Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Prin tribunale ca prin viață | Care sunt semnele că un copil este victima bullying-ului? Rolul și necesitatea psihologului în școli

Săptămâna trecută, un copil de clasa a VI-a, de la o şcoală gimnazială din Bucureşti, s-a aruncat pe geam de la etajul unu.
Este unul dintre nenumăratele cazuri de bullying petrecute în școlile din România și tolerate de multă lume.
Din păcate, elevul a fost supus umilințelor colegilor, fiind victimă a bullying-ului și nimeni nu s-a obosit să vadă gesturile disperate ale copilului.
Iată ce au povestit colegii băiatului, citez:

„Când el a vrut să se arunce, colegii îl încurajau să sară, în loc să îl tragă sau ceva. Ziceau că nu ai curaj, sari, sari! L-au bătut colegii, îl jigneau, îl umileau”

Domnul ministru Sorin Cîmpeanu a declarat la acel moment:

„Este un incident dramatic. Este un lucru care se adăugă pierderilor educaţionale. Sunt pierderi în plan emoţional, chiar şi psihic. Este nevoie, mai mult decât oricând,de empatie, de înţelegere şi de responsabilitate.  Nu „a fost o simplă joacă”, atunci când se aruncă un elev de la fereastra etajului unu, sigur au fost semne că elevul este victima bullying-ului.”

Da, sunt întru totul de acord cu cele spuse de domnul ministru, însă responsabilitatea se demonstrează că, în România, se câștigă prin sancțiuni, acolo unde sunt încălcate reguli, sau prin tragerea la răspundere penală, atunci când vorbim de neglijenţă.

Iată, ce spune Codul penal:
Art. 298 – Neglijența în serviciu

„Încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.”

Din nefericire, în școlile din România, cam nimeni nu se sesizează și se băgă gunoiul sub preș. Aproape că nu există colaborare între instituțiile statului și mă refer aici la relația dintre școală, protecția copilului, poliție și administrația publică locală. Un rol foarte important în această colaborare între instituțiile statului îl are DGASPC-ul, care, în realitate, este foarte limitat în proceduri, și nu mă refer aici că nu îi permite legea, ci mai degrabă la neperformanțele profesionale ale acestei instituții și lipsa specialiștilor, care sunt principalii responsabili de destinele frânte a multor copii, victime ale violenței de orice fel.

Este evident că lucrurile nu funcționează bine în multe unități de învățământ preuniversitar, începând cu absența psihologilor și proasta pregătire a consilierilor școlari, precum și salariile foarte mici.

Poate nu știați, avem o lege a bullying-ului, Legea nr. 221/2019 și norme metodologice de aplicare a legii, de un an de zile. Din păcate, o avem doar pe hârtie, la fel și grupurile de acțiune antibullying, care ar fi trebuit să existe până în acest moment în școli, să supravegheze și să apere copiii.

L-am întrebat pe Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației, ce poate face pentru copiii din România victime/agresori sau martori ai bullying-ului în școli, cum și când va reuși să pună în aplicare normele metodologice cu privire la această lege.

M-a încântat răspunsul său pozitiv, argumentând că este mare nevoie ca din toamnă să existe în fiecare școală din România acele grupuri de acțiune antibullying, care au un rol extrem de important în prevenirea, identificarea și soluționarea faptelor de buling.

Cu privire la componența grupurilor de acțiune antibullying și cine ar trebui să facă parte din ele, conform textului de lege, este vorba de zece membri:

  • directorul unității de învățământ școlar;
  • profesorul consilier școlar;
  • trei cadre didactice formate în problematica violenței;
  • doi sau mai mulți reprezentanți ai elevilor;
  • un reprezentant al părinților;
  • un reprezentant al autorității locale.

Din păcate, niciun jurist și niciun psiholog!
În opinia mea, importanța și rolul psihologului clinician în școală este de neînlocuit.

Domnul ministru, Sorin Cîmpeanu a spus în emisiunea „Prin tribunale ca prin viață” că în perioada următoare va găsi cele bune soluții și că se pot aloca fonduri pentru susținerea psihologilor în școli. De asemenea, a mai precizat că problema reală, nu o reprezintă lipsa resursei fondurilor, ci mai degrabă, lipsa resursei umane, deoarece în România sunt 17 mii de unități de învățământ preuniversitar, și întrebarea se pune, de unde luăm atâția psihologi? Însă mai multe detalii veți afla chiar de la dumnealui, dacă veți urmări emisiunea „Prin tribunale ca prin viață” cu Mihaela Olaru, la A7TV.

