Reprezentanții a 14 facțiuni palestiniene, inclusiv Fatah și Hamas, au semnat „Declarația de la Beijing”, document prin care se angajează să pună capăt disputelor interne și să consolideze unitatea palestiniană
Presa interbelică acorda atenție dezbaterii problemelor. Azi nici vorbă de așa ceva
Primele cinci cotidiane din preajma celui de-al doilea război mondial sînt prezentate de A.P. Samson în „Memoriile unui gazetar”, editura Cartea Românească, 1979, ca decisiv preocupate de dezbaterea problemelor:
„Dacă ne referim la structura ziarelor – independent de poziţia lor politică – observăm că ele au continuat, în genere, o tradiţie relativ veche în presa română. Prima importanţă s-a acordat articolului, adică dezbaterii problemelor. Chiar în condiţiile modernizării presei prin înmulţirea paginilor consacrate ştirilor şi reportajului, cele mai multe ziare îşi concentrau eforturile asupra «paginii întîia», construită în întregime din articole, note, comentarii, carnete şi foiletoane politice şi culturale. Cinci mari ziare româneşti păstrau această structură, ceea ce reprezenta în raport cu presa numită de «informaţie» un procent mai mare decît îl puteam găsi în presa franceză sau engleză”.
Autorul a fost ziarist la „Adevărul” interbelic. Aserţiunile sale sînt trase din observarea nemijlocită. Dar şi noi, care n-am trăit epoca respectivă, ajungem la aceeaşi concluzie parcurgînd colecţiile din biblioteci. Marile gazete româneşti puneau pe primul loc – locul de cinste – calitatea scrisului. De aceea, „Adevărul”, „Curentul”, „Dimineaţa”, „Universul”, „Lupta”, pot fi citite azi cu o plăcere egală cu cea de la vremea apariţiei cotidiene, ba chiar, am putea spune, cu o plăcere mult mai mare, dat fiind că trecere timpului a sporit valoarea textului, aplecîndu-se la plumbul literelor legităţile vinului din struguri. Au această şansă ziarele noastre de azi? Mă îndoiesc. Şi cînd spun asta, mă bazez pe o experienţă. Am citit „Porunca vremii”, publicaţie plesnind de atîtea dezvăluiri, ca un tun care bubuie zi şi noapte fără să răguşească. Sincer să fiu, după primele articole, am dat deoparte colecţia. Nu mă interesa nimic, din cazurile de corupţie demascate prin litere de o şchioapă şi pamflete vitriolante. Presa de azi excelează în asemenea campanii de denunţare a corupţiei. Dosarele, anchetele n-au însă nici o unghie de generalitate morală sau de impresie literară. Ca şi în cazul ziarului condus de Nichifor Crainic, bibliotecile aşează în depozite, pentru viitorime, maculatura pur şi simplu.
Cineva ar putea invoca tirajul. Ei bine, marile publicaţii interbelice aveau tiraje care-ţi dau de gîndit. „Dimineaţa” – 100.000 de exemplare, „Adevărul” – 40.000 de exemplare. După ce vinde „Adevărul” lui Aristide Blank, Constantin Mille scoate „Lupta”. Concluzia unanimă a contemporanilor: n-a fost un succes din punct de vedere al tirajului. Ştiţi ce înseamnă un insucces în anii interbelici? „Lupta” avea un tiraj de 15.000 de exemplare zilnic.
România interbelică beneficia de un potenţial mai mic de cititori decît România de acum. Contau numărul mai mic de locuitori, ca şi numărul mai mic de oameni cu şcoală. 100.000 tiraj zilnic ar corespunde azi unui tiraj de 500.000 de exemplare. Această cifră era atinsă cu ziare ce abordau întîietate textului.
Comentarii
„Aserţiunile sale sînt trase din observarea nemijlocită.”
-maestru e avocat,
maestru e avocat!
Politicienii slugi si propaganda ne cer sa siferim de foame si de frig pentru un razboi care nu ne priveste. Pasul urmator ni se va cere sa fim si noi carne de tun, iar romanii se vor conforma.
Ce treabaavem noi cu acest razboi? ZERO! 2 tari ostile Romaniei se bat! 2 tari semi dictaturi, conduse de oligarhi. Nu exista democratie in Ucraina, doar propaganda pentru prosti! Coruptie, partide de opozitie inchise, presa inchisa, jurnalisti independenti asasinati, etc
Cum s-a comportat Ucraina cu Romania de-a lungul timpului? Nu ne-a fost prietena, din contra! Insula Serpilor, canalul Bastroe, comunitatea romaneasca fara drepturi etc Mai mult pe langa cele 4 judete pe care ni le-au luat mai au pretentii si asupra Moldovei.
