Prin tribunale ca prin viață | Cum să le vorbim copiilor despre divorț

Doctorul Cristian Andrei ne explică, pe înțelesul tuturor, de ce în ziua de azi se ajunge la divorț. Explicația este simplă: „pentru că timpurile s-au schimbat, iar societatea de astăzi își permite să facă acest lucru”. Dacă ne întoarcem cu gândul la vremurile lui Caragiale, și atunci existau divorțuri, însă acestea generau adevărate scandaluri publice.

De asemenea, dacă ne întoarcem și mai mult în timp, și ne ducem în vremea lui Vlad Țepeș, observăm că atunci divorțul era imposibil de realizat, deoarece exista dependența economică a femeii față de bărbat, iar atât biserica cât și comunitatea, nu erau de acord ca oamenii să se despartă. Acum societatea s-a schimbat, ea le permite oamenilor să decidă și să aleagă dacă să mai rămână căsătoriți sau nu.

În societatea de azi, există mult mai multe drepturi și interesant este că oamenii trăiesc echivalentul a trei vieți comparativ cu acum câteva sute de ani. Vedem acum că oamenii au posibilitatea de a se muta dintr-o casă în alta și dintr-o căsnicie în alta. Omul de azi are multe opțiuni, iar divorțul este una dintre acestea. Cuplurile se compun, se destramă şi se recompun într-o altă configuraţie într-un ritm alert, în pas cu viteza şi modernismul societăţii în care trăim.

Cum să le vorbim copiilor despre divorț?
Domnul Dr. Cristian Andrei, medic neuropsihiatru pentru copii și adolescenți, ne spune ce să facem în cazul unui divorț, atunci când la mijloc se găsesc unul, doi sau chiar mai mulţi copii.

Dacă părinții sunt în conflict, și se vede pe fețele lor că suferă, sau sunt agresivi unul cu altul, copilul imediat percepe aceste trăiri emoționale ale părințiilor, dându-şi seama că este rău ceea ce se întamplă.

Realitatea este că un copil citește pe fața părinților dacă un lucru este bun sau rău. Copiii simt această stare de tensiune și de încărcătură emoțională generate de despărțirea părinților și preiau ca atare trăirile emoționale ale acestora. De aici rezultă că părintele trebuie să fie conștient de faptul că manifestările pe care le are de față cu copilul îi pot influența negativ comportamentul și starea emoțională.

Care sunt afecțiunile pe care le poate dezvolta copilul?
Dacă vorbim despre patologie, la copiii care sunt implicați, în mod direct sau indirect, într-un divorț complicat, conflictual, vom întâlni în mod frecvent depresia.

Depresia la un copil nu se manifestă ca la un adult cu plâns, cu nervozitate sau insomnie. O să asistăm la episoade nefirești, când copilul nu se mai joacă. Din această cauză, oamenii consideră că copilul este cuminte, că nu are nici un fel de problemă când, de fapt, în realitate el are o problemă foarte gravă, care îi reduce foarte mult inițiativa, curiozitatea și capacitatea de a asimila. Toate acestea pot avea repercursiuni destul de serioase pentru anii care urmează în dezvoltarea copilului, fiind ținut pe loc într-o perioadă accelerată a vieții, timp în care ceilalți copii se dezvoltă.

Un alt lucru care poate să se întipărească pe termen lung în mintea copilului este o anumită percepție asupra familiei. Copilul poate crede că familia reprezintă conflictualitate și că aceasta este destinată eșecului, concluzionând că nu are rost să aibă la rândul său o familie.

Un alt fenomen greu de înțeles, citat frecvent de psihologi, este procesul în care copilul ia asupra lui vinovăția divorțului părinților. Copilul crede că este de vină, pentru că dacă nu era el, atunci părinții nu erau împreună sau poate nu ajungeau la conflicte atât de grave. Copilul își asumă această vină datorită egocentrismului care este caracteristic minții copilului mic, care crede că totul are legătură cu el și își închipuie că părinții se despart și suferă, pentru că el a făcut o prostie sau nu a făcut ce trebuia.

Care sunt primele semne care sugerează faptul că, copilul, are nevoie de un psiholog?

1. Sunt numeroase cazurile în care apare regresia. Copilul refuză să doarmă singur, deși până atunci acest lucru nu fusese o problemă.
2. Nu se mai joacă.
3. Se bate cu copiii la școală.
4. Nu mai are randament școlar.

