Prietenia Chino-Israeliană, banii nu au principii

În ciuda faptului că Beijingul se prezintă drept un susținător al Palestinei, China și Israelul au construit o relație economică strânsă. În martie 2017, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a descris relația bilaterală a țării sale cu o superputere ca fiind una de fericire nupțială. La acea vreme, fostul președinte american Donald Trump ocupa Casa Albă. Statele Unite se aflau la câteva luni distanță de recunoașterea oficială a Ierusalimului drept capitală a Israelului, criticile la adresa construcției ilegale de colonii în Cisiordania aproape dispăruseră, iar Washingtonul ducea o politică agresivă împotriva Iranului, rivalul de moarte al Israelului. „Cred că aceasta este o căsătorie făcută în rai”, a fost citat Netanyahu spunând la acea vreme. Dar el nu vorbea despre Washington și, fără îndoială, despre una dintre cele mai pro-israeliene administrații americane din istorie. El vorbea despre China. În ultimele două decenii, China și Israelul au construit o relație strânsă, bazată pe investiții și legături economice. În acest fel, au reușit să privească dincolo de diferențele și prioritățile regionale serioase.

SUA este cel mai puternic și mai ferm susținător al Israelului, iar China este cel mai mare rival al Washingtonului. Beijingul are, de asemenea, legături cu Iranul și se prezintă ca un susținător fervent al Palestinei, cu care Israelul este implicat într-un conflict care durează de zeci de ani. Dar recompensele de a închide ochii la diferențele geopolitice s-au dovedit a fi frumoase. Valoarea schimburilor comerciale dintre cele două țări a crescut de la aproximativ 1 miliard de dolari la începutul secolului, la puțin peste 11,2 miliarde de dolari în anul 2019. În prezent, China este al doilea cel mai mare partener comercial al Israelului, după SUA. Aceste interese reciproce, spun experții, ajută la explicarea motivului pentru care Israelul a trecut cu vederea sprijinul vocal al Chinei pentru Palestina și de ce liderii de la Beijing sunt prudenți în a merge dincolo de retorică atunci când abordează utilizarea disproporționată a forței de către Israel împotriva palestinienilor, inclusiv recentul bombardament de 11 zile din Gaza, care a ucis cel puțin 254 de persoane, inclusiv 66 de copii. Israelul, la fel ca multe alte țări, este dornic să aibă acces la piața masivă a Chinei și să beneficieze de înclinația Beijingului de a investi sume mari de bani în proiecte de infrastructură grandioase. Între timp, China vede Israelul ca pe un alt pilon în cadrul Inițiativei Belt and Road (este o strategie globală de dezvoltare a infrastructurii adoptată de guvernul chinez în anul 2013 pentru a investi în aproape 70 de țări și organizații internaționale pentru a-și proiecta și aprofunda puterea economică și politică). Situată strategic pe malul Mediteranei, Israelul este o țară cu venituri ridicate și cu o economie bazată pe inovare, un aspect apreciat de Beijing. „Principalul interes al Chinei în Israel este tehnologia avansată”, a declarat pentru Al Jazeera Chuchu Zhang, director adjunct al Centrului de Studii pentru Orientul Mijlociu de la Universitatea Fudan (un binecunoscut cuib de spioni chinezi formatori care îi antrenează pe străini).

Un studiu realizat de RAND Corporation cu privire la 92 de tranzacții de afaceri în Israel de către firmele de stat chineze între 2011 și 2018 a constatat că ,,partea leului” din investiții, aproximativ 5,7 miliarde de dolari, a mers către sectorul tehnologic din Israel. Shira Efron, un specialist în Israel de la RAND Corporation, a declarat pentru Al Jazeera că generozitatea a consolidat imaginea Chinei în Israel. „În ochii israelienilor, China este o țară a noilor oportunități”, a spus ea. Un sondaj realizat în anul 2019 de Pew Research Center a constatat că majoritatea israelienilor, aproximativ 66%, privesc China în mod favorabil. Sentimentul pozitiv a fost chiar mai mare în rândul tinerilor sub 30 de ani, mai mult de trei sferturi dintre ei declarând că au o părere favorabilă despre Beijing. Deși a investit sume mari de bani în Israel, China a încercat să își mențină imaginea istorică de susținător puternic al Palestinei prin adoptarea unor poziții simbolice în anumite probleme. În anul 2017, China a interzis resortisanților săi să participe la construcția ilegală de colonii în Cisiordania ocupată, chiar dacă antreprenorii chinezi erau ocupați cu proiecte de infrastructură în Israel. Luna trecută au fost observate mai multe manevre simbolice ca răspuns la războiul din Gaza. China, care a deținut președinția rotativă a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite în luna mai, a lucrat pentru a emite o rezoluție care să condamne violențele și să ceară o încetare a focului între Israel și Hamas, eforturi care au fost blocate de SUA. Iar cu puțin timp înainte ca Egiptul și Qatarul să intermedieze o încetare a conflictului, Beijingul s-a oferit să găzduiască delegați israelieni și palestinieni pentru discuții și a prezentat un plan de pace în patru puncte care solicită o soluție cu două state, cu Ierusalimul de Est ca și capitală a unui stat palestinian. Însă, unii experți au considerat eforturile Chinei ca fiind pur egoiste. Lucille Greer, cercetător la Wilson Center, a descris retorica Beijingului ca fiind una de tip boilerplate (poate fi refolosită mereu și fără modificări). „Nici măcar nu s-au deranjat să vină cu o nouă propunere (de plan de pace)”, a declarat ea pentru Al Jazeera, menționând că proiectul a fost lansat inițial în anul 2013 și că a corespuns cu cel prezentat de statele arabe. „Ei obțin beneficiile de a propune o mediere, fără ca părțile să o recunoască ca fiind serioasă”, a adăugat ea. Zhang a spus că, în realitate, China are puțin de câștigat dacă adoptă o poziție mai dură în ceea ce privește conflictul israeliano-palestinian, preferând să profite de el pentru a pune Washingtonul într-o lumină proastă. „Scopul este de a câștiga puncte pe scena globală prin dezvăluirea și criticarea standardelor duble ale SUA în Orientul Mijlociu”, a declarat Zhang.