Poate trebuia să încep articolul cu această statistică, însă am apreciat că este mult mai important să înțelegem de ce s-a ajuns la acest fenomen:

„Fenomenul de bullying este foarte răspândit atât în școlile din România, cât și la nivel mondial, 46% din elevii de la noi din ţară au fost victime ale bullying-ului. România e pe locul 3 din 42 de ţări investigate în legătură cu acest fenomen. Mai mult, 9 din 10 cazuri de bullying se petrec în şcoală.”

De reținut:
Ce sancțiuni se aplică în cazurile de bullying?
Legea nu are sancțiuni specifice. Ca urmare, se va aplica dreptul comun în materie:

  • pentru injurii și insulte (ele sunt delicte civile) cel agresat poate face la instanța civilă cerere de acordare a daunelor morale;
  • pentru amenințare, șantaj, hărțuire sau incitare la ură ori la discriminare (ele sunt infracțiuni) se poate face plângere la poliție sau parchet pentru a se începe urmărirea penală;
  • pentru discriminare se poate face sesizare la Consiliul Național de Combatere a Discriminării.

Dincolo de acestea, fiind vorba de o faptă ilegală comisă la școală, copilul agresor poate fi sancționat disciplinar potrivit Statutului Elevului adoptat în anul 2016.
Mă întreb, însă, cine știe de toate aceste sancțiuni? Există și școli care nu rămân indiferente la atâta violență. Eu cunosc oameni din sistemul educațional care se implică cu adevărat, însă, din păcate, predomină lipsa motivației și puterea de a răzbi în lupta cu acest fenomen social bine înrădăcinat în toată lumea.

În concluzie, bullying-ul, atât în școli, cât și în afara școlii, este un fenomen real, foarte răspândit, care afectează în mod negativ atât victima, cât și agresorul. Tocmai de aceea, acest fenomen nu trebuie tolerat sub nicio formă, altfel, poate avea urmări periculoase asupra dezvoltării normale a copiilor.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Prin tribunale ca prin viață | Care sunt semnele că un copil este victima bullying-ului? Rolul și necesitatea psihologului în școli”

  • Dar de multe ori derbedeii care comit bullying sunt copiii unor derbedei adulti cu bani care isi folosesc influenta si banii ca sa si scoata din belele odraslele degenerate in loc sa i educe sa nu mai greseasca si sa se comporte civilizat,iar institutiile asa zisului stat zis Romania,in loc sa i puna la punct pe acesti derbedei cu bani se inclina in fata acestora ,iau spert si inchid ochii,pentru ca asa e intr un stat cartel latino american cum este Romania,derbedeii care fac bullying intregii societati sunt la putere,iar odraslele lor au de la cine invata.

  • Ca sa pui capat bullyngului e nevoie de sanctiuni aspre asupra celor care comit bullyngul ,nu cu vrajeli opresti bullyngul,ci cu amenzi usturatoare impotriva celor care comit bullyngul,exmatriculare,trimiterea la scoala de corectie a autorilor faptelor de bullyng.Un adult care comite bullyng,se bate pe strada sau are comportament violent,conform legii ia ani grei de puscarie cu executare(si puscaria e grea la noi in tara).Ala de comite bullyng scapa ca e minor,dar daca e minor trebuie sa scape de pedeapsa??? Nu e corect fata de cei majori care raspund penal.Vor miorlai unii ca ala care face bullying are probleme acasa,probleme personale ,e si el victima.Dar poate ca si noi adultii avem probleme,frustrari ,necazuri furii dar pe noi nu ne scuteste nimeni de parnaie daca”dam pe afara” noi trebuie sa respectam legea.Iar cel ce comite bullying are si el un comportament de infractor.Iar intr o societate normala infractorul trebuie pedepsit.Dura Lex est Lex,iar frica pazeste bostanaria,frica de lege.Tarile civilizate sunt civilizate pentru ca au legi aspre,si stiu sa le impuna,civilizatia acolo s a impus prin decenii(si secole) de legi aspre si prin impunerea lor,nu prin libertatea data tuturor derbedeilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *