Simt o tristețe profundă odată cu moartea Cristinei Țopescu. Am admirat-o pentru modul în care și-a dedicat viața profesiei, să fii jurnalist în România si să câștigi încrederea oamenilor este mare lucru.
Cristina Țopescu, a demonstrat cu adevărat că atunci când pui pasiune și iubire în ceea ce faci, mai devreme sau mai tarziu vei ajunge la inima oamenilor. Parcă pentru ea totul a venit de la sine, s-a născut cu acest talent. Chipul ei angelic, vocea și zâmbetul pătrunzător au convins încă din primul moment, de când a pășit în televiziune, în presă, în lumea aceasta dură de multe ori și lipsită de recunoștință și la timp. De ce trebuie să așteptăm posteritatea?
Este foarte greu să vorbești despre Cristina Țopescu, pe care nu am cunoscut-o personal și îmi pare tare rău! Am urmărit-o cu multă apreciere de-a lungul anilor, ea fiind un exemplu de modestie, profesionalism si implicare civică. O Femeie foarte frumoasă și cu suflet mare care va rămâne în istoria jurnalismului adevărat si a televiziunii din toate timpurile.
Păcat că așa oameni frumoși pleacă prea devreme dinte noi. Până și prin moarte, ea a adus în prim plan un lucru foarte important: singurătatea și indiferența celor mai apropiați și cât de vulnerabili suntem …
Drum lin printre stele, FEMEIE cu chip angelic!
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Orice persoana cu bun-simt a apreciat-o si a placut-o pe Cristina Țopescu, chiar daca nu a cunoscut-o personal. Este greu de înteles de ce, câteodata, D-zeu îi uita pe cei care ar merita sa-i apere si sa-i ajute în momentele dificile. Sau, poate, D-zeu a luat-o mai aproape de el, ca s-o scape de lumea noastra urâta si meschina.
Sa-i fie țărâna ușoara și sufletul sa i se odihneasca-n pace!