Diplomații chinezi de la ONU au fost nerăbdători să acuze SUA pentru blocarea propunerii lor de încetare a focului, unul dintre ei folosindu-se de aceasta pentru a prezenta sprijinul SUA pentru musulmani ca fiind gol. Washingtonul a ripostat în mod agresiv în ceea ce privește situația drepturilor omului în China, iar administrația președintelui american Joe Biden a calificat drept genocid tratamentul aplicat de Beijing musulmanilor uiguri. Liderii israelieni nu au acordat prea multă atenție răspunsului Chinei la războiul din Gaza, despre care Efron a spus că este văzut mai degrabă ca un dat din buze la Tel Aviv decât ca un angajament real. Dar asta nu înseamnă că relația nu este lipsită de riscuri. Efron spune că Israelul și-ar putea sacrifica propria securitate, precum și sprijinul neclintit al Washingtonului, prin urmărirea unor relații mai strânse cu Beijingul. În acest an, compania chineză Shanghai International Port Group va prelua administrarea unei părți din portul Haifa de pe coasta mediteraneană a Israelului. Decizia de a atribui contractul unei firme chineze a stârnit proteste din partea SUA, care și-au exprimat îngrijorarea cu privire la spionajul într-un port în care acostează Flota a șasea americană. Alte proiecte ale Chinei în Israel au stârnit, de asemenea, suspiciuni pentru că au oferit Beijingului un acces mai mare la infrastructură și tehnologie cu cel mai apropiat aliat al SUA în Orientul Mijlociu. China Communications Construction Company, o firmă de stat care a fost acuzată că a construit stații de spionaj în America de Sud și a dragat insule în Marea Chinei de Sud, este compania care conduce construcția portului Ashdod din Israel. O altă companie de stat din China, China Railway and Tunnel Group, a obținut o concesiune pentru construirea unor segmente ale metroului ușor din Tel Aviv. De asemenea, această companie desfășoară afaceri în Iran. „Israelul subestimează riscurile la adresa propriei sale securități interne”, a spus Efron. Ea crede că riscurile legate de spionajul cibernetic, supravegherea și furtul de proprietate intelectuală sunt trecute cu vederea de oficialii guvernamentali care se concentrează mai mult pe amenințările apropiate la adresa țării și pe dorința de a atrage investiții străine. Poate cel mai surprinzător este faptul că decizia Chinei de a semna un acord strategic pe 25 de ani cu Iranul a stârnit puține proteste din partea Israelului. Iar firmele chineze cu activități comerciale în Iran continuă să opereze în Israel. Un exemplu al modului în care politica ,,zero dușmani” a Chinei în Orientul Mijlociu complică lucrurile pentru Israel și pentru sectorul său tehnologic este ZTE. În 2015, compania de telecomunicații a investit într-o companie israeliană de tehnologie, Rainbow Medical. Tranzacția a fost încheiată, chiar dacă SUA au declarat, în 2012, că ZTE a încălcat sancțiunile prin vânzarea de echipamente de supraveghere către Iran.

Al Jazeera a întrebat Ministerul israelian al Afacerilor Externe despre preocupările legate de activitățile comerciale ale ZTE în Iran și ale altor firme chinezești. Purtătorul de cuvânt Lior Haiat a declarat că Israelul examinează activitățile companiilor străine atunci când este necesar, adăugând că „Israelul lucrează pentru a-și consolida legăturile economice și globale și pentru a-și diversifica investițiile străine interne”. Greer a declarat că este puțin probabil ca Israelul să lase ca retorica Chinei privind Palestina sau legăturile sale cu Iranul să afecteze, deocamdată, relația economică. Dar, într-o zi, Beijingul ar putea fi nevoit să renunțe la politica sa de ,,zero dușmani” și să fie forțat să aleagă între Iran sau Israel. Același lucru ar putea fi valabil și pentru Israel dacă circumstanțele îl vor forța să aleagă între Beijing și Washington. „Pe termen scurt, este sustenabil. Gaza a fost un test în acest sens”, a spus Greer. Dar va funcționa peste 10 sau 15 ani?

Benjamin Netanyahu și Xi Jinping

Foto: Feng Yongbin, Benjamin Netanyahu și Xi Jinping​.