Din păcate, nu există divorț care să nu aibă impact asupra copilului.
Cu cât familia a fost mai frumoasă, cu atât mai afectat este copilul. Copiii sunt luați prin surprindere, nu mai înțeleg nimic din ce se întâmplă, pentru că părinții lor pe care îi știau fericiți, se transfoarmă dintr-o dată în altceva. Ei au nevoie de foarte mult timp și de atmosferă emoțională, ca să se adapteze la această schimbare bruscă.
Dacă familia a avut multe probleme, certuri și violențe la care copilul a asistat sau a fost victimă, atunci pentru copil, divorțul pare să fie doar unul dintre aceste rele care se întamplă.

Există o formulă magică prin care copiii să poată trece mai ușor peste divorț?
Este extrem de important ca subiectul divorțului să nu fie discutat în casă, în fața copilului. Casa este un templu al înțelegerii, al apartenenței și al siguranței pentru copil și nu trebuie transformată într-un iad.

Atunci când părinții decid să îi comunice copilului despre divorț, ei trebuie să o facă împreună. Să aibă o înțelegere prealabilă privind modul în care vor discuta cu copilul despre această decizie luată de comun acord cu privire la divorț.

Discuția despre divorț trebuie să facă distincția dintre cuplu și familie. Un copil trecut de 5 ani, poate să înțeleagă că părinții care au format un cuplu până la divorț continuă să rămână o familie cu o relație frumoasă, întâlniri, comunicare, decizii de viață luate împreună.

Defăimarea celuluilalt părinte, un fenomen care a acaparat România în ultimii ani

Atitudinea de defăimare a celuilalt părinte nu este o chestiune de orgolii, așa cum pare pentru mulți dintre noi, ceva de genul „l-a bârfit mama pe tata”. Trebuie să înțelegem că în psihicul unui copil există ceva ce se numește arhetipul mamei și arhetipul tatălui, adică niște componente ale psihicului nostru pe care ne bazăm toată viața și care ar trebui să fie pozitive în mintea noastră, nu demolate. Este foarte grav să îi producem copilului frică față de tată sau sau dispreț față de mamă, construind aceste lucruri din tot felul de informații false sau răuvoitoare. Toate aceste lucruri afectează copilul și nu adultul pe care îl defăimăm.

Cât de gravă este alienarea parentală și ce consecințe poate avea asupra copilului?

Alienarea înseamnă să pui piedici concrete, astfel încât accesul copilului să fie constrâns cât mai mult în direcția unui părinte.
Când părintele spune că nu interzice celuilalt părinte să își vadă copilul, însă folosește fraze precum „doarme”, „are treabă” sau „nu vrea să te vadă”, este extrem de important ca un psiholog, împreună cu cei de la Protecția Copilului, să acționeze sistematic asupra acelui părinte, pe o perioadă lungă de timp, să îl consilieze cu privire la acest fenomen.

Consilierea părințiilor este extrem de importantă, este chiar mai importantă decât consilierea copilului în divorț. Dacă avem niște părinți bine consiliați psihologic, ei nu vor face acele greșeli care să îl afecteze pe termen lung pe copil.

Doctorul Cristian Andrei face apel la autoritățiile care sesizează această atitudine de alienare parentală, să recomande ferm o consiliere psihologică familială. Astfel, părinții vor fi informați de către un psiholog specializat în gândirea copilului, cu privire la ce efecte poate să aibă asupra copilului atitudinea de alienare.

Divorțul poate lăsa urme de neșters în mintea și sufletul unui copil. Acestea îl pot urmări toată viața, făcându-l uneori să se autodistrugă sau să ia decizii sub imperiul traumelor provocate de părinți. Din acest motiv, dacă ne gândim la divorț, acesta nu are nici o legatură cu copilul, pentru că nu copilul este cel care provoacă divorțul. Problema este legată de modul în care ne înțelegem cu partenerul. Dacă certurile sunt la ordinea zilei, există abuz de alcool, au loc traume fizice și psihice, atunci divorțul sau separarea este bine să aibă loc. Așa e mai bine pentru liniștea tuturor, nu doar a copilului.

1

2

3

Aflați toate răspunsurile despre divorț și efectele negative asupra copilului, date de domnul dr. Cristian Andrei, medic neuropsihiatru pentru copii și adolescenți, accesând următorul video: