Săptămâna trecută au fost prinși doi pedofili la Cluj-Napoca. Ca de obicei, știrea a făcut turul televiziunilor, au comentat câțiva specialiști, după care subiectul a intrat în umbră. Până când? Până la următoarea agresiune sexuală. De ce? Simplu, așa funcționează la noi terapia prevenției. Atunci când se întâmplă, multe întrebări, puține soluții din partea statului. Mă refer în mod special la o lipsă de servicii şi instituţii ale statului care să prevină astfel de violențe sexuale.
Vă mai amintiți cazul polițistului pedofil care a hărțuit sexual mai mulți minori? Acel caz scotea la iveală, mai mult ca niciodată modalitatea în care este testat din punct de vedere psihologic personalul din structurile MAI, lipsa de educație juridică în școli, precum și lipsa de educație pentru sănătate, deoarece nimeni nu te învaţă ce înseamnă respectul pentru propria ta integritate fizică şi nici părinţii n-au avut parte de educaţie sexuală în şcoli.
Subiectul mi-a atras atenția, deoarece de-a lungul anilor am întâlnit în instanțele de judecată dosare cu pedofili de toate vârstele. Însă, câte cazuri de pedofilie rămân cunoscute și neraportate la autorități? Dacă în cazul violatorilor vorbim de o agresiune fizică, o vătămare corporală şi astfel victimele ajung la Poliţie, în cazul pedofiliei lucrurile sunt neraportate. În situaţiile în care un copil este supus unor acte cu conţinut sexual repetat, apare la un moment dat ameninţarea şi ruşinea. Copilul este intimidat să nu spună nimănui şi astfel nu va avea puterea de a spune nici măcar celor apropiaţi sau părinţilor că a fost supus unui abuz sexual. Deci în România cu siguranţă sunt mii de cazuri cunoscute, însă neraportate.
De curând a fost condamnat, un pedofil, care timp de 6 ani a acostat copii de 6-8 ani pe stradă și cărora le-a făcut diverse avansuri cu tentă sexuală. Marea majoritate a probelor le-au constituit camerele de supraveghere. Ce noroc, nu? Sunt martorul ideal. Vă dați seama ce ar fi însemnat lipsa acelor camere de supraveghere? Libertate deplină la abuzuri. Dacă un pedofil nu este prins la timp implică automat ca alți copii să fie abuzați.
Poate nu știți, din păcate, România este ţara în care cel puţin şase copii sunt abuzaţi în fiecare zi. Într-un dosar penal o mamă a declarat,
citez: „A luat-o de mânuţă şi i-a spus că-i dă ceva bun! Fetiţa de opt ani era în vizită la bunica ei, într-un sat din Vaslui, când un vecin de 64 de ani a ademenit-o în casa lui cu două bomboane. În cinci minute a dispărut.” Agresorul de vârsta bunicilor ei a fost reţinut pentru tentativă de viol.
Cu traume va rămâne şi o fetiţă de 13 ani dintr-un sat din Cluj. Copila a fost violată de un verişor cu trei ani mai mare decât ea. Băiatul, cunoscut poliţiei pentru furturi din casele vecinilor, a profitat că fetiţa s-a născut cu un handicap. Copila a fost luată de agresorul ei tot dintr-un loc public. De sub ochii prietenilor de joacă. Apoi târătâ în cimitirul din sat, unde a fost batjocorită. Nimeni nu i-a sărit în ajutor. Doar lacrimile ei au trezit bănuieli părinţilor.
Ce facem cu pedofilii, cu violatorii aceștia? Vă dați seama, copilul rămâne cu traume toată viața! În fiecare zi, în România, cel puţin şase copii sunt abuzaţi sexual – şi vorbim despre cazurile care sunt raportate. Alţii rămân victime nedescoperite. Ascund abuzul de ruşine sau de frică și se izolează în comunităţi încă nepregătite să-i salveze. Trauma e şi mai greu de descoperit când are loc în familie. În Arad, de exemplu, o mamă şi-a salvat singură fiul de nouă ani de tatăl care-l viola. Mai multe cazuri de abuzuri sexuale asupra minorilor au ajuns să fie descoperite în Vaslui, Arad şi Cluj. În Arad, un pedofil a abuzat cinci copii ai aceleiași familii.
Se mai întâmplă și minuni, când autorităţile noastre nu fac nimic, familiile caută ajutor peste graniţe. O fetiţă din Hunedoara, care a rămas însărcinată la 11 ani după ce a fost violată de cinci bărbaţi, şi-a câştigat dreptatea la CEDO, când a împlinit 20 de ani. La aproape zece ani de la abuzul care a lăsat-o fără copilărie. Din păcate minunea a venit prea târziu pentru această fată.
În România, copiii, şi vorbim în mod special de fete, sunt victime ale agresiunilor sexuale începând de la vârsta de 4 ani, iar vârsta medie a copiilor abuzaţi este de 7 ani. Vă spun aceste cifre din statistica unor ONG-uri care se ocupă în mod serios de această problemă, pentru că nu ne putem rezuma la cele foarte puţine cazuri ce ajung în atenţia autorităţilor. Din partea acestora nu există nici măcar un studiu care să ne arate măcar cifrele fenomenului.
Potrivit unor date statistici recent colectate de Organizația Salvați Copiii în anul 2019, victimele abuzurilor sexuale în mediul online au fost, în proporţie covârşitoare de 90%, fete, majoritatea victimelor având vârste sub 10 ani. Astfel, din cele 1.594 de cazuri de abuzuri sexuale raportate la linia pusă la dispoziţie de Salvaţi Copiii, 12% reprezintă rapoarte care înfăţişează copii cu vârsta aproximativă de până în 5 ani, 73% dintre rapoarte prezintă copii cu vârsta aproximativă între 6 şi 10 ani, 13% victime cu vârste între 11-15 ani, iar două procente, victime cu vârste peste 16 ani. 35 dintre victimele înfăţişate în materiale aveau vârste sub un an.
Nu ştiu dacă aceste cifre sunt suficient de grave pentru România, însă în mod cert vorbim de o lipsa de servicii şi instituţii ale statului care să prevină astfel de violențe sexuale. Din păcate, în lipsa unui program naţional care să pregătească specialiştii într-o astfel de problemă sensibilă, instituţiile statului nu vor reuşi niciodată să ajungă la aceste victime.
Deşi pentru multe persoane subiectul educaţiei sexuale este unul sensibil, este important ca părinţii şi educatorii să ofere informaţii copiilor, adaptând mesajele la nivelul lor de dezvoltare emoţională şi socială. Prin educaţie copilul primeşte explicaţii corecte şi învaţă ceea ce înseamnă limite sau atingeri potrivite şi nepotrivite, explică psihologii. Este și punctul meu de vedere deoarece am constat în cadrul proiectului de educație juridică în școli, că, elevii informaţi, care au fost încurajaţi să ceară ajutorul adulţilor atunci când simt că ceva este în neregulă, vor fi mai feriţi de diferitele forme ale abuzului, inclusiv cel sexual.
Am citit undeva o statistică furnizată de Ministerul Justiţiei, potrivit căreia în 2017, din totalul de cazuri de act sexual cu un minor pe rolul judecătorilor, doar 42,17% din cazuri au sfârşit prin condamnări definitive. Dintre acestea, 50% au reprezentat condamnare cu suspendare şi doar 25,77% dintre cazuri s-au finalizat cu executare în detenţie. Dintre persoanele condamnate la executare în detenţie, aproximativ 88% au primit pedepse mai mici de cinci ani.
În concluzie, când vom vedea un proiect legislativ ce prevede creşterea pedepselor pentru infracţiunile sexuale (orice formă de abuz sexual și trafic de persoane îndreptat împotriva minorilor) prin care pedofilii, violatorii, vor primi pedepse suficient de mari și în raport cu gravitatea faptelor comise?
Castrarea chimica a unor asemenea specimene este singura solutie,desi ar merita castrati in mod „clasic”,mecanic,ca pe niste porci.
Se spune că marii oligarhi ai lumii, elitele gen Bill și Hillary Clinton sunt pedofili satanisti periculoși care răpesc victime nevinovate, minori din zona unor baze militare din diverse țări înapoiate economic, pentru a-și satisface nevoile perverse.
Orice conexiune cu fapte sau personaje reale este, desigur, fiec-nius, manipularea Rusiei.