Dar propaganda ne va spune ca daca vrei sa fie pace sau esti neutru, esti putinist. Atata ii duce capul!
Foarte bun articol!
Aparitia internetului face posibila o comunicare mai facila. Mai mult, cititorii pot sa si spuna si ei parerea. S a depasit astfel faza – puterea de monopol pe care o practicau de fapt patronii de jurnale. Averile pe care le faceau, invartind de fapt informatia, cum era aia etajul si jantajul?
Asa ca jurnalistii de astazi nu vor mai fi tentati de aceste fatalitati cotidiene. Vor fi si ei oameni obisnuiti, fara atatea pretentii snoabe (maestre si etc).Isi vor asuma si ei responsabilitati in cetate, asa cum fac si ceilalti, ingineri, profesori, functionari, etc.
Întrebarea care rămâne este “Cat îmi dai ca sa public sau cat îmi dai ca sa nu public?”
Ce repere de referință or rămâne urmașilor din epoca internetului și a jurnalismului online? Nimic probabil. Suntem contemporani ai unei lumi fast food care produce efemeride destinate unui consum superficial ca tot ce ne înconjoară. De la clădiri până la obiecte și literatura „best seller” totul e conceput sa dispară în flacără momentului pentru a face loc altor edificii de nisip. Nu cred c-a existat vreo modernitate in istorie cu mai mare dispreț pentru trăinicie.
‘Nu cred c-a existat vreo modernitate in istorie cu mai mare dispreț pentru trăinicie.’
–
🙂
in cel mai adanc ungher al lui Yang e chiar Inima lui Yin,
prin urmare chiar in lumea inundata cu efemeride devine ceva de bun- simt sa cauti vesnicia, trainicia :), ca ce gasesti e chiar Inima ei…
@Online
Da…sunt cititor de presa scrisa si online de multi ani…sa zicem 35 ani…nici in Comunism…nu am vazut atata…nu e cenzura…dau cu fumigene…deturnarea atentiei…copil fiind…imi cumpara Tata…”modelism”…”autoturism”…”magazin istoric”…Tata avea o colectie de reviste „lumea” anii ’60-’70 parca…Tataie citea in fiecare seara „scanteia”…acum…nu vreau sa comentez…gaseai multe in ele…in afara de propaganda…istorie adevarata…acum Online…e suficient sa te uiti doar pe statisticile „brat” de tiraje…scris…simbolic si online/www…
Totusi oamenii au avut suficient timp si destule surse de informatii Reale sa inteleaga.
Toate Bune!!!
vali
🙂
‘Totusi oamenii au avut suficient timp si destule surse de informatii Reale sa inteleaga’
–
sa inteleaga cu inima, sa inteleaga cu mintea…singurica singurea 🙂
–
acum…e cam asa
ce vezi aia esti, ce esti aia vezi,
Minte,
Inima
–
asta e Vremea Maestrilor,
Destepti,
Inteligenti,
dupa cum au ochii…
–
la limita Realitatea Mintii tinde sa semene leit Realitatii Inimii,
tocmai daia diferenta o face Mintea, Inima
–
Raiul pe Pamant tinde sa fie leit Raiului din Cer, chit ca el e fix Iadul ( vazut din Cer )
–
atunci cind Infinit tinde catre Zero,
cind Nemuirea tinde sa fie Vesnicie,
cint Timpurile tind sa fie Anotimpurile,
Mintea tinde sa cloneze Inima.
in momentul ala, care e…colea!, numai cu Inima vei deslusi Adevarul,
si Inima dovedindu te, ca ce vezi aia esti, ce esti aia vezi,
te Judeci singur, infricosator 🙂
–
pentru a ‘dezbate problemele’, pentru a diseca realitatea, e nevoie de focusare la nivel cuantic:)), adica de toaaata cizelarea pe care toaaate civilizatiile au raruit o ‘ochiului omului’, de cind e omul pacilea, de cind misuna civilizatii pe planeta asta 🙂
–
oamenii…au mai intrat in armonie :))) de a lungul Anotimpurilor, asa ca un tiraj de o suta de mii, in vremurile presei de calitate, corespunde unui numar cu muuult mai mic, astazi,
insa…presa de calitate se manifesta si pe vremea altor civilizatii, asa ca mai inainte ca presa interbelica sa aiba tiraje de 100 000, a existat o alta presa, anterioara, …pe undeva, cindva,
care avea tiraje de …sute de mii :))) ( …filozofoc vorbind :)) )
Imi place cum le spui mata , nene Online . Din pacate , cred ca foarte putina lume vede cum e sa urmezi niste principii , legi , emotii si sentimente la niste ” legi universale ” , care se duc acolo unde trebuie de cand e lumea . A noastra , a lor, a tuturor ( ziceam de viata ) .