu declarația publică a lui George Simion: ,,Nunta mea este un act politic’’.

În aceeași bună logică a statului spectacol se înscrie și un alt act politic, de data aceasta un divorț. Mă refer la ruptura la vârful APR, ai cărei protagoniști sunt Liviu Dragnea și Codrin Ștefănescu. Alt eveniment care, de bună seamă, va ține măcar afișul stagiunii de toamnă a statului-spectacol. Afirmație deloc hazardată dacă ținem cont de ceea ce dau din casă cei doi nedespărțiți politico- ideologici de până mai ieri. Subiect foarte fierbinte pe care mă abțin să îl comentez, nu, însă, fără a  menționa că, și de data asta, se adeverește zicala că fiecare dintre cei doi polemiști are oarece dreptate în ceea se spune, de rău, despre celălalt.

Am greși, însă, foarte mult dacă am crede că aici se opresc surprizele apropiatei stagiuni de toamnă-iarnă ediția 2022-2023. Dimpotrivă, dacă citim mai atent ipotezele și scenariile avansate de oameni pricepuți în materie ajungem la concluzia că marile surprize- mai mult sau mai puțin agreabile pentru unii și alții- abia acum urmează. Că, foarte probabil, unele instituții din mecanismele statului- spectacol, precum și echipele de scenariștii, de regizori și de vedete ale recitalurilor ar dori să ne facă pe noi să le ignorăm, asta este altă veste-poveste. Fiindcă, inevitabil, ele, surprizele, există și nu vor întârzia să apară. Sau, Doamne ferește, să  explodeze. Mă gândesc la prețul gazelor și al energiei electrice, pe care, la toamnă și la iarnă, nu știu câți dintre locuitorii orașelor și satelor scumpei noastre patrii vor plutea să îl plătească fără să fie obligați să taie din lista de cumpărături alte articole trebuitoare unui trai decent. Iar dacă tot am adus vorba despre renunțări, adică despre restricții, iată că ajungem și la cele pe care le preconizează lideri ai Uniunii Europene și ale unor state-fanion ale sale. State în care cele 19 grade în casă, apa cu țârâita- la propriu nu la figurat!- sunt pe cale să devină un fapt curent. Cât despre gândacii pe care niscai gastronomi  comunitari ni-i recomandă pentru meniul zilei nu prea văd ce aș mai avea de comentat. Preferând mă opresc la unul dintre principiile fundamentale statuate de către Brillat Savarin în faimoasa lui ,,Physiologie du gout’’:,,Spune-mi ce mănânci, ca să îți spun cine ești’’.

Sincer să fiu, îmi este greu să  cred  că lista surprizelor pe care le-am putea avea în apropiata stagiune a statului-spectacol se va epuiza aici. Așa că este perfect îndreptățit să ne întrebăm și care va fi reacția publicului spectator, față de asemenea puneri în scenă. Cea mai frecventă reacție fiind, desigur, ieșirea în stradă. Vreau să spun protestul oamenilor responsabili, cu capul pe umeri, și nu scălămbăiala #rezistenților, care nu are nimic în comun cu atitudinea responsabilă a cetățeanului care știe care îi sunt drepturile și îndatoririle și poate aprecia  cine, de ce și cum încalcă regula jocului.

Iată de ce aș încheia aceste notații cu o presupunerea care sunt convins că nu este hazardată, și anume că, după stagiunea toamnă-iarnă 2022-2023, pe scenele statului- spectacol ar putea să apară niște nu foarte plăcute surprize  După cum la fel de posibil ar și să dispară anumite personaje care, deocamdată, mai țin afișul zilei. Iar, când avansez această ipoteză plec de la învățămintele ultimelor trei decenii care au demonstrat că multe vedete promovate cu tam-tam cam prin jumătatea  a doua a ciclului electoral și date ca sigure câștigătoare ale viitoarelor alegeri au capotat la scor și apoi au dispărut în negura uitării. Eșec a cărui principală cauză nu este abilitatea campaniei contracandidaților, ci faptul că respectivii s-au auto-îmbătat cu scorurile de etapă și și-au dat, mult prea repede, arama pe față. De unde și crunta dezamăgire care le-a atras retragerea încrederii electoratului.

Așa că, mare atenție domnilor scenariști, regizori și vedete, s-ar putea ca unele premiere-bombă ale viitoarei stagiuni toamnă-iarnă 2202-2203, la care lucrați de zor, să se soldeze cu niște lamentabile căderi. Și teamă îmi este că, la bilanțul acestei stagiuni, veți ajunge la amarul avertisment al neuitatului mei prieten, baladistul George Țărnea: ,,Cade chinorozul măștii când te razi’’.