Prin tribunale ca prin viață | Abuzul și rele tratamente aplicate minorului

Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului de către părinți sau de orice persoană în grija căreia se află minorul, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Asta spune Codul penal cu privire la părinții și orice alte persoane în grija cărora se află minorul, dacă aplică rele tratamente acestuia.

Însă de ce am ales să scriu un articol pe această temă? Pentru că sunt și părinți care își torturează copiii, îi umilesc, îi bat, într-un cuvânt, săvârșesc fapte și acte de rele tratamente aplicate minorului.

Cum este posibil aşa ceva? Da, este posibil, cum de altfel, s-a întâmplat cu puțin timp în urmă, când o mamă din Satu Mare şi-a bătut copilul în vârstă de 6 ani, în timp ce transmitea un live pe reţelele de socializare. În filmare se vede cum femeia îl loveşte pe cel mic, iar lacrimile micuţului par să nu o impresioneze deloc.
Femeia şi-a bătut copilul şi l-a ameninţat că îi va da palme peste gură până ce îi va da sângele, deşi copilul a continuat să plângă.
„I-am dat numai două-trei pălmi. Atât. (…) Până la urmă nu am făcut aşa de rău. Atât că am făcut publice. Alţii fac mai rău… Recunosc că am greşit că l-am lovit”, a spus mama, potrivit PortalSM.

Polițiștii au deschis un dosar penal sub aspectul săvârșirii de către femeie a infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului.
Zeci de persoane, dar și soțul/concubinul femeii, i-au atras atenția în mod repetat să înceteze, însă aceasta a continuat, din păcate.

În schimb, alte persoane i-au luat apărarea mamei, precizând, fără rezerve, că gestul femeii ar fi o normalitate. Doamne ferește, în ce lume trăim! Este lumea în care s-a împământenit ideea că bătaia este ruptă din rai. Da, în anul 2021, bătaia pentru unii părinți reprezintă o normalitate.

Atenție:
Avem legislație în domeniul protecției copilului, Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, și, astfel, autoritățile pot să ia măsuri împotriva tuturor celor care aplică rele tratamente copilului. Important este să intervină la timp și acolo unde se impune, să extragă copilul din starea de pericol, să ia toate măsurile de protecție și să asigure tot confortul necesar pentru o dezvoltare armonioasă și sănătoasă.

De reținut: copiii trebuie să știe că există chiar și un număr de telefon al copilului: 0230 983, unde ei pot să apeleze la autoritățile competente în caz de probleme de abuz sau neglijare.
Iată ce spune Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, în art. 5:

„(1) Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor, în condiţiile prezentei legi.

(2) Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.

(3) În subsidiar, responsabilitatea revine colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia sa. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a sprijini părinţii sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligaţiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând şi asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile şi de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.

(4) Intervenţia statului este complementară; statul asigură protecţia copilului şi garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de instituţiile statului şi de autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu.”

Cu privire la acest caz mediatizat de aproape toată presa, normal că s-au autosesizat şi cei de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului care au lăsat-o pe femeie, temporar, fără cei trei copii, doi băieţi şi o fetiţă, până la finalizarea anchetei. Astfel, copiii au ajuns în grija unei mătuși, până când bunica se va întoarce din străinătate.

În opinia mea, părinții minorilor ar trebui incluși într-un program de consiliere, iar dosarul penal trebuie să-și desfășoare cercetarea penală într-un timp rezonabil și, astfel, să descurajeze astfel de fapte și acte de rele tratamente aplicate minorului.

În concluzie, pentru diminuarea actelor de violență este necesar să existe campanii de informare și conștientizare, iar cei mai buni purtători de mesaje sunt profesioniștii, cei care cunosc mecanismele și specificul fiecărei comunități din interior, acolo unde există acte de violență. Cine dorește să sprijine și să se implice, să o facă, deoarece numai așa putem găsi soluții pentru cazurile de violență împotriva copiilor. Și nu uitați, viața fără violență este cea mai frumoasă viață, asta a spus un elev de liceu, cu ceva timp în urmă.

Mai multe detalii puteți urmări în emisiunea juridică „Prin tribunale ca prin viață” cu Mihaela Olaru, „Abuzul și rele tratatmente aplicate minorului”:

1

2

3

4

5