Prin tribunale ca prin viață | Cum să acționăm juridic în cazul unui divorț

În ultima perioadă, am primit scrisori de la oameni care îmi cer sfatul în materia divorțului. În limita timpului încerc să răspund, dar cel mai important este să știe toată lumea că nimeni nu poate fi obligat să rămână într-o relație dacă nu vrea. Prin urmare, este bine ca înainte de a lua orice decizie să consultați un avocat sau un psiholog, deoarece, în cele mai multe cazuri, divorțul este un proces care te marchează și produce traume puternice atât asupra soților, dar mai ales asupra copiilor.

Ca să acționăm juridic este bine să știți:
Divorțul este mijlocul juridic prin care se pune capăt căsătoriei și se poate face pe cale administrativă, notarială sau pe cale judecătorească.

Care sunt motivele de divorț?
Conform unui studiu recent, 30% din relațiile de căsătorie se finalizează cu un divorț. Motivele sunt diverse, variind de la infidelitate și violență domestică la neînțelegeri și nepotriviri de caracter. De noi depinde cum vrem să ieșim din relație fără a traumatiza copiii și familia extinsă.

Cum poți divorţa?

1. a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt;
2. b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă (divorţul din culpă);
3. c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;
4. d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

Care sunt efectele juridice ale unui divorț?
O dată cu pronunțarea divorțului:

• – calitatea de soţ încetează pentru viitor;
• – la desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. În lipsa înţelegerii între soţi, instanţa poate să încuviinţeze pentru motive temeinice ca celălalt soţ să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei sau să revină la numele purtat anterior căsătoriei;
• – instanţa de tutelă hotărăşte, odată cu pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori. Ca regulă, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor soţi. Instanţa de tutelă stabileşte locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic, părintele separat de copil având dreptul de a avea legături personale cu acesta. Instanţa stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor;
• – în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.

Care sunt drepturile şi îndatoririle părinteşti?
Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.
Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

Este foarte important de știut că cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află ultimul domiciliu comun al soților.
Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.
Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România.
În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Atunci când formulați cererea de divorţ, ea va cuprinde, descrierea în fapt și în drept, numele copiilor minori și probele pe care părțile își construiesc apărarea (înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză psihosocială, fotografii, înregistrări audio- video).

La cerere se vor alătura certificatul de căsătorie în original, și câte o copie certificată „conform cu originalul” și semnată a certificatelor de naştere ale copiilor minori şi, după caz, înţelegerea soţilor rezultată din mediere.

În cazul în care cererea de divorţ se întemeiază pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi sau de către un mandatar comun, cu procură specială autentică. Dacă mandatarul este avocat, el va certifica semnătura soţilor, potrivit legii.

În faţa instanţelor de fond, părţile se vor înfăţişa în persoană, afară numai dacă unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicţie judecătorească, are reşedinţa în străinătate sau se află într-o altă asemenea situaţie, care îl împiedică să se prezinte personal.

În astfel de cazuri, cel în cauză se va putea înfăţişa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator. Dacă la termenul de judecată, în primă instanţă, reclamantul lipseşte nejustificat şi se înfăţişează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusţinută.

Instanţa se pronunţă și cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor şi dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ.